„Îmbrăcați-vă cu dragostea”

(...)Scumpe surori și cei dragi și scumpi [pentru care] ne-am strâns aici să aibă sufletul plin de această mângâiere și bucurie, și sfințenie.

Dacă ieri mi-ar fi zis cineva: „Te duci mâine aci, la nuntă la Simeria, că doar e aproape, la nouă kilometri?”, cred că aș fi fost în stare să răspund de o mie de ori: „Nu pot! Nu pot!” Cum sunt aici, numai Domnul știe - slăvit să fie Numele Lui!

M-am uitat aici la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Mai presus de toate, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii”. Nu știu, gânditu-m-am vreodată sau niciodată: cum să te îmbraci... să te îmbraci cu dragostea? Că-i legătură a desăvârșirii. Nu spune că-i o haină a desăvârșirii, cu care te-ai putea îmbrăca. Ci este o legătură a desăvârșirii. Și imediat mi-a venit în gând cuvântul de la sfânta biserică ce zice așa, la marile praznice: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat. Aliluia!”. Deci iată, iată haina! Căci El este dragostea noastră. El este iubirea noastră. Domnul Iisus este puterea, lumina, harul nostru, totul nostru.

Fraților dragi și surori scumpe, îmbrăcați-vă cu dragostea. Deci poate și dragostea să fie o haină, pentru că dragostea însăși este Hristos. Și acolo, la biserică, zice așa: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat”. V-ați îmbrăcat în Hristos. Deci a te îmbrăca în Hristos sau a te îmbrăca în dragoste e una și aceeași lucrare, acelaș lucru.

Mi-a fugit gândul departe, departe, cu vreo doisprezece ani în urmă. Eram la o nuntă. Nunta s-a făcut în 17 februarie și era frig. Nunta s-a ținut la noi în curte, că era o fiică a mea cea care se mărita. Și doi frați (unul e prezent aci și unul a plecat la cele veșnice) se țineau de capul meu și ziceau:

- Cum vrei să faci tu nunta acuma iarna, în 17 februarie, sub cerul liber? Că tu ai niște căsuțe mici... unde [vor încăpea], că lumea o să vină? (...) De ce ai invitat țara întreagă? Zic:

- Eu n-am invitat pe nimeni.

- Cum n-ai invitat? Că toată țara vrea să vină!

- Dragii mei, eu n-am invitat pe nimeni. Dacă mă acuzați că am invitat atunci admit că am invitat vreo douăzeci de persoane. Or, pentru douăzeci de persoane am loc în casă. Dar [atât de mulți] nicidecum eu n-am invitat.

Și atunci dragii mei, a venit lumea și am mers la biserică. Preotul care i-a cununat pe copiii mei (căci acum ai mei sunt, ginerele fiind din Moldova), părintele de-aici din Simeria, de la biserica de la șosea, a ținut o predică după nuntă.

Atâta știu că plângea. Când vorbea, plângea. Și în mijlocul nostru se găsea o femeie din Moldova. A venit din curiozitate, să vadă Ardealul și să vadă și o nuntă a ostașilor. Și atunci a stat și a ascultat. S-a uitat la preot că plângea.

După ce s-a dus acasă, se întâlnește cu păstorul de la ea din comună, cu preotul, care-i zice:

- Țațo, ce-ai făcut? Am auzit că și dumneata te-ai stricat de cap de când te-ai dus în Ardeal! Te-ai dus în Ardeal să vezi Ardealul, să vezi o nuntă... trebuia să ai grijă!

- Părinte dragă, știți cine m-a „înnebunit” pe mine de cap? Un preot ca dumneata! Care ținea predica plângând.

Și a întrebat-o:

- Ce s-a întâmplat cu dumneata? Ce s-a întâmplat acolo?

- Uite, îți spun adevărul: când l-am văzut pe preotul acela și l-am ascultat ce frumos a vorbit, cum îi îndemna pe oameni să se hotărască pentru Dumnezeu, plângând, atunci eu am simțit, din călcâie și până în creier, ca un curent electric că se urcă și se coboară și iar se urcă, și iar se coboară. Și atunci am zis către Satana: „Adio pe veci! Pe veci! [Am rupt] orice legătură cu tine!” Și a plecat, și i-a dat pace.

Fraților dragi, hotărâți-vă pentru Domnul Iisus! Hotărâți-vă pentru Hristos! Hotărâți-vă pentru viața veșnică! Cu Dumnezeu nu aveți de pierdut niciodată și nimic. Fără Dumnezeu pierdem totul. Pierdem și pământul de sub noi odată...

