„Împărăția lui Dumnezeu“ - și vremile noastre
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan (1919)
Așa cetim în evanghelie iubiți credincioși, să căutăm mai întâiu împărăția lui Dumnezeu, legile lui, poruncile lui și atunci toate celelalte ale noastre lipsuri se vor adaoge nouă. În vorbele acestea este foarte mult adevăr, vorbele acestea sunt atât de adevărate, încât ele ar trebui scrise cu slove mari de aur în fiecare casă și în fiecare suflet de creștin.
Este un adevăr acesta pe care l-ați putut D-Voastră băga de seamă și în vieața voastră. De câte ori v’ați rugat, ați fost curați în traiul, purtările, faptele voastre și ați grijit ca aceste purtări să fie și în casele voastre, ați putut vedea că toate ale voastre vă merg înainte cu bine în semnul și întărirea adevărului că ați căutat mai întâiu pe Dumnezeu și astfel și el s’a îngrijit de lipsurile voastre. - Și iarăși de câte ori ați apucat pe calea cea rea de sudalme, de mânii, vicleșug și alte păcate și ați lăsat ca și din casa voastră să iasă cele bune și să între cele rele, ați putut băga de samă, că toate afacerile voastre merg spre rău în semnul și mustrarea că n’ați căutat pe Dumnezeu mai întâiu și așa nici el nu v’a sprijinit cu nimica bun și folositor.
Acest adevăr l-ați putut vedea apoi și în afară de voi în vieața, în traiul semenilor voștri. Ați văzut casa în care este căutat Dumnezeu prin rugăciuni și purtări bune, chiar dacă cei dintr’ânsa sunt „slabi, fără ajutor, lipsiți de putere și apăsați de sărăcie“ (Sirah 31, 12) ei merg înainte cu bine în semnul că și „ochii Domnului caută spre ei, îi ridică, îi înalță“ - așa încât - mulți se miră de ei“ (Sirah) cum pot petrece - Și iarăși ați văzut cum în casa în care nu este căutat Dumnezeu, chiar dacă 10 mâni aleargă, lucră și strâng, nici un spor nu se arată în semnul mustrării, că unde nu-i căutat mai întâiu Dumnezeu, acolo nici cele de lipsă nu se „adaog oamenilor“.
Acest adevăr îl vedem apoi mărit în zilele și vremile noastre. Vorbele lui Isus „căutați mai întâiu împărăția lui Dumnezeu“ sunt par’că un strigăt de mustrare și chemare pentru vremile și oamenii noștri. De ani de zile toate neamurile se frământă, se sbat să iasă, să scape odată din stările grele, dureroase și tulburi de azi, spre altele mai ușoare, liniștite și luminoase de mâne.
Dar vedeți toate opintirile și frământările omenimii sunt par’că zadarnice: liniștea ușurărei, limpezeala deplină nu mai sosesc. Și toate vor fi zadarnice până când omenirea nu va pleca în altă parte, pe altă cale să regăsească și să aducă iar’ acasă liniștea, binele perdut.
Aceea cale nu poate fi alta decât cea arătată și poruncită de Isus: „căutați mai întâiu împărăția lui Dumnezeu“, ceea ce înseamnă și schimbarea înspre bine a omului din lăuntru, a sufletului, a moralului, pentru că cu sufletul și moralul stricat nu se poate „căuta“ și afla împărăția lui Dumnezeu.
Până când omenirea nu va înțelege acest adevăr, ci va stărui să lase „împărăția lui Dumnezeu“ îndărăptul tuturor afacerilor („problemelor“) ca pe o afacere „privată“ (a sa) a omului, nici un pas spre bine și liniște nu va putea face.
Până când nu se va îndrepta mai întâiu moralul, moravurile oamenilor, ci desfrâul, corupția, vicleșugul, uzura și celelalte păcate de azi vor înflori, nu se va îndrepta spre bine nici traiul nostru.
Până când omenirea nu va căuta liniștea perdută în bisericile părăsite, în curățenia morală, în dragostea, adevărul, dreptatea și celelalte virtuți vestite de Isus, cari astăzi stau fugărite, vremile tulburi și grele de azi vor stărui ca o mustrare grozavă pentru grozava decădere morală de azi.
În zadar vor schimba oamenii și neamurile lunar și săptămânal guvernele, ocârmuirile și oamenii de acolo, schimbările de oameni nu vor aduce binele până când nu vor veni oameni schimbați să-l aducă. Până când dar vorbele lui Isus „căutați mai întâiu împărăția lui Dumnezeu“ nu le vom ridica din urma tuturor afacerilor și frământărilor unde stau azi înaintea și în fruntea tuturor ostenelor, alergărilor și lucrurilor („preocupărilor“) noastre în zadar așteptăm sosirea vremilor de liniște și ușurare.
Cea mai desăvârșită (ideală) deslegare a „problemelor agrare și sociale“ (a afacerilor cu împărțirea mai dreaptă a pământului și a felului de trai al omului): împărțirea celui din urmă petec de pământ și a celui din urmă dărab de lemn din pădure nu va putea aduce liniștea, binele deplin, până ce omenirea nu va căuta mai întâiu „împărăția lui Dumnezeu“, sufletul, moralul.
Precum în casele în cari nu se caută Dumnezeu și poruncile lui, toate ostenelele căsenilor sunt zadarnice și toate merg spre rău așa și toate frământările omenirii sunt și vor fi zadarnice până când omenirea chinuită și ostenită nu va înțelege glasul blândului Isus „căutați mai întâiu împărăția lui Dumnezeu“.
Până nu vom înțelege acest adevăr, această poruncă, vom trece numai din o suferință în alta, o greutate va pica de pe umerii noștri și alta mai grea se va așeza în locu-i, din o furtună vom scăpa și alta mai mare ne va ajunge.
Fie ca și neamul nostru să înțeleagă acest adevăr. Noi Românii să-l înțelegem numai așa precum bătrânii noști îl înțelegeau. În fruntea tuturor afacerilor căutau bătrânii noștri mai întâiu pe Dumnezeu, poruncile lui, căci bine știau că fără ajutorul și binecuvântarea lui zadarnice sunt toate ostenelele și alergările lor.
De aceea pe Dumnezeu îl căutau la bine să-i mulțămească, la rău să-i ierte, să-i scape, bine știind ei că orice rău e mustrarea și chemarea Domnului spre îndreptare.
De câte ori se întunecau vremile bătrânilor noștri, ei căutau pe Dumnezeu în casa lui în sf. biserică cu rugăciuni, cu fapte bune și Dumnezeu iarăși îi cauta pe ei cu liniște și senin.
Așa cred că-s destul de întunecate și vremile noastre ca să înțelegem că trebuie să căutăm mai întâiu și noi pe Dumnezeu dacă voim ca și el să ne caute pe noi cu bine.
Fie dar ca în aceste vremuri - în cari așa de puțin și atât de puțini caută împărăția lui Dumnezeu - neamul nostru mai curând ca oricare altul să înțeleagă adevărul că vorbele lui Isus „căutați mai întâiu împărăția lui Dumnezeu“ sunt singura cale care ne poate scoate din frământările și neliniștea de azi la binele, liniștea, tăria, mărirea noastră de mâne.
Amin.