Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes.
În această clipă mare,
prin aceste cuvinte mari,
în faţa Tatălui,
în faţa omenirii,
în faţa Judecăţii
şi în faţa Veşniciei,
- Hristos trecea asupra ucenicilor Săi de atunci şi de totdeauna, cea mai mare dintre porunci
şi cea mai mare dintre răspunderi:
- Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu Tată eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi... pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes...
O, ucenici ai lui Hristos şi urmaşi ai ucenicilor lui Hristos.
Voi aţi fost creaţi de Tatăl,
chemaţi de Duhul
şi zidiţi în Hristos,
pentru ca să aduceţi toată lumea la credinţa şi ascultarea de Evanghelia Lui.
Lumea trebuie să ajungă să creadă.
Toată lumea trebuie să ajungă să creadă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu,
că El este Cel trimes pentru mântuirea tuturor oamenilor,
că Numele Lui este Singurul Nume dat oamenilor în care pot fi mântuiţi.
Şi că oricine vrea să-şi mântuiască sufletul nu va putea nici acum şi nici în veacul veacului decât prin credinţa în Numele lui Hristos
şi în Jertfa Lui ispăşitoare,
adusă pe Crucea Golgotei.
Odată pentru totdeauna.
De El, Unul Singur, pentru noi toţi.
Aceasta este Marea Lucrare a lui Dumnezeu.
Aceasta este marea voastră chemare.
Aceasta este marea voastră răspundere pentru care aţi fost aleşi de Hristos, şi de care nimeni din cer, de pe pământ şi de sub pământ, nu vă va putea nici scuti nici ierta, nici abate niciodată.
Duhul Sfânt lucrează ca toţi să fie scoşi de sub puterea Satanei şi să fie aduşi la Dumnezeu (Fap. Ap. 17, 30).
Şi aceasta, încă o dată, prin voi!
Căci mântuirea lumii stă acum în mâinile voastre.
Voi puteţi să-i înştiinţaţi pe oameni, sau puteţi să-i lăsaţi în neştiinţă despre Singura Cale şi Jertfă Mântuitoare.
Puteţi înălţa lumina, sau puteţi s-o ascundeţi sub obroc.
Puteţi dezlega pe cei robi în păcate, sau puteţi să-i lăsaţi.
Puteţi face ca lumea să se apropie de Hristos - sau puteţi face ca ea să se depărteze de El (Rom. 2, 24).
Depinde de voi!
Depinde în primul rând de unitatea şi hărnicia voastră, în Hristos.
Aduceţi-vă aminte de vremea de la început când eraţi uniţi şi harnici în Domnul.
Cât de multă lume venea la Isus.
Şi cât de multe suflete credeau în Evanghelia Sa.
Dacă acum nu este aşa, e din vina voastră!
Hristos nu S-a schimbat şi puterea Duhului Sfânt n-a scăzut.
Ci voi v-aţi dezbinat. Şi v-aţi lenevit.
Lumea va pieri din pricina păcatului, dar răspunderea voastră pentru aceasta va fi judecată de Dumnezeu, după mărimea ei (Ezec. 33, 8-9).
O, lume nemântuită şi necredincioasă, - iată Lucrarea lui Dumnezeu pentru tine!
O, oameni nemântuiţi şi necredincioşi, - iată trimişii lui Hristos pentru voi.
Ei sunt El. Căci ei vin din partea Lui, trimeşi de El.
Mântuirea voastră stă în primirea mărturiei pe care v-o aduc ei, cei aleşi pentru aceasta.
Voi puteţi să-i dispreţuiţi dacă vreţi.
Puteţi să nu-i primiţi.
Puteţi să-i prindeţi, să-i chinuiţi, să-i închideţi, să-i omorâţi - dacă vreţi.
Dar toate acestea nu vor anula alegerea lor, dar vor schimba soarta voastră.
Dacă nu-i primiţi pe ei, Dumnezeu nu vă va mai trimite pe alţii.
Dacă nu-i ascultaţi pe ei, o altă chemare nu veţi auzi.
Dacă nu-i credeţi pe ei veţi muri în păcatele voastre.
Împotrivirea voastră poate să le facă lor un rău trupesc şi trecător,
- dar vouă vă va face un rău veşnic.
Necredinţa voastră poate să întârzie Lucrarea Evangheliei. Dar nu s-o nimicească.
Ura voastră poate să zădărnicească mântuirea voastră, dar nu şi alegerea lor.
Slavă Eternă Ţie Dumnezeule vrednic de laudă eternă.
Binecuvântează ucenicii Tăi
şi pe toţi urmaşii lor cărora le-ai rânduit alegerea şi trimiterea Evangheliei mântuitoare.
Trezeşte-le conştiinţa răspunderii, unităţii şi hărniciei pentru mântuirea celor care trebuie să creadă în Tine prin ei.
Fă-i să vadă, să simtă, să creadă şi să se teamă de neîmplinirea datoriei lor pentru pieirea sau mântuirea lumii.
Dar fă şi lumea Doamne să nu-i lepede,
ca să nu piară.
Ci să se mântuiască prin ei.
Amin.
+
Dacă cu adevărat suntem fraţi
şi dacă cu adevărat ne ajutăm unii pe alţii,
atunci desigur că la aceasta ne vom aduna totdeauna cu toţii.
Adunarea ne va duce la apropierea şi prietenia folositoare,
şi prin aceasta vom împiedica pe acelea care ne duc la gheenă.
Omilia Tesaloniceni
Sf. Ioan Gură de Aur.