„Rămâneți în Mine și Eu în voi... căci fără Mine nu puteți face nimic”
Pr. Iosif Trifa - Adânciri în Evanghelia Mântuitorului
Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul.
Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă.
Acum voi sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine.
Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.
Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard (In 15, 1-6).
De când eram preot tânăr la sate, mi-aduc aminte că în toată duminica predicam oamenilor zicându-le: „Faceți, oameni buni, asta și asta, și nu faceți ceea și ceea”... Însă în scurtă vreme am băgat de seamă că o astfel de predică era fără putere. Era o predică fără Hristos, pentru că nu puteam aduce cu ea sufletele la Mântuitorul și nu vedeam răsărind pe urmele ei roade de fapte bune. Oamenii ascultau cu plăcere sfaturile, dar făceau tot aceleași urâciuni. Atunci am început să cercetez Scripturile și, adâncindu-mă în Noul Testament, am aflat că pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul trebuie săpat mai adânc.
Oamenii - îmi ziceam eu - destul de bine cunosc și ei ce-i bine să faci și ce nu-i bine să faci, însă răul stă în aceea că omul n-are putere să facă binele, și face răul. Predica și Evanghelia trebuie să pătrundă mai adânc. Puterea Evangheliei trebuie să pătrundă mai adânc. Puterea Evangheliei trebuie să pătrundă până la izvorul de unde pleacă binele și răul, faptele cele bune și cele rele. Predica și Evanghelia trebuie să sape în suflet cu putere și cu dar de sus...
După această adâncire în mine însumi și în Evanghelie, am stat în fața poporului cu o predică nouă. Într-o duminică le-am citit evanghelia de mai sus și la sfârșit le-am zis cam așa: Fraților! Eu tot mereu v-am sfătuit să faceți fapte bune și să vă feriți de cele rele. Acum însă văd că predica și sfaturile mele au fost în zadar și în zadar aș mai predica mereu să faceți fapte bune, căci voi n-aveți putere să faceți fapte bune. Auzirăți cum zise Iisus în evanghelie: „Eu sunt vița, voi mlădițele (ramurile); cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic”. Voi nu puteți face roade de fapte bune pentru că n-aveți legătură cu Mântuitorul. Ramurile vieții noastre au ieșit din butucul vieții care este Iisus Hristos și de aceea n-aveți putere să vă schimbați viața și purtările.
„Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă”, zice Mântuitorul. Așa și orice om: îndată ce-și pierde legătura cea vie cu Iisus Mântuitorul, își pierde și puterea sufletească și se ofilește, se usucă în păcate. Satul nostru și viața noastră sunt pline de uscăturile faptelor rele tocmai din pricină că noi am pierdut legătura cea vie cu Iisus Mântuitorul, suntem niște odrasle rupte din butucul vieții. Fiecare dintre noi să se întrebe ce fel de legătură are cu Iisus Mântuitorul, cu butucul vieții. Ce fel de legătură ai tu cu Mântuitorul? Ești tu o ramură altoită și odrăslită în butucul Lui? Aici este izvorul și taina puterii de viață creștină. De la cine n-are această legătură, în zadar am aștepta să facă fapte bune. Până nu vă faceți această legătură, zadarnică este predica și sfatul meu să faceți asta și asta și să nu faceți ceea și ceea. Ar însemna că predic la niște meri pădureți să facă mere bune. Faceți-vă legătură cu butucul vieții: cu Iisus Mântuitorul și atunci viața voastră va înflori și va rodi neîncetat roade de fapte bune...
Astfel mă înțelegeam în predică cu păstoriții mei și această frântură de predică am pus-o și aici, ca toți creștinii să înțeleagă că izvorul îndreptării omului trebuie căutat în legătura ce și-o face omul cu Iisus Mântuitorul. Tăria și puterea unui creștin adevărat al lui Hristos este legătura ce și-a făcut-o și pe care o are și o ține cu Iisus Mântuitorul. Fără această legătură, hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic. Hotărârea noastră de a sluji lui Hristos trebuie altoită în butucul vieții, care este Iisus Hristos, căci altcum n-are nici o putere.
Un ostaș din Oastea Domnului îmi scria mai anul trecut: „Am cercat, părinte, să mă las de beție, dar n-am putut; m-am hotărât că nu mai beau, dar n-am putut ține hotărârea”. I-am scris înapoi: „Fă-ți, dragă suflete, mai întâi o legătură vie cu Mântuitorul... Altoiește-ți ramura vieții în butucul Lui... Predă-te Lui și începe o viață nouă cu El și prin El. Fără să-ți faci mai întâi această legătură, te poți hotărî în toată ziua contra păcatelor, poți pune și jurământ contra lor, că tot la nimica ajungi”...
Lumea de azi e plină de uscăturile și poamele sălbatice ale fărădelegilor tocmai din pricină că oamenii au pierdut legătura cea de putere și de viață dătătoare cu Iisus Mântuitorul. Trăiesc creștinii de azi un creștinism de spoială, fără rădăcină și fără altoire în butucul vieții, care este Iisus Hristos.
O, cum se scurg în deșertăciune anii celui ce trăiește o astfel de viață! Când trăiești o viață fără Hristos, ești „o ramură uscată pe care o așteaptă focul pieirii sufletești”.
Dar, o, ce frumoasă și plină de putere și de bucurie sufletească este viața celui ce trăiește o legătură vie și neîncetată cu Dumnezeu prin Iisus Hristos! Când viața ta e o ramură din butucul viței lui Iisus Hristos, atunci faptele cele bune vin de la sine. Atunci pomul, via vieții tale înflorește și rodește neîncetat. Când ai această legătură, atunci Domnul curăță mereu via vieții tale și îi dă putere ca tot mai multă roadă să aducă. Atunci când ai această legătură, și hotărârea ta contra păcatelor are putere și îți dă putere să birui patimile și ispitele acestei lumi și să-i atragi și pe alții în calea mântuirii sufletești.