... Dacă însetează cineva
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
Hristos nu cheamă la Sine pe cei care nu însetează. Pe cei care nu au dorinţă arzătoare şi puternică după liniştirea conştiinţei lor, după odihna sufletului lor, după iertarea vieţii lor.
Fiindcă Domnul ştie că atâta vreme cât omul nu simte arşiţa setei, zadarnic va fi îmbiat cu cea mai bună apă - tot nu va bea.
Dar dacă într-adevăr cineva însetează, atunci acela să ştie de acum, şi să se bucure: are unde să meargă spre a-şi potoli setea sufletului însetat (
Psalmii 107:9 – Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
Psalm 107, 9).Are pe Hristos la care se poate duce încredinţat deplin, că la El găseşte cu adevărat o desăvârşită îndestulare în Apa Sa cea vie
şi o deplină potolire a setei sufletului în ea.
Dar dacă cineva doreşte să afle această apă, atunci trebuie să asculte Cuvântul Său şi să vină îndată ce aude chemarea (
Ioan 4:14 – Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”
Ioan 4, 14). Căci şi aşa, e destul de târziu.
Şi aşa, a amânat prea destul de mult.
Trebuie să vină personal (
Ezechiel 18:20 – Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el.
Ezechiel 18, 20). Nimeni altcineva nu poate veni în locul său, decât el.
Trebuie să vină cu sete. Cu dor adânc după Isus şi după darurile Lui.
Trebuie, dacă vine, să bea.
Căci dacă vine şi nu bea, vine zadarnic...
Dacă vine la biserică şi nu-i atent...
Dacă vine la adunare, dar nu ia seama la ascultarea Cuvântului...
Dacă vine la Hristos şi nu primeşte în inima sa harul Domnului, nici îndemnurile Lui, nici puterea Sa,
- atunci vine zadarnic.
Fiindcă râurile darurilor sfinte, dăruite acolo
şi apele limpezi ale harului Ceresc,
şi izvoarele şi şuvoaiele binecuvântărilor Domnului, se vor scurge pe lângă el spre alţii.
Alţii se vor adăpa din ele cu belşug şi vor fi bucuroşi şi plini de fericire,
iar el va tânji şi se va usca de sete, lângă ele,
iar acela să bea din Hristos.
Să bea numai din ceea ce vine din Isus şi izvorăşte din El.
Numai ceea ce îi dă Hristos şi Adevărul Lui, din simţirea Lui, din Duhul şi Lumina Lui.
Fiindcă orice altă băutură scoasă din alt izvor, nu stâmpără niciodată setea.
O, voi suflete, care însetaţi, sau veţi înseta, luaţi aminte la toate aceste cuvinte, căci ele sunt de foarte mare preţ pentru voi.
O, Doamne Isuse, Marele Izvor al Apelor Vii,
trezeşte setea după Tine în toată lumea aceasta, şi adu o vreme de largă revărsare a apelor Tale vii, spre toţi cei care se uscă de setea lipsei Tale, fie că ştiu aceasta, fie că nu ştiu...
ba chiar cu atât mai mult cu cât nu ştiu.
Mai trimite Doamne încă o largă chemare către toţi, şi pune în inima şi gura trimişilor Tăi miere şi foc,
spre a trezi setea după Tine în lumea întreagă.
Amin.