Foto Traian Dorz

... Pentru că n-au cunoscut

Traian Dorz - Hristos - Pacea noastră

Și se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
Mântuitorul explică sfinților Săi ucenici de ce se vor întâmpla toate relele din partea oamenilor, zicând:
- Și se vor purta astfel cu voi pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine...
Necunoașterea - este cea mai mare nenorocire a omului și a omenirii. Cel mai mare păcat al omului și al lumii este că nu vrea să cunoască adevărul.
Necunoașterea aceasta este nu din neputință - ci din ne-voință.
Nu din simplitate - ci din vicleșug.
Nu din înapoiere - ci din răutate,
este necunoașterea din vrăjmășie, față de Dumnezeu
și din ură față de Hristos
și din împotrivire față de Duhul Sfânt
și din pornire nejustificată față de Evanghelie
și din prejudecată față de Adevăr
și din cruzime față de credincioși.
Această necunoaștere este a celor care cunosc îndeaproape, dar cunosc rău,
și cunosc foarte multe, dar le interpretează satanic,
și cunosc destul de bine adevărul, dar voit îl înfățișează rău, pentru a ucide pe credincioșii adevărați, pentru a strâmba căile drepte și pentru a nimici Lucrarea Evangheliei curate.
Un om crud, ca să-și bată joc de biete niște animale flămânde, le-a pus în față un braț de așchii, de spini și surcele de lemn... Iar ca să creadă că au iarbă, le-a pus în ochi niște sticle de culoare verde...
Animalele privind prin aceste sticle și văzând verde, au apucat cu foame crezând că apucă iarbă...
Dar curând și-au sângerat buzele în așchii, în spini, în lemne... Și au renunțat îndurerate...
Astfel face diavolul cel crud, cu cei pe care vrea să-i nenorocească pe veșnicie.
Le așează în față planurile și ideile sale ucigașe, apoi pune pe ochii oamenilor opinia lui interesată, falsele lui încredințări, vinovatele lui interpretări, voitele lui suciri ale adevărului,
pentru ca orbiți de acestea și însuflețiți de ele,
bieții oameni îngâmfați și nesupuși,
- să poată săvârși liniștiți cele mai cutremurătoare fapte. Faptele pe care n-ar fi fost niciodată în stare să le săvârșească dacă erau fără acești ochelari colorați, fără de aceste încredințări blestemate, pe care diavolul li le-a inspirat și li le menține.
Necunoașterea nu este neștiință.
Neștiutor este omul care încă n-a avut timp, sau n-a avut putința să cunoască, să învețe, să știe.
Neștiința este vremea și starea în care se găsește omul până când încă nu a auzit Cuvântul lui Dumnezeu.
Până când încă nu s-a întâlnit cu Hristos.
Până când n-a fost luminat de Duhul Sfânt.
Chiar și păcatele făcute de un astfel de om în această vreme, au o dezvinovățire: Bietul om n-a știut. Păcatele sale le-a făcut din neștiință și în neștiință (Fap. Ap. 3, 17).
Și Dumnezeu care este Drept și Milostiv, nu ține seama de vremea de neștiință... (Fap. Ap. 17, 30).
Dar cu necunoașterea, nu mai este tot așa.
Necunoscătorul de Dumnezeu este un vrăjmaș voit. Eu nu vrea să-L cunoască și să-L recunoască pe Dumnezeu.
El urăște pe Dumnezeu căci cunoașterea lui despre El este o cunoaștere otrăvită de răutate, de împotrivire, de cruzime.
El luptă împotriva lui Hristos, cu plan.
Se ridică în contra Lucrării Duhului Sfânt organizat și viclean, împotrivitor pe față și cu voia.
Face totul împins de o satanică pornire de a nimici tot ce aparține unei alt fel de slujire credincioase lui Dumnezeu, decât a lui,
având despre sine singura părere bună,
și despre toți ceilalți credincioși, încredințarea că sunt niște unelte ale diavolului, pe care el trebuie numai să le nimicească.
Așa și caută să facă.
Iată fanatismul satanic care scornește apoi tot felul de metode și de mijloace de tortură trupească și sufletească, în numele păstrării credinței lui curate.
În numele feririi de rătăciri ale învățăturii lui adevărate.
În numele intereselor dumnezeului lui, nu a Dumnezeului Adevărat.
Pare cu neputință - și totuși sute și sute de ani acest fel de gândire înspăimântătoare, a umplut lumea de sânge, de groază, de vaiete și de oroare.
Dragă suflet credincios, bagă de seamă, că între credința fierbinte și între fanatismul primejdios - distanța nu-i mare.
Dacă nu te pătrunzi în totul de Duhul lui Hristos, în împlinirea Cuvântului Său, ușor poți ajunge să ucizi, în Numele Lui,
să ucizi mai întâi pacea,
apoi părtășia,
apoi adunarea,
apoi multe alte binecuvântări, și poate și suflete.
Cel care urăște, este un ucigaș - spune Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu (1 Ioan 3, 15).
Iar ucigașii, spune Același Sfânt Cuvânt, vor ajunge în iazul de foc (Apoc. 21, 8).
Deci să fim toți cu foarte multă grijă.
Prea adevărat și Bun Dumnezeul nostru,
cu inima plină de cutremur privim îngrozitoarele ucideri făcute în Numele Tău, de către cea mai rătăcită și mai străină de Tine credință, credința ucigătoare a ucigașilor Tăi. Și ai alor Tăi.
Te rugăm Doamne, luminează-i pe toți oamenii, spre a nu mai cădea nimeni în cursa acestor feluri de încredințări satanice.
Ci dă-ne Doamne Isuse Duhul Tău, pentru că cine nu are în credința sa Duhul Acesta, este un ucigaș și un pierdut. Sau devine în curând așa.
Ci fă Doamne Isuse, să fim cu adevărat ai Tăi.
Amin.
Articol 8 din 70
Folosește săgețile ← → pentru navigare