La picioarele Crucii se poate afla taina mântuirii sufletești

Din toate părțile primesc întrebări despre tainele mântuirii sufletești. Taina cea mare a mântuirii sufletești se poate afla numai la picioarele Crucii. Înțelesul și taina mântuirii sufletești nu stă în aceea că îți pui în gând să ieși mai întâi din răutăți ca să te faci un creștin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufletești stă tocmai în aceea ca păcatele și răutățile să te doboare la picioarele Crucii... Să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor... Să cazi plângând la picioarele Crucii, așa cum ești, plin de răutăți. Carul mântuirii tale sufletești atunci începe a porni la drum, când simți că te înăbușă răutățile și cauți o scăpare, când simți o pieire și cauți o mântuire, când te simți într-o prăpastie și cauți o ieșire, când te simți în întuneric și dorești o lumină, când simți că te-a schilodit păcatul, când simți că te-a orbit patima, când simți că nu mai poți sta și umbla pe picioarele tale și strigi cu lacrimi din adâncul sufletului: „Iisuse Mântuitorule, mântuiește-mă și mă tămăduiește!”. Să cauți mai întâi să te faci bun și apoi să pleci la Domnul ar însemna să înjugi boii înapoia carului.

Începutul mântuirii tale se face atunci când păcatele tale te pleacă și te apleacă la picioarele Crucii. Dumnezeu Însuși te atrage în diferite chipuri la picioarele Crucii. „Și pe toți vă voi trage la Mine”, zicea Mântuitorul către apostoli (In 12, 32). Când în tine se trezește o dorință de a ieși din ticăloșie, când în tine se trezește un suspin sufletesc, când din ochii tăi iese pe furiș câte o lacrimă de durere pentru ticăloșia ta, când atare necaz sosește și poposește la tine, atunci să știi, dragă cititorule, că Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine și vrea să te aducă la picioarele Crucii. Însă când Duhul lui Dumnezeu începe a lucra în om, atunci începe și Satana a lucra cu toate meșteșugurile lui, pentru că se vede în primejdia de a-și pierde un credincios. Vocea diavolului e aceea care șoptește unora: „Ești prea păcătos, omule, ca să ai iertare... că doară n-ai omorât pe nimeni să te faci «pocăit»”...

N-asculta, dragă cititorule, n-asculta de șoaptele și amăgirile diavolului, ci lasă-L pe Duhul lui Dumnezeu să te atragă tot mai mult la picioarele Crucii. Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii, căci numai acolo ți se arată taina cea mare a vieții și a mântuirii sufletești. Minunea cea mare a schimbării unei vieți păcătoase, minunea cea mare a învierii păcătoșilor la o viață nouă, se petrece și se poate petrece numai la picioarele Crucii. Căzut la picioarele Crucii, ți se deschid ochii ca să vezi lumea și să te vezi pe tine însuți în lumina Evangheliei. La picioarele Crucii te afli pe tine însuți și rosturile vieții tale. La picioarele Crucii afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit ca Însuși Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru tine și iertarea ta. La picioarele Crucii afli cu ce fel de dragoste te-a iubit Dumnezeu Tatăl, că pe Însuși Fiul Său L-a jertfit pentru tine. La picioarele Crucii afli că Iisus este un Mântuitor al tău, Care a murit pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iubirea ta și pentru scăparea ta. La picioarele Crucii ți se deschide mintea și gura ca să strigi îngrozit: „O, nebunul de mine, cu câtă dragoste m-a iubit Tatăl și cu câtă ură l-am urât eu pe de-aproapele; cât a suferit Mântuitorul pentru mine și eu am sărit în capul vecinului pentru toate nimicurile; cu ce dar m-a îmbiat Crucea și eu l-am respins!”... La picioarele Crucii afli că tu nu mai ești al tău, ci ești al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpărat cu un preț mare; ești averea Celui răstignit (1 Cor 6, 19-20).

Dar la picioarele Crucii nu ți se deschid numai ochii înțelegerii, ci capeți de sus și un dar, o putere, un ajutor să-ți schimbi viața. Stând la picioarele Crucii, o putere de sus îți schimbă inima, îți schimbă ochii, îți schimbă urechile, mâinile, vorbele și purtările. Când ai aflat cu adevărat Crucea Mântuitorului, nimeni nu te mai poate ridica de la picioarele ei. O viață întreagă o petreci lângă Crucea Mântuitorului și sub darurile ce se revarsă din ea.

Dragă cititorule! Hotărârea ta împotriva păcatelor n-ajunge nimic dacă n-ai îngenuncheat cu ea mai întâi la picioarele Crucii; dacă nu stai mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa cea sfântă a Crucii. Diavolul încă nu se sperie când te hotărăști contra păcatelor, căci știe el că de la hotărâre până la faptă este mult; diavolul nu se sperie nici chiar când pui jurământ să ieși din rele (și pe urmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozește Satana și tremură când te ridici ca fiul cel pierdut, din evanghelie, și, plângând cu amar ca și în fața Crucii Mântuitorului, cazi în brațele Tatălui Ceresc și începi o viață nouă ca unul ce mort ai fost și ai înviat, pierdut ai fost și te-ai aflat.

În imaginea de la pagina 15 se vede calea cea strâmtă a vieții. Această cale are la intrare numai o ușă îngustă. Toți cei ce vor să apuce pe calea vieții trebuie să intre prin această ușă îngustă, iar această ușă este Crucea și Jertfa lui Iisus.

„Eu sunt ușa; de va intra cineva prin Mine se va mântui” (In 10, 9), a zis Iisus. Această ușă e Crucea și Jertfa Lui cea sfântă. Numai cine intră prin această ușă capătă dar și putere de sus să înainteze tot mai sus, mai sus, spre culmile Ierusalimului sufletesc, spre culmile vieții și fericirii veșnice.