„Credeți că pot?”
Ioane (Săucani) - Strângeți fărâmiturile Vol. 2
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
„ Când a plecat de-acolo, s-au luat după Iisus doi orbi care strigau și ziceau: «Ai milă de noi, Fiul lui David!» După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Iisus le-a zis: «Credeți că pot face lucrul acesta?» «Da, Doamne!» Atunci S-a atins de ochii lor și le-a zis: «Facă-se după credința voastră»” (Mt 9, 27-29).
S-a vorbit în seara aceasta despre aceste lucruri petrecute în Evanghelia care se va citi mâine în toate bisericile noastre.
Ce lucruri minunate sau petrecut atunci când Domnul Iisus era aici în lumea aceasta, când Domnul Iisus umbla din cetate în cetate, ca să cheme oamenii la mântuire, să le facă numai bine!
Pentru fiecare suflet zdrobit, pentru fiecare suflet amărât, pentru fiecare suflet căzut, El a venit în lumea aceasta să-l ridice, să-l aducă la starea fericită a ascultării de voia lui Dumnezeu. Să-i scoată din stările acelea nenorocite în care eram fiecare dintre noi.
Evanghelia vorbește de doi orbi... Iubiților, oare numai doi orbi or fi fost atunci în lumea aceasta, în vremea Domnului Iisus? Au fost mai mulți... Și astăzi sunt atâția orbi, în vremurile noastre... Nu orbi cu ochii aceștia trupești, ci orbi cu ochii duhovnicești.
Acești doi orbi, spune Evanghelia că s-au luat după Iisus și strigau după El... Iar după ce au venit la El, Domnul Iisus i-a întrebat:
- Credeți voi că pot să fac Eu asta?
- Da, Doamne!
Ei au crezut... O, ce puternică credință au avut acești doi orbi!
Orbii de astăzi nu mai au credință...
Orbii de astăzi nu mai vin la Iisus... Nu mai cred că Domnul Iisus ar putea face lucruri mari și minunate pentru fiecare. E așa de puțină credință...
Mi-aduc aminte de unele cuvinte de la o nuntă, de acum de curând, pe care le spunea un frate: „La început nu știa nimeni nimic. Dar era credință multă.”
O, iubiților, astăzi e plină lumea de cunoștință. Astăzi știu oamenii multe. Astăzi toți cunosc. Dar credință e tot mai puțină. Și de aceea se vindecă așa de puțini orbi duhovnicești, care sunt orbiți de păcate, de lumea aceasta și de întunericul și bezna care e în lumea asta.
Așa de puțini orbi se vindecă astăzi, pentru că e credință puțină. Numai cunoștință e multă. Oamenii știu, cunosc multe... Dar cred așa de puțin...
O, dacă am avea credință, ce fericiți am fi; și ce fericită ar putea fi întreaga omenire dacă omul ar crede, așa cum credeau cei doi orbi, după cum vorbește Cuvântul lui Dumnezeu. Ei prin credință au venit la Iisus și, după ce L-au găsit, nu s-au lăsat și au strigat după El. Au intrat după El în casă, s-au dus după El acolo unde a fost Iisus, căci au dorit să fie și ei cu El. Așa face credința întotdeauna.
Dacă ne aducem aminte, la început, iubiților, noi știam așa de puține și era credința așa de mare. Atunci doream așa de mult ca să fim cu Iisus și cu frații împreună. Să fim lângă Iisus. Să fim cu El în casă. Să fim cu El acolo unde este El. Așa face credința. Atunci când avem credința și dragostea, nu-i nimic în stare să ne oprească.
Dar când credința moare, omul nu se mai poate duce, așa cum spune poetul:
„Când era credința bună,
mergea noaptea fără lună,
pe-ntuneric și pe tină,
nu era nimic s-o țină”.
Numai să fie acolo unde-i Iisus. Numai să fie cu frații împreună. Nimic nu era să o împiedice. Așa face credința când e bună.
Când inimile ard și sunt înflăcărate de această dorință, lucrează credința și dragostea.
De aceea acești orbi au putut ca să-și primească fericirea, să-și primească vederea. Să-și primească ceea ce este mai scump, ceea ce era mai de preț pentru ei. Ei au putut...
O, suflet drag, dacă dorești lucrul acesta - să ai cea mai scumpă comoară, să fii cel mai fericit - caută-L pe Iisus. Rămâi în credința aceasta, rămâi lângă El. Nu numai aici în viața aceasta scurtă și trecătoare, ci veșnicia întreagă vei fi fericit, pentru că Iisus ți-a făcut mult bine. Pentru că Iisus ți-a dat ceea ce e mai de preț, ceea ce e mai scump pentru inima și pentru sufletul tău.
De aceea Dumnezeu ne cercetează și astăzi. El umblă din cetate în cetate. Dumnezeu a venit și în seara aceasta. Vino și tu, suflet drag, și apropie-te de El, pentru că vrea Domnul să-ți vindece ochii. Nu pe aceștia trupești; pentru că aceștia, și așa, odată se vor închide pentru totdeauna. El vrea să vindece ochii duhului, ai sufletului, ca să poți avea lumina lui Dumnezeu, să mergi pe calea spre veșnicie, în Împărăția lui Dumnezeu.
Ca să-L putem vedea pe Domnul Iisus, Care ne așteaptă în poartă cu brațele deschise.
Cu mâinile acelea care au fost străpunse.
Cu brațele acelea care au fost întinse pe Crucea de pe Golgota pentru fericirea noastră și pentru mântuirea noastră.
Aceste brațe au fost întinse. Aceste brațe te așteaptă, suflet drag. Ai credință! Fără credință nu putem fi plăcuți lui Dumnezeu. De aceea avem nevoie de credință.
Dumnezeu poate să facă pentru fiecare dintre noi... Dumnezeu ne caută, trece pe lângă noi...
Tu, frate și soră, ce faci atunci? Te iei după Iisus? Strigi tu după El? Vii la El, în casă? Crezi tu că El poate să-ți facă asta?
Ai credință! Rămâi în acea credință că Dumnezeu poate și tu vei vedea la urmă Fața Lui scumpă și binecuvântată și atunci te vei bucura ,că ai rămas în casă... Ai rămas în casă, în Biserica, în credința, în locul și în starea în care erai când te-a chemat El.
Ai credință! Noi vom vedea ce va fi Dincolo, ceea ce ne așteaptă. Domnul vine să ne întărească, să nu rămânem Fără credință.
Domnul Iisus să ne ajute la fiecare dintre noi.
Amin.