10. Grupul fraţilor din Alba

Fratele Nicolae Capătă

A fost unul dintre primii frați cu care a început adunarea Oastei Domnului din Săsciori, prin anii 1928. De la începutul vieții sale cu Domnul, fratele Nicolae a fost un om duhovnicesc, adânc predat Domnului și un stâlp frumos în adunarea Oastei Domnului din Săsciori.

Împreună cu cei doi frați Marini, Ilie și Ioan, apoi cu fratele Gheorghe Precupescu, cu fratele Capătă loan şi cu alți buni frați şi surori, fratele Nicolae Capătă a lucrat zi de zi și an de an pentru îmbogățirea cu noi suflete şi cu noi binefaceri a adunării frățeşti, fiindcă toată casa lui era predată Domnului.

Cuvântul său și purtările sale au atras multe suflete la mântuire, iar adunările din Sibişel, din Petreşti ori Laz şi din multe alte sate din jurul Săsciorilor au fost mult cercetate şi ajutate de către fratele Nicolae şi de ceilalți frați harnici şi credincioşi cu care el lucra plin de râvnă atunci. În vremea aceea, Oastea Domnului era mult sprijinită de preotul Brânzea şi de învățătoarea Mărioara Stoicuța, de surori ca Ioana Stanii, Maria Gavrilă şi altele.

Adunarea din Săsciori era pe vremea aceea una dintre cele mai frumoase şi mai mari din țară, având o fanfară și o puternică echipă de tineret care cercetau şi înveseleau cu cântări, cu piese de teatru religios, cu multe alte bucurii duhovniceşti multe alte adunări din Alba, Hunedoara şi Sibiu.

Multe din aceste biruințe se datorau râvnei si stăruințelor fratelui Nicolae Capătă. El a trecut la Domnul prin anul 1960. După plecarea lui şi a mai câtorva suflete, lucrarea din Săsciori s-a degradat până a ajuns să fie înghițită de tot de păcate și de rătăciri.

Trebuie să ne rugăm cu toții nu numai pentru frații care au plecat, ci şi mai mult pentru alţii noi, care să vină pentru a aprinde din nou focul Domnului în vatra Săsciorilor, unde ardea odată atât de frumos.

Fratele Ionel Popa, învățător în Sebeș

Fratele Ionel s-a născut prin anul 1906 și a intrat în Oastea Domnului tot prin 1929-1930, când Lucrarea frățească luase mare avânt pe Valea Sebeşului. Împreună cu protopopul Oana, el a activat puternic pentru creșterea şi înmulțirea Oastei atât în Sebeş, cât şi în celelalte localități apropiate.

În vremea aceea - prin anii 1930-1935 -, Cuvântul Domnului s-a răspândit cu o mare putere de la Sebeș, unde aveau loc mari şi multe adunări frățeşti. Fratele Ionel Popa mărturisea înflăcărat Cuvântul Domnului chiar și între şcolarii săi. Mulți dintre elevii lui au ajuns mai târziu suflete deplin predate Domnului şi vrednici lucrători pentru Domnul.

El a luat parte cu multă râvnă la răspândirea foilor şi a cărților Oastei Domnului la Congresul Tineretului de la Alba Iulia din 1936, precum şi la alte multe manifestări frățeşti, totdeauna cu un puternic grup de frați şi surori din Sebeş.

A trecut la Domnul în anul 1943.

Fratele Voina Ioan din Daia Română

S-a născut în 1907 şi a intrat în Oastea Domnului în anul 1935, încă fiind într-un serviciu unde a-L sluji pe Domnul a fost totdeauna foarte greu şi primejdios. Totuşi Cuvântul Domnului a fost mai tare în inima fratelui Ioan şi a biruit prin toate încercările prin care a trebuit să treacă.

În toate luptele acestea, el a fost ajutat cu multă răbdare de către soția sa, sora Iova, care i-a fost de un mare sprijin sufletesc, înlocuindu-l la toate serviciile familiei în tot timpul cât fratele era plecat în desele lui călătorii misionare, mai aproape ori mai departe prin țară. Iar apoi prin închisori.

În râvna lui pentru Domnul, fratele Ioan şi-a schimbat locul de muncă, pentru a-L putea sluji mai liber pe Domnul. El a lucrat mult cu fratele Opriş, cu Popa Petru, cu Șerdean Ion şi cu alții.

A fost adeseori prigonit, judecat și închis pentru Domnul, făcând mulți ani de închisoare împreună cu alți frați din județul Alba şi din țară. Dar prin toate încercările din cauza credinței sale, frate Voina a rămas statornic şi hotărât alături de Lucrarea curată a Oastei Domnului...

În timpul din urmă, când în adunarea din Sebeș s-au strecurat unele duhuri rele și potrivnice, a suferit și el foarte mult din cauza aceasta. Prea uşoara lui încredere în frații mincinoşi l-a făcut să sufere foarte mult, dar Domnul l-a salvat, fiindcă n-a părăsit învățătura cea dreaptă și credința cea dintâi. Chiar dacă uneori a mai avut unele slăbiciuni, a fost totuşi frumoasă râvna lui pentru Domnul şi credința lui care nu s-a lepădat niciodată în necazuri, ci a suferit totul cu cu multă răbdare.

Diodiu Traian din Cricău

S-a întors la Domnul de tânăr şi chiar de la începutul credinței sale în Oastea Domnului a devenit un suflet luptător de cea mai puternică credință în Domnul Iisus. Cu o mare râvnă a început să cutreiere toate satele din județele Alba, Hunedoara şi Sibiu, fiind prezent la toate misiunile, mai ales printre tineret.

Ani de zile a activat puternic, răspândind mult Cuvântul lui Dumnezeu. În Cricău el organizase o echipă de tineri care mergeau peste tot cu piese religioase, cu coruri şi cu declamări... Un harnic frate i-a fost şi Nemeş Ioan.

Prin foile Oastei din 1933 şi până în 1938, el dă mereu rapoarte despre frumoase activități duhovnicești, dovedindu-se peste tot un harnic şi vrednic lucrător a Domnului. A trecut la Domnul în timpul războiului.

Fratele Delorean Ion din Şugag

A fost un frate harnic şi înzestrat de Domnul şi cu darul poeziei. A scris, ani de zile, frumoase versuri publicate prin foile Oastei, dintre care unele au devenit cântări în anii de la început. A dus şi el, împreună cu alți frați bătrâni, o frumoasă lucrare evanghelică atât în satul lui, cât şi mai departe, prin satele de pe Valea Sebeşului. A fost credincios până la moarte.

Domnul să îi dea cununa vieții atât lui, cât și tuturor celorlalți care au lucrat cu hărnicie în ogorul Evangheliei Sale. Amin.

Slăvit să fie Domnul!