„Judece Domnul între mine și tine”...
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
În chipul de mai sus se vede întâmplarea lui David cu Saul împăratul, când David a fost chemat la curtea împărătească să-i cânte lui Saul din harfă. Căci ne spune Biblia că „Duhul Domnului se depărtase de la Saul și un duh rău îl muncea pe el”, iar peste David era Duhul Domnului și avea putere să-l liniștească pe Saul cu cântecul psalmilor (citiți pe larg la 1 Regi 16, 13-14). Însă într-o astfel de clipă, duhul cel rău a venit cu o mare putere peste Saul, ce ședea cu sulița în mână, și Saul a vrut să-l pironească pe David cu sulița în perete; dar David s-a ferit (sau, mai bine zis, l-a ferit Domnul) și a scăpat cu fuga (1 Regi 19, 9-10).
Duhul cel rău ce-l muncea pe Saul n-a fost altceva decât mânia și ura ce o apucase pe David după ce David îl biruise pe Goliat și era mai iubit în popor ca el. Acest duh rău și cumplit bântuie și între oamenii de azi. O, ce duh rău e mânia și ura de om! O viață întreagă Saul a fost muncit de acest duh rău. O viață întreagă și-o petrec și cei mai mulți oameni munciți de acest duh rău al urii și răzbunării.
Muncit de duhul cel rău al zavistiei, Saul îl căuta pe tot locul pe David să-l omoare. Însă David se încredea în Domnul și se ruga Domnului și Domnul știa să-l scape mereu din mâinile lui Saul. În această vreme de persecuție a scris David cei mai frumoși psalmi. În necazuri de acestea a învățat David să-L cunoască pe Domnul și să se alipească cu tot sufletul de El. „În ziua necazului meu pe Domnul am căutat și nu m-am amăgit (Ps 76, 2). „În umbra aripilor Sale voi nădăjdui până va trece fărdelegea” (Ps 56, 2). „Spre Dumnezeu am nădăjduit și nu mă voi teme ce-mi va face mie omul?” (Ps 55, 11). David a și trăit psalmii ce i-a scris; și cine vrea să înțeleagă Psaltirea mai adânc, negreșit, să citească istoria lui David din Biblie.
David l-a lăsat pe Saul ca și pe Șimei în judecata Domnului. Și Domnul n-a întârziat să-i facă dreptate. De trei ori Domnul l-a adus pe Saul la picioarele lui David și l-a dat în mâinile lui. O dată, când Saul umbla să-l prindă pe David și din întâmplare (sau, mai bine zis, din voia lui Dumnezeu) s-a băgat tocmai în peștera în fundul căreia era ascuns David cu ostașii lui. Noaptea, după ce Saul a adormit, ostașii lui David au zis: „Iată, Domnul l-a dat pe vrăjmașul tău în mâinile tale; să-i facem sfârșitul”. Însă David i-a oprit pe oamenii săi să se arunce asupra lui Saul și, ieșind afară și plecând, a început să-l strige pe Saul, zicând: „Împărate, iată, Domnul te-a dat pe mâinile mele. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, eu însă te-am cruțat… Judece Domnul între mine și tine… Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna mea pe tine. El va vedea și El îmi va apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâinile tale”…
Când a sfârșit David, Saul a ridicat glasul și a plâns și i-a zis lui David: „Tu ești mai bun decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău”. (Citiți pe larg la 1 Regi 24).
Iată, aceasta este Evanghelia Mântuitorului: iubiți pe cei ce vă urăsc și faceți bine celor ce vă fac vouă rău (Lc 6, 27). Cu această Evanghelie încerca David să-l împace pe Saul și să mântuiască un suflet pierdut. Cu această Evanghelie l-a dezarmat și l-a biruit de trei ori David pe Saul, făcându-l să zică vorbele: „Tu, Davide, ești mai bun decât mine”. Aici stă, dragă cititorule, și înțelesul vieții noastre creștine: să-i dezarmăm și să-i biruim cu Evanghelia pe cei ce ne urăsc și să-i aducem la Mântuitorul cu dragostea și cu bunătatea sufletului nostru. David a fugit de răzbunare și de judecată, pentru că răzbunarea și judecata este a Domnului, nu a omului.
Un ostaș din Oastea Domnului îmi scrie: „Un fost prieten de crâșmă pe toate drumurile striga după mine. Eu însă am stat liniștit în fața batjocurilor lui, i-am răspuns blând cu vorbe din Sfânta Scriptură și m-am rugat lui Dumnezeu să-l ierte. Nu știu ce s-a întâmplat cu el că de la o vreme cel batjocoritor a tăcut, iar azi e tovarășul meu în lucrul Domnului”…
Da, da, pentru că dragostea, liniștea și iertarea celui batjocorit au lucrat (mai cu putere decât orice predică) în sufletul batjocoritorului și l-a adus și pe el la Mântuitorul.
Cu o mie de ani înainte de Hristos, David a trăit Evanghelia Mântuitorului. Noi însă suntem la aproape două mii de ani după venirea lui Hristos și nu trăim această Evanghelie.