10. Grupul fraților din Alba

Fratele Nicolae Capătă

A fost unul dintre primii frați cu care a început adunarea Oastei Domnului din Săsciori, prin anii 1928. De la începutul vieții sale cu Domnul, fratele Nicolae a fost un om duhovnicesc, adânc predat Domnului și un stâlp frumos în adunarea Oastei Domnului din Săsciori.

Împreună cu cei doi frați Marini, Ilie și Ioan, apoi cu fratele Gheorghe Precupescu, cu fratele Capătă loan și cu alți buni frați și surori, fratele Nicolae Capătă a lucrat zi de zi și an de an pentru îmbogățirea cu noi suflete și cu noi binefaceri a adunării frățești, fiindcă toată casa lui era predată Domnului.

Cuvântul său și purtările sale au atras multe suflete la mântuire, iar adunările din Sibișel, din Petrești ori Laz și din multe alte sate din jurul Săsciorilor au fost mult cercetate și ajutate de către fratele Nicolae și de ceilalți frați harnici și credincioși cu care el lucra plin de râvnă atunci. În vremea aceea, Oastea Domnului era mult sprijinită de preotul Brânzea și de învățătoarea Mărioara Stoicuța, de surori ca Ioana Stanii, Maria Gavrilă și altele.

Adunarea din Săsciori era pe vremea aceea una dintre cele mai frumoase și mai mari din țară, având o fanfară și o puternică echipă de tineret care cercetau și înveseleau cu cântări, cu piese de teatru religios, cu multe alte bucurii duhovnicești multe alte adunări din Alba, Hunedoara și Sibiu.

Multe din aceste biruințe se datorau râvnei și stăruințelor fratelui Nicolae Capătă. El a trecut la Domnul prin anul 1960. După plecarea lui și a mai câtorva suflete, lucrarea din Săsciori s-a degradat până a ajuns să fie înghițită de tot de păcate și de rătăciri.

Trebuie să ne rugăm cu toții nu numai pentru frații care au plecat, ci și mai mult pentru alții noi, care să vină pentru a aprinde din nou focul Domnului în vatra Săsciorilor, unde ardea odată atât de frumos.

Fratele Ionel Popa, învățător în Sebeș

Fratele Ionel s-a născut prin anul 1906 și a intrat în Oastea Domnului tot prin 1929-1930, când Lucrarea frățească luase mare avânt pe Valea Sebeșului. Împreună cu protopopul Oana, el a activat puternic pentru creșterea și înmulțirea Oastei atât în Sebeș, cât și în celelalte localități apropiate.

În vremea aceea - prin anii 1930-1935 -, Cuvântul Domnului s-a răspândit cu o mare putere de la Sebeș, unde aveau loc mari și multe adunări frățești. Fratele Ionel Popa mărturisea înflăcărat Cuvântul Domnului chiar și între școlarii săi. Mulți dintre elevii lui au ajuns mai târziu suflete deplin predate Domnului și vrednici lucrători pentru Domnul.

El a luat parte cu multă râvnă la răspândirea foilor și a cărților Oastei Domnului la Congresul Tineretului de la Alba Iulia din 1936, precum și la alte multe manifestări frățești, totdeauna cu un puternic grup de frați și surori din Sebeș.

A trecut la Domnul în anul 1943.

Fratele Voina Ioan din Daia Română

S-a născut în 1907 și a intrat în Oastea Domnului în anul 1935, încă fiind într-un serviciu unde a-L sluji pe Domnul a fost totdeauna foarte greu și primejdios. Totuși Cuvântul Domnului a fost mai tare în inima fratelui Ioan și a biruit prin toate încercările prin care a trebuit să treacă.

În toate luptele acestea, el a fost ajutat cu multă răbdare de către soția sa, sora Iova, care i-a fost de un mare sprijin sufletesc, înlocuindu-l la toate serviciile familiei în tot timpul cât fratele era plecat în desele lui călătorii misionare, mai aproape ori mai departe prin țară. Iar apoi prin închisori.

În râvna lui pentru Domnul, fratele Ioan și-a schimbat locul de muncă, pentru a-L putea sluji mai liber pe Domnul. El a lucrat mult cu fratele Opriș, cu Popa Petru, cu Șerdean Ion și cu alții.

A fost adeseori prigonit, judecat și închis pentru Domnul, făcând mulți ani de închisoare împreună cu alți frați din județul Alba și din țară. Dar prin toate încercările din cauza credinței sale, frate Voina a rămas statornic și hotărât alături de Lucrarea curată a Oastei Domnului...

În timpul din urmă, când în adunarea din Sebeș s-au strecurat unele duhuri rele și potrivnice, a suferit și el foarte mult din cauza aceasta. Prea ușoara lui încredere în frații mincinoși l-a făcut să sufere foarte mult, dar Domnul l-a salvat, fiindcă n-a părăsit învățătura cea dreaptă și credința cea dintâi. Chiar dacă uneori a mai avut unele slăbiciuni, a fost totuși frumoasă râvna lui pentru Domnul și credința lui care nu s-a lepădat niciodată în necazuri, ci a suferit totul cu multă răbdare.

Diodiu Traian din Cricău

S-a întors la Domnul de tânăr și chiar de la începutul credinței sale în Oastea Domnului a devenit un suflet luptător de cea mai puternică credință în Domnul Iisus. Cu o mare râvnă a început să cutreiere toate satele din județele Alba, Hunedoara și Sibiu, fiind prezent la toate misiunile, mai ales printre tineret.

Ani de zile a activat puternic, răspândind mult Cuvântul lui Dumnezeu. În Cricău el organizase o echipă de tineri care mergeau peste tot cu piese religioase, cu coruri și cu declamări... Un harnic frate i-a fost și Nemeș Ioan.

Prin foile Oastei din 1933 și până în 1938, el dă mereu rapoarte despre frumoase activități duhovnicești, dovedindu-se peste tot un harnic și vrednic lucrător a Domnului. A trecut la Domnul în timpul războiului.

Fratele Delorean Ion din Șugag

A fost un frate harnic și înzestrat de Domnul și cu darul poeziei. A scris, ani de zile, frumoase versuri publicate prin foile Oastei, dintre care unele au devenit cântări în anii de la început. A dus și el, împreună cu alți frați bătrâni, o frumoasă lucrare evanghelică atât în satul lui, cât și mai departe, prin satele de pe Valea Sebeșului. A fost credincios până la moarte.

Domnul să îi dea cununa vieții atât lui, cât și tuturor celorlalți care au lucrat cu hărnicie în ogorul Evangheliei Sale. Amin.

Slăvit să fie Domnul!