Să ne dăm toată silința ca, de la asemenea binecuvântate oaze, ospețe duhovnicești, să nu plecăm nici unul acasă așa cum am venit. Să nu plecăm nici unul sărac. Cum spune Cuvântul lui Dumnezeu în Apocalipsa, capitolul 3: „Fiindcă zici că ești bogat, te-ai îmbogățit și nu duci lipsă de nimic, și nu vezi că ești sărac, nenorocit, orb și gol”. Nu vezi? Păi omul fără Dumnezeu așa este! Sărac, orb, nenorocit și gol. Cercetează-te bine tu, care poate nu te-ai împăcat... careva. Noi nu știm cine. Dar acela care nu s-a împăcat încă cu Dumnezeu, cât e de gol, cât e de sărac, cât e de orb, cât e de nenorocit... Caută și te împacă cu Dumnezeu! E o ocazie atât de sfântă!

Acum permiteți-mi, lăsați-mă să vă spun că într-o zi, împreună cu un frate (care-i și el aici), veneam de la o nuntă din Moldova și intram în altă nuntă. Asistaserăm o jumătate de zi la o nuntă și pe urmă am trecut cu mașina dincolo, la cealaltă nuntă. Și acolo era o altă mulțime... extraordinar. Că n-a fost chip să putem intra în adunare. N-a fost chip.

Și am stat acolo la margine, așa cum se cuvine să stăm. Și acolo la margine am văzut-o pe o femeie că plângea grozav, că la mijloc se predau suflete lui Hristos (multe, multe suflete s-au predat). Și femeia asta stătea în margine și se vedea oarecum dezmoștenită, că pe ea n-o ia nimeni în seamă. Și plângea grozav. Și-i zic:

- Auzi, dumneata Îl iubești pe Domnul Iisus?

- Vreau să-L iubesc, dar eu nu ajung acolo la mijloc, să mă rog și eu, să declar și eu, să spun și eu ceva...

- Zi numai atâta, din toată inima și din tot sufletul: „De azi încolo și eu Îl iubesc pe Domnul Iisus!”.

Și a zis femeia. Și imediat peste ea a venit harul lui Dumnezeu, s-a liniștit, era bucuroasă, era fericită! Așa vine bucuria din partea lui Dumnezeu.

Fraților, nu-i mai frumos de o mie de ori așa, decât așa cum face [lumea]? (...)

Nunta cu Domnul Iisus e sfântă, e dreaptă, e curată, e binecuvântată! Măi fraților, măi! Nunțile cu Dumnezeu, o nuntă cum a fost cea din Cana Galileii... Ce frumos ne-a spus și fratele că a văzut acolo unul din vasele din Cana Galileii pe care au avut poruncă slugile să le umple cu apă și Domnul Iisus le-a binecuvântat. Da! A prefăcut apa în vin. Și a rămas [de atunci] acea amforă, acel vas pe care îl țineau acolo, probabil în familie, pentru curățenie. Și Domnul Iisus a spus: „Toate vasele acestea, șase, le umpleți cu apă”.

Dragii mei! Aici nu vedeți frățiile voastre, nu vedeți... nu vedeți, iubiților, că e harul lui Dumnezeu aci? Nu mâncare, nu băutură, nu nimic! Și suntem plini de viață veșnică și de dragoste. Cui nu are răbdare, Dumnezeu îi înmulțește și răbdarea. Cui îi e foame, i se șterge și foamea. Numai nu îi e foame; nu îi e sete; n-au oamenii timp de lucrurile acestea. Ci tremură de dragul Împărăției lui Dumnezeu; de al Evangheliei lui Hristos; de al mântuirii lui Hristos; de al fericirii pe care o îmbie El și celui din urmă: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați”.

Toți! Fratele meu, nu uita că și tu ești chemat! Și tu, când a zis El: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi da vouă odihnă. Luați jugul Meu că-i bun și sarcina Mea că-i ușoară.” Dar se poate un jug mai dulce, un jug mai bun?...

Astăzi îi spuneam unui tânăr - stătea cu țigara în gură - și zic către el:

- Am fost îmbiat undeva [cu promisiunea] că mi se dă libertate, că îmi dă drumul să plec acasă dacă fumez o țigară. Și am spus: „Și așa îmi dați drumul. Nu! Nu fac așa ceva!”.

Dragii mei, nu se poate! A fi cu Dumnezeu înseamnă să fii în felul cel mai curat, cel mai frumos, cel mai cinstit. „Apropiați-vă de Dumnezeu, zice Sfântul Apostol Iacov, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor! Curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțita!”

Fraților, Slăvit să fie Domnul!