„Sculați-vă și ieșiți din locul acesta!”...
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
Chipul de mai sus ne arată scăparea lui Lot din Sodoma și Gomora. Doi îngeri se arătară lui Lot în chip de bărbați și îi ziseră: „«Scoate pe ginerii tăi și pe fetele tale din acest loc, că noi voim să stricăm locul acesta, pentru că mare este strigarea păcatului înaintea Domnului... sculați-vă și ieșiți din locul acesta, pentru că Domnul vrea să piardă cetatea.» Și ginerilor lui Lot li se părură o glumă aceste vorbe. Iar dacă s-a făcut de dimineață, grăbeau bărbații (îngerii) pe Lot, zicând: «Scoală-te, ia-ți femeia și pe cele două fete ale tale…» Dar Lot zăbovea și cei doi bărbați l-au apucat de mână pe el și pe soția lui și pe cele două fete (ginerii au rămas în foc) și scoțându-i afară, au zis: «Mântuiește-ți sufletul! Să nu te uiți înapoi și nici să nu stai în loc...» Și Domnul a plouat peste Sodoma și Gomora pucioasă și foc din cer… Și s-a uitat femeia lui Lot, Sara, înapoi și s-a făcut stâlp de sare” (Citiți pe larg această istorisire la Facere 19).
Când eram prunc la școală, mă îngrozeam de focul care a ars Sodoma și Gomora. Parcă auzeam casele troznind și parcă-i vedeam pe oameni fugind și alergând să scape de pieire. Azi însă am o altă spaimă și groază când mă uit la chipul de mai sus. În chipul de mai sus și în istoria lui parcă văd o Sodomă și Gomoră din zilele noastre. Când mă uit în lume, parcă văd o Sodomă și o Gomoră sufletească mai grozave ca acelea din Biblie. Parcă văd cum troznesc în toate părțile casele (clădirile) sufletești ale oamenilor de azi și văd focul pieirii sufletești cum se întinde dus de vânturile răutăților... văd suflete pierind în foc și mă îngrozesc... mă înfiorez. Da, da, mă îngrozesc, dar nu de foc, ci de nepăsarea ce o văd cum stau oamenii liniștiți, iar sufletul lor arde în focul răutăților.
Da, da, lumea de azi e o Sodomă și o Gomoră sufletească. Parcă niciodată n-au fost atâtea răutăți în lume ca azi. În mijlocul acestor răutăți, se aude un glas chemător. Auzi tu, dragă cititorule, acest glas? E glasul Domnului, care te strigă pe tine și pe mine ca odinioară pe Lot și ne zice: „Sculați-vă și ieșiți din locul acesta!”... „Sculați-vă și ieșiți din răutăți!”... „Mântuiți-vă sufletul!” Dar ne spune Biblia că „Lot zăbovea să plece”. Auzea de groaza pustiirii și tot întârzia; vedea focul aprins și tot nu pleca. Așa-i omul și azi. Aude că trebuie să-și scape sufletul, vede focul ispitelor aprins și tot întârzie a pleca pe calea mântuirii. Lot, cu zăbava lui, ar fi pierit în foc, de nu-l luau îngerii de mână să-l pornească pe calea mântuirii.
Iată, vedeți, Dumnezeu nu numai că l-a chemat pe Lot la mântuire, ci i-a dat și un ajutor. Așa-i, dragă cititorule, și cu noi. Dumnezeu ne dă și nouă ajutor care să ne scoată din focul pieirii sufletești. Știi tu care este acest ajutor? E Iisus Mântuitorul, trimisul Tatălui Ceresc. El singur ne poate ajuta să scăpăm din pieire sufletească. O, ce bun este acest Mântuitor! El stă gata să te scoată din Sodoma și Gomora. Tu, dragă suflete, nimic altceva nu trebuie să faci decât să-ți întinzi mâna spre El, să-I dai Lui mâna ta și încrederea ta, strigând: „Scapă-mă, Doamne, mântuiește-mă, Doamne!”
Biblia ne spune că ginerilor lui Lot li se părea că glumește trimisul lui Dumnezeu care-i chema să iasă din cetate. Așa și celor mai mulți oameni de azi li se pare o glumă chemarea la mântuire sufletească. Ba unii încă și râd și batjocoresc când îi îndemni să iasă din Gomora, din răutăți. Un ostaș din Oastea Domnului îmi spunea că, de câte ori îl văd oamenii cu medalia crucii pe piept și cu Testamentul în buzunar, aceștia râd și fac glume de „mântuirea” lui. Așa-s oamenii: când te hotărăști și ieși din Sodoma și Gomora răutăților, râd de tine și când îi chemi și pe ei să iasă din răutăți, iarăși râd. Li se pare o glumă această chemare, ca și ginerilor lui Lot.
Dragă cititorule și scumpă cititoare! O Sodomă și Gomoră sufletească e lumea de azi. Auzi tu glasul Domnului, care te strigă pe tine și pe mine: „Sculați-vă și ieșiți din locul acesta... Sculați-vă și ieșiți din răutăți... Mântuiți-vă sufletul!”?
O întâmplare ca pe vremea Sodomei
În asemănarea ginerilor lui Lot s-a petrecut anul trecut o întâmplare într-un teatru din Germania. Se juca o piesă de teatru de râs și de petrecere și teatrul era căptușit de lume. Dar afară, într-o parte teatrul luase foc. Atunci unul din actori a început a striga: „Foc! Foc!”. Dar lumea credea că aceste vorbe se țin și ele de glumele reprezentației și actorul vrea să facă o glumă și mai mare, ca să râdă apoi de spaima publicului. A strigat și directorul că „arde teatrul”, dar lumea râdea înainte. Abia când s-au ivit flăcările, lumea a început a fugi îngrozită. Dar atunci era prea târziu. Aproape toți s-au prăpădit în foc.
Cam așa se întâmplă și în viața oamenilor. Pentru cei mai mulți, viața aceasta e un teatru de râs și de petreceri și când le spui să iasă din focul răutăților, din focul pieirii sufletești, râd de tine și te batjocoresc. Abia pe patul morții văd focul pieirii sufletești, dar atunci e prea târziu, e prea târziu...
Lăcomia lui Adam
După ce i-a scos Dumnezeu pe Adam și pe Eva afară din rai, a zis așa:
- Adame, să ari atâta cât îi duce într-o zi o brazdă înainte și înapoi și vei avea pâine destulă pe un an de zile.
Dar Adam n-a ascultat de poruncă. Văzând el înaintea lui atâta pământ, s-a apucat să are mai mult și să înconjure locul cât ai brăzda într-o zi. Văzând Tatăl Ceresc una ca asta, i-a zis cu bunătate:
- Apoi Adame, dacă nu m-ai ascultat, ară tu cât îi putea, că Eu ți-oi da cât voi vrea.
Și chiar așa a rămas până astăzi.
Marea Moartă și „stânca femeii lui Lot!”
Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, am văzut și Marea Moartă. O, ce fioroasă este această mare! E cea mai joasă dintre toate apele din lume; cea mai sărată și cea mai plină de otravă. De departe miroase a catran și pieire. Nici un fel de vietate nu trăiește în ea. Nici un fel de verdeață nu crește în jurul ei. Din toate părțile o înconjură o pustietate ce împrăștie fior de moarte. În partea sudică se vede în apele mării o stâncă de sare petrificată. Arabii îi zic „stânca lui Lot”. Aici s-a prefăcut în stâlp de sare soția lui Lot. O, ce înfiorător e acest ținut! Doar nicăieri în lume nu se văd urmele păcatului așa de înfiorător ca la Marea Moartă. (Acest loc se află pe larg istorisit în cartea „Însemnări din călătoria la Ierusalim”.)