... Pentru că n-au cunoscut
Traian Dorz - Hristos - Pacea noastră
Ioan 16, 3
Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
Mântuitorul explică sfinţilor Săi ucenici de ce se vor întâmpla toate relele din partea oamenilor, zicând:
- Şi se vor purta astfel cu voi pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine...
Necunoaşterea - este cea mai mare nenorocire a omului şi a omenirii. Cel mai mare păcat al omului şi al lumii este că nu vrea să cunoască adevărul.
Necunoaşterea aceasta este nu din neputinţă - ci din ne-voinţă.
Nu din simplitate - ci din vicleşug.
Nu din înapoiere - ci din răutate,
este necunoaşterea din vrăjmăşie, faţă de Dumnezeu
şi din ură faţă de Hristos
şi din împotrivire faţă de Duhul Sfânt
şi din pornire nejustificată faţă de Evanghelie
şi din prejudecată faţă de Adevăr
şi din cruzime faţă de credincioşi.
Această necunoaştere este a celor care cunosc îndeaproape, dar cunosc rău,
şi cunosc foarte multe, dar le interpretează satanic,
şi cunosc destul de bine adevărul, dar voit îl înfăţişează rău, pentru a ucide pe credincioşii adevăraţi, pentru a strâmba căile drepte şi pentru a nimici Lucrarea Evangheliei curate.
Un om crud, ca să-şi bată joc de biete nişte animale flămânde, le-a pus în faţă un braţ de aşchii, de spini şi surcele de lemn... Iar ca să creadă că au iarbă, le-a pus în ochi nişte sticle de culoare verde...
Animalele privind prin aceste sticle şi văzând verde, au apucat cu foame crezând că apucă iarbă...
Dar curând şi-au sângerat buzele în aşchii, în spini, în lemne... Şi au renunţat îndurerate...
Astfel face diavolul cel crud, cu cei pe care vrea să-i nenorocească pe veşnicie.
Le aşează în faţă planurile şi ideile sale ucigaşe, apoi pune pe ochii oamenilor opinia lui interesată, falsele lui încredinţări, vinovatele lui interpretări, voitele lui suciri ale adevărului,
pentru ca orbiţi de acestea şi însufleţiţi de ele,
bieţii oameni îngâmfaţi şi nesupuşi,
- să poată săvârşi liniştiţi cele mai cutremurătoare fapte. Faptele pe care n-ar fi fost niciodată în stare să le săvârşească dacă erau fără aceşti ochelari coloraţi, fără de aceste încredinţări blestemate, pe care diavolul li le-a inspirat şi li le menţine.
Necunoaşterea nu este neştiinţă.
Neştiutor este omul care încă n-a avut timp, sau n-a avut putinţa să cunoască, să înveţe, să ştie.
Neştiinţa este vremea şi starea în care se găseşte omul până când încă nu a auzit Cuvântul lui Dumnezeu.
Până când încă nu s-a întâlnit cu Hristos.
Până când n-a fost luminat de Duhul Sfânt.
Chiar şi păcatele făcute de un astfel de om în această vreme, au o dezvinovăţire: Bietul om n-a ştiut. Păcatele sale le-a făcut din neştiinţă şi în neştiinţă (
Faptele Apostolilor 3:17 – Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri.
Fap. Ap. 3, 17). Şi Dumnezeu care este Drept şi Milostiv, nu ţine seama de vremea de neştiinţă... (
Faptele Apostolilor 17:30 – Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,
Fap. Ap. 17, 30). Dar cu necunoaşterea, nu mai este tot aşa.
Necunoscătorul de Dumnezeu este un vrăjmaş voit. Eu nu vrea să-L cunoască şi să-L recunoască pe Dumnezeu.
El urăşte pe Dumnezeu căci cunoaşterea lui despre El este o cunoaştere otrăvită de răutate, de împotrivire, de cruzime.
El luptă împotriva lui Hristos, cu plan.
Se ridică în contra Lucrării Duhului Sfânt organizat şi viclean, împotrivitor pe faţă şi cu voia.
Face totul împins de o satanică pornire de a nimici tot ce aparţine unei alt fel de slujire credincioase lui Dumnezeu, decât a lui,
având despre sine singura părere bună,
şi despre toţi ceilalţi credincioşi, încredinţarea că sunt nişte unelte ale diavolului, pe care el trebuie numai să le nimicească.
Aşa şi caută să facă.
Iată fanatismul satanic care scorneşte apoi tot felul de metode şi de mijloace de tortură trupească şi sufletească, în numele păstrării credinţei lui curate.
În numele feririi de rătăciri ale învăţăturii lui adevărate.
În numele intereselor dumnezeului lui, nu a Dumnezeului Adevărat.
Pare cu neputinţă - şi totuşi sute şi sute de ani acest fel de gândire înspăimântătoare, a umplut lumea de sânge, de groază, de vaiete şi de oroare.
Dragă suflet credincios, bagă de seamă, că între credinţa fierbinte şi între fanatismul primejdios - distanţa nu-i mare.
Dacă nu te pătrunzi în totul de Duhul lui Hristos, în împlinirea Cuvântului Său, uşor poţi ajunge să ucizi, în Numele Lui,
să ucizi mai întâi pacea,
apoi părtăşia,
apoi adunarea,
apoi multe alte binecuvântări, şi poate şi suflete.
Cel care urăşte, este un ucigaş - spune Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu (
1 Ioan 3:15 – Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.
1 Ioan 3, 15). Iar ucigaşii, spune Acelaşi Sfânt Cuvânt, vor ajunge în iazul de foc (
Apocalipsa 21:8 – Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Apoc. 21, 8). Deci să fim toţi cu foarte multă grijă.
Prea adevărat şi Bun Dumnezeul nostru,
cu inima plină de cutremur privim îngrozitoarele ucideri făcute în Numele Tău, de către cea mai rătăcită şi mai străină de Tine credinţă, credinţa ucigătoare a ucigaşilor Tăi. Şi ai alor Tăi.
Te rugăm Doamne, luminează-i pe toţi oamenii, spre a nu mai cădea nimeni în cursa acestor feluri de încredinţări satanice.
Ci dă-ne Doamne Isuse Duhul Tău, pentru că cine nu are în credinţa sa Duhul Acesta, este un ucigaş şi un pierdut. Sau devine în curând aşa.
Ci fă Doamne Isuse, să fim cu adevărat ai Tăi.
Amin.