„Judece Domnul între mine şi tine”...
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
În chipul de mai sus se vede întâmplarea lui David cu Saul împăratul, când David a fost chemat la curtea împărătească să-i cânte lui Saul din harfă. Căci ne spune Biblia că „Duhul Domnului se depărtase de la Saul şi un duh rău îl muncea pe el”, iar peste David era Duhul Domnului şi avea putere să-l liniştească pe Saul cu cântecul psalmilor (citiţi pe larg la 1 Samuel 16, 13-14). Însă într-o astfel de clipă, duhul cel rău a venit cu o mare putere peste Saul, ce şedea cu suliţa în mână, şi Saul a vrut să-l pironească pe David cu suliţa în perete; dar David s-a ferit (sau, mai bine zis, l-a ferit Domnul) şi a scăpat cu fuga (1 Sam 19, 9-10).
Duhul cel rău ce-l muncea pe Saul n-a fost altceva decât mânia şi ura ce o apucase pe David după ce David îl biruise pe Goliat şi era mai iubit în popor ca el. Acest duh rău şi cumplit bântuie şi între oamenii de azi. O, ce duh rău e mânia şi ura de om! O viaţă întreagă Saul a fost muncit de acest duh rău. O viaţă întreagă şi-o petrec şi cei mai mulţi oameni munciţi de acest duh rău al urii şi răzbunării.
Muncit de duhul cel rău al zavistiei, Saul îl căuta pe tot locul pe David să-l omoare. Însă David se încredea în Domnul şi se ruga Domnului şi Domnul ştia să-l scape mereu din mâinile lui Saul. În această vreme de persecuţie a scris David cei mai frumoşi psalmi. În necazuri de acestea a învăţat David să-L cunoască pe Domnul şi să se alipească cu tot sufletul de El. „În ziua necazului meu pe Domnul am căutat şi nu m-am amăgit (Ps 76, 2). „În umbra aripilor Sale voi nădăjdui până va trece fărdelegea” (Ps 56, 2). „Spre Dumnezeu am nădăjduit şi nu mă voi teme ce-mi va face mie omul?” (Ps 55, 11). David a şi trăit psalmii ce i-a scris; şi cine vrea să înţeleagă Psaltirea mai adânc, negreşit, să citească istoria lui David din Biblie.
David l-a lăsat pe Saul ca şi pe Şimei în judecata Domnului. Şi Domnul n-a întârziat să-i facă dreptate. De trei ori Domnul l-a adus pe Saul la picioarele lui David şi l-a dat în mâinile lui. O dată, când Saul umbla să-l prindă pe David şi din întâmplare (sau, mai bine zis, din voia lui Dumnezeu) s-a băgat tocmai în peştera în fundul căreia era ascuns David cu ostaşii lui. Noaptea, după ce Saul a adormit, ostaşii lui David au zis: „Iată, Domnul l-a dat pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; să-i facem sfârşitul”. Însă David i-a oprit pe oamenii săi să se arunce asupra lui Saul şi, ieşind afară şi plecând, a început să-l strige pe Saul, zicând: „Împărate, iată, Domnul te-a dat pe mâinile mele. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, eu însă te-am cruţat… Judece Domnul între mine şi tine… Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna mea pe tine. El va vedea şi El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâinile tale”…
Când a sfârşit David, Saul a ridicat glasul şi a plâns şi i-a zis lui David: „Tu eşti mai bun decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău”. (Citiţi pe larg la 1 Samuel 24).
Iată, aceasta este Evanghelia Mântuitorului: iubiţi pe cei ce vă urăsc şi faceţi bine celor ce vă fac vouă rău (Lc 6, 27). Cu această Evanghelie încerca David să-l împace pe Saul şi să mântuiască un suflet pierdut. Cu această Evanghelie l-a dezarmat şi l-a biruit de trei ori David pe Saul, făcându-l să zică vorbele: „Tu, Davide, eşti mai bun decât mine”. Aici stă, dragă cititorule, şi înţelesul vieţii noastre creştine: să-i dezarmăm şi să-i biruim cu Evanghelia pe cei ce ne urăsc şi să-i aducem la Mântuitorul cu dragostea şi cu bunătatea sufletului nostru. David a fugit de răzbunare şi de judecată, pentru că răzbunarea şi judecata este a Domnului, nu a omului.
Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie: „Un fost prieten de crâşmă pe toate drumurile striga după mine. Eu însă am stat liniştit în faţa batjocurilor lui, i-am răspuns blând cu vorbe din Sfânta Scriptură şi m-am rugat lui Dumnezeu să-l ierte. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el că de la o vreme cel batjocoritor a tăcut, iar azi e tovarăşul meu în lucrul Domnului”…
Da, da, pentru că dragostea, liniştea şi iertarea celui batjocorit au lucrat (mai cu putere decât orice predică) în sufletul batjocoritorului şi l-a adus şi pe el la Mântuitorul.
Cu o mie de ani înainte de Hristos, David a trăit Evanghelia Mântuitorului. Noi însă suntem la aproape două mii de ani după venirea lui Hristos şi nu trăim această Evanghelie.