„Mare-i Dumnezeu”
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Trăia odată, în vremurile de demult, pe la începuturile creștinismului, un ceasornicar creștin care, la fiecare vorbă, zicea: „Mare este Dumnezeu!”. În acea țară domnea pe atunci un împărat păgân care îi ura mult pe creștini. Auzise împăratul și de ceasornicarul creștin și prinsese ură pe el pentru vorba ce o avea. Într-o zi, trimise după el să-l aducă la curtea împărătească.
- Te-am chemat să-mi cureți inelul acesta și poimâine să mi-l aduci. Ia seama că, uite, inelul are o piatră scumpă; nu cumva să mi-o pierzi, căci o plătești cu capul - zise împăratul.
- L-oi curăța, înălțate împărate! Mare-i Dumnezeu!
Împăratul ia inelul, spunând că merge să-l pună în cutie; intră într-o altă cameră, scoate repede piatra scumpă din inel, îl trimite pe un servitor să o arunce în mare și, întorcându-se, îi dădu ceasornicarului inelul împachetat fără piatră, zicându-i:
- Acum poți pleca la lucru; te-oi vedea cât de mare va fi Dumnezeul tău.
Ceasornicarul merse acasă și, fiind către seară, puse cutia bine în ladă, o încuie, rămânând să se apuce de lucru dimineața. A doua zi, femeia lui se duse în târg să cumpere niște pește proaspăt de mâncare, iar el se apucă să curețe inelul. Dar, desfăcând cutia și luând inelul, rămase încremenit de spaimă: piatra cea scumpă lipsea din inel. Deznădăjduit, își puse mâinile pe cap și începu a striga:
- Doamne Dumnezeule, mare ești! Ce mă fac eu acum?
În vremea aceea, sosi femeia din târg cu peștele și, auzind ce se întâmplase, se înfricoșă și ea. Pe ceasornicar îl aștepta o moarte sigură. Între timp, femeia se apucă să taie peștii, dar, spintecând cel dintâi pește, ce să vezi? În pântecele lui era o piatră sclipitoare. Ceasornicarul, cum o vede, strigă plin de bucurie: Mare este Dumnezeu!... Asta-i chiar piatra de la inelul împăratului.
Și se-apucă ceasornicarul, curăță inelul, iar a treia zi se înfățișă cu el înaintea împăratului.
- Ei, l-ai curățat? întrebă împăratul.
- L-am curățat, preaînălțate împărate. Mare-i Dumnezeu! Împăratul, când văzu inelul cu piatra în el, rămase uimit.
- Să-mi spui de unde ai luat piatra, căci eu am aruncat-o în mare.
- Ai aruncat-o, împărate, dar... «Mare a fost Dumnezeu!»
Și îi povesti împăratului întâmplarea cu peștele. Când auzi împăratul această minunată întâmplare, se sculă în picioare și, ridicându-și ochii spre cer, zise: Cu adevărat, văd și eu că mare este Dumnezeul tău!