„Beția” Duhului Sfânt și beția alcoolului...
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
În cartea 1 Regi (sau 1 Samuel) se află o minunată întâmplare despre o femeie cu numele Ana, soția unui om cu numele Elcana. Această Ană n-avea copii, din care pricină „o potrivnică a ei deseori o înțepa cu vorba” și Ana „se mâhnea și plângea”. Ana a intrat cu durerea sufletului său în casa Domnului din Șilo, unde „preotul Eli ședea pe scaun la ușa cortului Domnului”; și a început Ana să se roage către Domnul cu suflet amărât și plângea. Și a făcut juruință Domnului, zicând: „Doamne Dumnezeule, de vei vrea să cauți spre smerenia roabei Tale și Îți vei aduce aminte de mine și vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și vin și băutură amețitoare nu va bea”.
Și a fost când se ruga ea mult înaintea Domnului, Eli, preotul, privea cu băgare de seamă la gura ei. Și Ana grăia în inima ei și numai buzele și le mișca, dar glasul nu i se auzea. Eli credea că este beată și i-a zis: „Până când vei fi beată? Ridică-te și te du din locul Domnului”. Și răspunzând Ana, a zis: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie ce suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi revărs sufletul înaintea Domnului”…
Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Anei și i-a dăruit un copil, pe Samuel. Dar și Ana și-a ținut făgăduința, crescându-l pe Samuel în dragoste față de Dumnezeu și „în toată viața lui aducându-l spre slujbă Domnului”. Mai târziu, Samuel a ajuns judecător (1 Regi 7, 15). (Citiți pe larg în Biblie la 1 Regi 1 sau 1 Samuel 1.)
O, cu câtă dragoste, cu cât duh, cu câtă căldură și cu câtă putere s-a rugat Ana! Este și rugăciunea ei o pildă despre rugăciunea cea adevărată care iese și se revarsă din adâncul sufletului omenesc, așa cum izvorul izvorăște din adâncul pământului. Buzele Anei, spune Biblia, abia se mișcau și glasul ei se stinsese aproape cu totul, însă cu atât mai tare vorbea inima ei. Aceasta e și azi rugăciunea cea bună, când toate simțirile tale, toate darurile și toate puterile tale sufletești se retrag înăuntrul tău, se retrag în inima ta, iar inima te pune în legătură cu cerul, cu Dumnezeu. Rugăciunea nu trebuie să fie atât o larmă mare a gurii și a buzelor tale, ci mai ales o aprindere, o grăire, o suspinare a inimii tale.
Eli zicea despre Ana că-i beată. Da, da, Ana era beată, numai că beția ei era o altfel de beție decât cea pe care, face băutura cea îmbătătoare. Beția Anei era o beție ce o face Duhul Sfânt. Ana se ruga cu Duh mult, Ana trăsese prin rugăciune atâta Duh în ființa ei, în sufletul ei, încât lui Eli i se părea că-i beată. Duhul Sfânt are și El puterea de a-l „îmbăta” pe om și, când te rogi cu toată inima și cu tot sufletul tău, simți - ca Ana - cum te cuprinde și te aprinde această beție sfântă și dulce ce te ridică, te înalță, te curăță, te înnoiește și te întărește. Eli nu înțelegea această „beție” - așa cum nu o înțeleg nici cei mai mulți oameni de azi - și îi venea să râdă de ea așa cum mulțimea râdea de apostoli când S-a pogorât Duhul Sfânt peste ei, zicând că sunt „beți de must”.
O, ce minunată este „beția” ce o face darul Duhului Sfânt, însă oamenii nu cunosc această beție, ci o cunosc numai pe cea pe care o face alcoolul, adică duhul diavolului. Cu adevărat, sunt două feluri de beții: una a Domnului, a Duhului Sfânt, și una a diavolului și a duhului lui, care este alcoolul. Amândouă aceste beții fac minuni și isprăvi. „Beția” Duhului Sfânt îl aprinde pe om spre dragoste și viață curată. „Beția” Duhului Sfânt îl schimbă pe om, îi schimbă vorbele, îi schimbă purtările, îl face să plângă, îl face să cadă în genunchi, îl face să vorbească din Scripturi… Cealaltă beție, a alcoolului, cred că e de prisos să spun ce fel de isprăvi face. Le vedeți și le auziți pe la crâșme și pe tot locul pe unde oamenii se îmbată.
Și totuși, lucru ciudat. Lumea și oamenii râd de „beția” ce o face Duhul Sfânt; râd de omul ce s-a lăsat de rele și citește din Scripturi. Te faci de râs când te lași de rele, dar când te îmbeți ca un porc ești mare viteaz. O, ce creștinătate ciudată e în vremile noastre! Dacă într-o strânsură de oameni te-ai pune în genunchi să te rogi cu glas înalt și să-I cânți o cântare de mărire lui Dumnezeu și i-ai chema și pe oameni la acest lucru, ar începe lumea să râdă, șoptind că ești ori beat, ori nebun. Dar când ragi în crâșmă lângă glaja cu băutură, ești un om „sănătos” și la rând cu toate celea. Creștinii de azi nu caută „beția” cea sfântă ce o face Duhul Sfânt, ci caută beția ce o face duhul diavolului, alcoolul.
Ana a cerut prin rugăciune darul unui copil. Și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. O, ce putere mare este în rugăciune! Cu adevărat, rugăciunea străbate cerul și pământul. Cuvintele Mântuitorului „cereți și vi se va da” sunt cuvinte adevărate. Prin rugăciune adevărată ne putem împlini toate lipsurile vieții noastre. Oamenii de azi nu trăiesc o viață cu Domnul și nu se știu rezema în darul și ajutorul rugăciunii, de aceea e plină viața lor de atâtea frământări, necazuri și lipsuri.
Rugăciunea este ca un telefon sufletesc prin care putem vorbi oricând și de oriunde cu Dumnezeu și prin care putem lua tot ce ne trebuie. Rugăciunea îți duce la cer toate rugările și cererile tale, iar de acolo îți aduce dar, putere, viață și tot ce îți lipsește.
Un prieten m-a întrebat mai deunăzi ce dorințe și ce planuri mai am eu. I-am răspuns: eu, dragă prietene, de când L-am aflat pe Domnul, nu mai am nici un plan, nici o dorință și nici o grijă, pentru că pe toate le-am predat Lui. I-am dat Lui toate cheile de la toate încăperile și toate ale mele stau acum încuiate în cămara Lui. Mie nu mi-a rămas altceva și mie nu mi-am lăsat nimic altceva decât rugăciunea prin care să cer clipă de clipă tot ce îmi trebuie. Și El îmi dă la vreme tot ce îmi trebuie. O, cât este de ușoară și de plăcută viața când o trăiești împreună cu Domnul în rugăciune!
Prin rugăciune a coborât Ana în viața ei darul Duhului Sfânt. Prin rugăciune putem și noi coborî asupra vieții noastre darul și puterea Duhului Sfânt. O, ce dar mare ne este nouă rugăciunea! Folosești tu, cititorule, acest dar?