Maria la picioarele Domnului
Pr. Iosif Trifa - Adânciri în Evanghelia Mântuitorului
Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Și intrând în casa fariseului, a șezut la masă.
Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă și, aflând că șade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
Și, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui și cu părul capului ei le ștergea. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir.
Și, văzând fariseul care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de ar fi prooroc, ar ști cine e și ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
Și, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, zise el.
Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult?
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
Și, întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul ei.
Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
De aceea îți zic: iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin iubește puțin.
Și a zis ei: Iertate îți sunt păcatele!
Și au început cei ce ședeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta Care iartă și păcatele?
O, ce plină de iubire și iertare cerească este această evanghelie! Dar, pe lângă acestea, e plină și de învățătură sufletească. Să ne întrebăm înainte de toate ce a adus-o pe această femeie desfrânată la picioarele lui Iisus? Maria era o femeie vestită în desfrânări și păcate; ce i-a venit dar să se apropie de Iisus? Poate undeva în oraș era tocmai petrecere și joc, de la care Maria niciodată nu lipsea; ce a făcut-o pe ea acum să lase jocul și petrecerea și să alerge la Iisus? Pe Maria a adus-o la Iisus o greutate pe care o simțea în suflet, o greutate sufletească pe care lumea n-o putea ușura, nici jocurile, nici plăcerile și desfrânările lumești.
Cercetătorii evangheliilor spun că această femeie desfrânată a fost Maria Magdalena, despre care ne spune o altă evanghelie că din ea a scos Iisus șapte diavoli (Lc 8, 2). Această greutate sufletească o adusese pe Maria la picioarele Domnului. Această greutate a scos lacrimi fierbinți din ochii ei. Maria s-a mântuit în clipa când s-a simțit doborâtă de greutatea păcatelor și a căzut la picioarele Domnului, stropind cu lacrimi fierbinți trecutul ei și luând tămăduire prin credință. Să luăm aminte că aceasta e calea mântuirii și pentru noi.
Cea dintâi condiție a mântuirii e să simți ticăloșia sufletească în care ai ajuns. Nu e pierdut cel păcătos, ci cel care nu simte păcatul și greutatea păcatului. Maria avusese șapte duhuri necurate în ea. Te înfiori, nu-i așa, iubite cititorule, de acest lucru? Dar eu te întreb: îți dai seama că de multe ori și tu ești cuprins de aceste duhuri rele care sunt cele șapte păcate de moarte (trufia, desfrânarea, lăcomia, pizma etc., etc.)? Maria n-a avut odihnă și liniște sufletească până nu L-a aflat pe Mântuitorul și n-a luat tămăduire. Și tu stai liniștit în păcate și te simți bine cu ele?
O, ce povară grea este păcatul pentru cine-l simte! De ai avea și ai da cuiva tot aurul și toate bogățiile acestei lumi, nici atunci nu poate să-ți ia nimeni, nici măcar pentru o clipă, sarcina și greutatea păcatului de pe suflet și nu poți plăti datoria păcatelor. Este însă cineva care îți ia din spate greutatea păcatelor, fără nici o plată și pentru totdeauna. Acela este Mântuitorul. Un singur lucru se cere de la tine: să te apropii de acest Mântuitor și să te atingi de El cu toată credința sufletului tău, cu toată încrederea că El a murit pentru tine și pentru păcatele tale. Apropie-te, dragă suflete, apropie-te de Domnul în orice stare, cât de ticăloasă ar fi. Îngenunchează plângând la picioarele Lui și, stropindu-ți ticăloșia cu lacrimile tale și cu sângele Lui, ia tămăduire și mântuire.
O, ce mare schimbare s-a făcut în viața Mariei după ce s-a ridicat iertată și mântuită de la picioarele Domnului! Vecinii ei se vor fi întrebat mirați: „Da’ ce-i cu păcătoasa asta de femeie, că nu mai umblă nopțile, nu mai merge pe la jocuri, nu mai petrece cu bărbații?... Trebuie că a pățit ceva nenorocita”... Lumea se va fi mirat de schimbarea Mariei (așa cum se miră și azi când începi să trăiești o viață cu Domnul). Lumea nu înțelegea că în viața Mariei s-a petrecut o mare schimbare. Maria cea veche a murit și în locu-i trăia alta, adusă la viață prin Iisus Mântuitorul. Aceasta e și azi dovada cea mai bună că cineva s-a apropiat cu adevărat de Mântuitorul și „s-a atins” de El. Să-ți schimbi purtările și să începi o viață nouă cu El. O credință ce nu-ți schimbă viața cea păcătoasă n-ajunge nimic, căci și dracii cred în Dumnezeu și se cutremură, dar nu-și schimbă purtările.
Despre Maria Magdalena, evanghelia ne spune că, după iertarea și tămăduirea ei, s-a ținut mereu de Mântuitorul. L-a însoțit pe drumul Golgotei, L-a plâns când murea pe cruce, a plâns când a aflat mormântul gol. Maria se simțea legată de acest Mântuitor al ei; își dădea seama clipă de clipă ce mare binefacere i-a făcut ei; din ce necaz a scos-o; cât i-a iertat; și, din ce își dădea seama mai mult despre acestea, se alipea mai tare de El.
Așa și noi, clipă de clipă trebuie să ne dăm seama ce a făcut Mântuitorul pentru noi. Când ai ajuns să afli ce a făcut Mântuitorul pentru tine, când ai ajuns să cunoști cu adevărat pe Mântuitorul și Jertfa Lui, și iubirea Lui, atunci te faci un „nebun pentru Hristos” (1 Cor 4, 10), atunci nu vrei să mai auzi de nimeni, decât de El, atunci nu vrei să mai vorbești de nimeni, decât de El și de binecuvântarea Lui; atunci, ca și Maria, dintr-un vas lepădat te faci un vas ales, dintr-un ticălos și păcătos te faci un vestitor al Domnului și către toată lumea spui despre „toate câte ți-a făcut ție Domnul”.
Îl cunoști tu, cititorule, în acest chip pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos?