1. Urechi mântuite...

În ţările răsăritului umblă o istorioară veche, plină de înţeles şi pentru noi, creştinii.

Cică un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, între altele, şi o grămadă de urechi strânse la un loc.

Ce înseamnă această grămadă de urechi? - a întrebat profetul pe păzitorul Raiului.

Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au împlinit. Urechile care au ascultat, iată, s-au mântuit şi au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos, în focul iadului! - a răspuns păzitorul Raiului.

Numai auzul Cuvântului lui Dumnezeu încă nu mântuieşte. Cele auzite trebuie să străpungă inima noastră (Fapte 2, 37) şi să le primim şi păstrăm în inima noastră (Lc 1, 66), căci altcum le fură Satana (Mt 6, 20) şi nu aduc roade. Cel ce laudă cuvintele Domnului şi le împlineşte, acesta este omul cel cuminte care şi-a zidit casa pe piatră (Mt 7, 24). Mama mea şi fraţii mei - zicea Iisus - sunt cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el (Lc 8, 21). Nu auzitorii legii, ci împlinitorii ei se vor mântui (Rom 2, 13).

Cititorule! Eşti tu un creştin numai cu urechile sau şi cu faptele tale? Fă-ţi tu singur socoata!