Hristos nu cheamă la Sine pe cei care nu însetează. Pe cei care nu au dorință arzătoare și puternică după liniștirea conștiinței lor, după odihna sufletului lor, după iertarea vieții lor.
Fiindcă Domnul știe că atâta vreme cât omul nu simte arșița setei, zadarnic va fi îmbiat cu cea mai bună apă - tot nu va bea.
Dar dacă într-adevăr cineva însetează, atunci acela să știe de acum, și să se bucure: are unde să meargă spre a-și potoli setea sufletului însetat (Psalm 107, 9).
Are pe Hristos la care se poate duce încredințat deplin, că la El găsește cu adevărat o desăvârșită îndestulare în Apa Sa cea vie
și o deplină potolire a setei sufletului în ea.
Dar dacă cineva dorește să afle această apă, atunci trebuie să asculte Cuvântul Său și să vină îndată ce aude chemarea (Ioan 4, 14).
Căci și așa, e destul de târziu.
Și așa, a amânat prea destul de mult.
Nimeni altcineva nu poate veni în locul său, decât el.
Trebuie să vină cu sete. Cu dor adânc după Isus și după darurile Lui.
Trebuie, dacă vine, să bea.
Căci dacă vine și nu bea, vine zadarnic...
Dacă vine la biserică și nu-i atent...
Dacă vine la adunare, dar nu ia seama la ascultarea Cuvântului...
Dacă vine la Hristos și nu primește în inima sa harul Domnului, nici îndemnurile Lui, nici puterea Sa,
- atunci vine zadarnic.
Fiindcă râurile darurilor sfinte, dăruite acolo
și apele limpezi ale harului Ceresc,
și izvoarele și șuvoaiele binecuvântărilor Domnului, se vor scurge pe lângă el spre alții.
Alții se vor adăpa din ele cu belșug și vor fi bucuroși și plini de fericire,
iar el va tânji și se va usca de sete, lângă ele,
iar acela să bea din Hristos.
Să bea numai din ceea ce vine din Isus și izvorăște din El.
Numai ceea ce îi dă Hristos și Adevărul Lui, din simțirea Lui, din Duhul și Lumina Lui.
Fiindcă orice altă băutură scoasă din alt izvor, nu stâmpără niciodată setea.
O, voi suflete, care însetați, sau veți înseta, luați aminte la toate aceste cuvinte, căci ele sunt de foarte mare preț pentru voi.
O, Doamne Isuse, Marele Izvor al Apelor Vii,
trezește setea după Tine în toată lumea aceasta, și adu o vreme de largă revărsare a apelor Tale vii, spre toți cei care se uscă de setea lipsei Tale, fie că știu aceasta, fie că nu știu...
ba chiar cu atât mai mult cu cât nu știu.
Mai trimite Doamne încă o largă chemare către toți, și pune în inima și gura trimișilor Tăi miere și foc,
spre a trezi setea după Tine în lumea întreagă.
Amin.