... Atunci au trimis să-L prindă

Oamenilor care sunt trimişi să-L prindă pe Isus sau pe ai Lui, li se spune totdeauna cam astfel de lucruri despre El încât cei ce trebuie să pună mâna pe El, să creadă că au de-a face cu cine ştie ce tâlhar, cu cine ştie ce mare primejdios pentru norod şi pentru lege (Matei 26, 55).

Acestea li se spuneau fiindcă cei care erau trimişi să-L prindă pe Isus, erau totdeauna oameni simpli, oameni din norod, care n-aveau răutate în ei înşişi şi care, dacă ar fi cunoscut adevărul despre Cel pe care trebuia să-L prindă, n-ar fi pus niciodată mâna pe El ca să-I facă rău,

fiindcă n-aveau nici interes nici câştig din aceasta.

Judecata omului simplu este destul de limpede ca să poată vedea că Hristos şi ucenicii lui, nu numai că nu sunt o primejdie şi o nenorocire pentru popor şi pentru Templu, ci dimpotrivă, tocmai ei sunt cea mai mare binecuvântare a acestora.

Însă ca să nu vadă ei acest lucru, cei care aveau interesul ca Hristos să tacă, le spuneau minciuni despre Domnul.

Le spuneau tot felul de lucruri rele şi neadevărate,

iar bieţii oameni simpli, nu puteau şti răutatea şi viclenia celor ce-i trimiteau.

De aceea adeseori mulţi împlineau cu sălbăticie şi abuz de putere poruncile ce le primiseră. Din spirit de slugărnicie faţă de stăpânii lor.

De data aceasta însă, oricât de simpli trebuie să fi fost oamenii trimişi de farisei, ca să-L prindă pe Isus, n-au ascultat porunca pe care fariseii le-o dăduseră. Până când nu s-au convins întâi ei înşişi, dacă Cel Învinuit este vinovat şi periculos, sau dacă nu este.

Au stat mai întâi ei înşişi să asculte tot ce spunea Primejdiosul Acela de Isus.

Au căutat mai întâi să se convingă ei înşişi, înainte de a-L prinde, dacă este sau nu, aşa cum li se spusese lor de către cei ce-i trimiteau.

Şi bine au făcut.

Căci doar aveau şi ei un suflet de mântuit sau de pierdut.

Doar şi ei aveau să-L întâlnească odată pe Dumnezeu şi aveau să-I dea seama de faptele lor.

Şi doar şi ei aveau datoria să gândească ce fac, atunci când li se cerea să facă ceva nedrept. Fiindcă aveau şi ei răspunderea lor în aceasta.

Aveau şi ei conştiinţă şi aveau un Dumnezeu, faţă de care răspundeau.

Iar oamenii aceştia, gândind bine, n-au făcut răul.

Căci cine gândeşte bine totdeauna, acela nu face răul niciodată.

O, dragi suflete simple,

când vi se va cere vreodată să faceţi astfel de lucruri, gândiţi-vă bine înainte de a face.

Aveţi şi voi un suflet...

Aveţi şi voi să vă înfăţişaţi odată în faţa Scaunului de Judecată al lui Hristos...

Aveţi şi voi partea voastră de răspundere: nu faceţi răul împotriva Bisericii şi copiilor lui Isus Hristos, căci El şi ei nu v-au făcut vouă răul niciodată. Ci numai binele.

Cercetaţi mai întâi ce rău vorbeşte Hristos şi ce rău fac ai Lui. Şi apoi veţi vedea bine şi veţi şti ce trebuie să faceţi.

Desigur că puteţi - deocamdată! - să faceţi ori binele, ori răul. Cum vreţi.

Puteţi - deocamdată! - să prindeţi pe Domnul Hristos şi pe ai Lui,

sau puteţi să-i lăsaţi, nefăcându-le nimic rău. Cum vreţi. Depinde de voi.

Însă de felul cum vă veţi purta acum faţă de Domnul şi de ai Lui, depinde toată fericirea sau nefericirea întregii voastre vieţi, de pe pământ şi de după aceea. Şi poate şi a copiilor voştri. Şi a tot neamului vostru.

Aceasta este absolut aşa, puteţi s-o credeţi.

Şi veţi vedea şi voi că aşa este.

Numai să nu vedeţi prea târziu.

Doamne Isuse Hristoase, Judecătorul conştiinţelor şi al sufletelor omeneşti,

Te rugăm trezeşte-l pe fiecare om care are poruncă să meargă să facă rău celor care se roagă şi se adună să-Ţi laude Numele Tău,

ca să nu facă răul împotriva Ta şi împotriva nevinovaţilor Tăi închinători şi slujitori.

Trimite pe câte cineva cum ai trimis şi la Pilat, ca să-i sfătuiască să nu facă răul pe care voiesc să-l facă împotriva Ta ca să nu piară şi ei ca el (Matei 27, 19).

Şi dă-le în clipa aceea o minte ascultătoare de înştiinţare mântuitoare,

spre a nu face răul care le-ar osândi apoi pe veci şi trupul şi sufletul la foc.

Amin.