9. Dintre frații din Sibiu

Fratele Bucur Nicolae din Sibiu

S-a născut în Şeica Mare şi a plecat ca brutar în Sibiu, din 1923. A avut părinți credincioşi şi a mai avut trei frați şi două surori. A avut patru copii: doi băieți şi două fete. Dar copiii săi nu au ales calea Domnului.

„Aceasta îmi este unica durere - spunea el - că fiii mei nu-L urmează pe Domnul. Pot ei să fie buni, cinstiți, iubitori de părinți, dacă nu vor să se nască din nou - în zadar. Fără naşterea din nou nimeni nu va moşteni Împărăția lui Dumnezeu. Totuşi nădăjduiesc că, poate după moartea mea, Dumnezeu tot îi va ajuta să fie şi ei credincioşi adevărați... Cu această dorință şi rugăciune trec în veşnicie.”

Mai departe, el istoriseşte: „Venit la Sibiu în 1923 și mergând la biserică, am aflat de «Lumina Satelor» - şi am cumpărat-o regulat. Am cumpărat și celelalte scrieri din care am aflat pe Domnul și m-am predat Lui.

...L-am căutat pe părintele Iosif într-o duminică după-masă. L-am găsit scriind în cămăruța lui de la Orfelinatul Ortodox din Piața Cibin. M-a primit binevoitor şi m-a poftit să iau loc.

- Vă rog să mă iertați, părinte, că am îndrăznit să vin așa, pe neașteptate. Dar am citit foaia și cărțile și asta m-a adus.

- Bine ai făcut că ai venit să mă cauți și să ne bucurăm de Cuvântul lui Dumnezeu, căci nici eu nu am pe nimeni prieten aici și nu merg nicăieri. Aceasta e prietenia şi bucuria adevărată: cea în Domnul.

Apoi am vorbit mult și, în urmă, când am plecat, mi-a zis:

- Să mai vii, frate Bucur, pe la mine, ca să mai vorbim despre Domnul și Cuvântul Său.

M-am despărțit de el atât de fericit și abia am aşteptat să vină duminica viitoare, să merg din nou.

În acest timp l-am cunoscut şi pe fratele I. Gherman din Sibiu, un suflet dornic după Domnul. L-am întâlnit la biserică și l-am luat și pe el la părintele Iosif. Am început astfel adunările de doi-trei acasă la părintele Iosif. Printre primii ostași din țară în cursul anului 1923 eram şi noi, cei doi din Sibiu, eu și fratele Gherman...

Am participat la prima adunare pe țară la locuința sa și redacția «Lumina Satelor», cu cei cinci vorbitori din iunie 1923.

În anii următori, înmulțindu-ne, n-am mai încăput în redacție; am început să facem adunările într-o biserică veche de pe strada Azilului, clădită în 1293 (azi este monument istoric). După aceea, vreo doi-trei ani la Şcoala Normală, într-o clasă. Din 1935, adunările s-au ţinut în Aula Academiei Teologice.

În urma conflictului, adunarea s-a mutat în Librăria din strada Turnului, numărul 33. După alți doi ani, ne-am mutat cu adunarea în strada Lupului, într-o fostă sală de joc, transformată acum în sală de adunare, până la începutul războiului. Apoi, un an, în Târgul Peștelui, după care prin case. Apoi în strada Câmpului doi ani, într-o sală mare a Fabricii de Tricotaje. Şi iarăși prin case.

La primele adunări, părintele Iosif ne vorbea, apoi ne rugam, căci nu erau cântări la Oaste. Mai târziu aveam regula: Împărate Ceresc, rugăciune, cântare, vorbire şi cântări. Aceasta era adunarea de evanghelizare. Adunarea de rugăciune: vorbeau unu, doi frați, după aceea rugăciunea tuturor. Adunarea de şcoală biblică: un frate citea, apoi discuții şi rugăciune.

Părintele Iosif şedea pe bancă în rând cu noi. Pe fratele Marini l-am cunoscut tot în adunare. Era la fel de blând și smerit. Avea darul vorbirii ca puțini frați.

Am participat la adunarea din Sadu cu părintele Iosif. A scris la foaie despre aceasta. Am participat la Congresele Oastei, care se țineau anual. La Nopțile Domnului de Anul Nou, cu ieșirile în Piața Sibiului…”

Fratele Bucur a murit în anul 1981.

Fratele Nicolae Cimpoca din Sadu

Printre primii frați din satele de pe lângă Sibiu a fost şi fratele Nicolae Cimpoca din Sadu. El a lucrat mult și statornic pentru Domnul, lăsând în urma lui o pildă de adevărat ostaş, vrednic de pomenit şi urmat cu cinste. El a intrat în Oastea Domnului în anul 1924 şi a trecut la Domnul în anul 1936. Iată ce scria cu acest prilej Părintele Iosif în «Isus Biruitorul» atunci:

„A adormit în Domnul bătrânul nostru frate luptător de la Sadu - Sibiu, Nicolae Cimpoca. Suferea de multă vreme, boala ținându-l legat de pat și de casă. Și-a purtat însă cu răbdare... această cruce până când i-a sosit solia plecării. S-a stins la vârsta de 76 de ani.

Numele lui va rămânea în istoria Oastei, fiind unul din veteranii acestei mişcări pe care a ajutat-o cu râvna lui și cu acele preafrumoase și bătrânești poezii pe care le-a scris el si care înviorau fronturile în timpul acela. Unele dintre aceste poezii se și cântă. A fost și primul ctitor al Oastei, cu un dar de o mie de lei, punând temeliile fondului de evanghelizare care s-a folosit la tipărirea cărților religioase. Până în clipa plecării a urmărit cu drag lupta noastră.

Din partea fraților de la Sibiu, l-a însoțit la mormânt N. Bucur, căruia însă la Sadu nu i s-a dat voie să spună nici un cuvânt de rămas-bun. Am grăit însă despre el la adunarea noastră din Sibiu - tocmai când i se făcea îngropăciunea la Sadu - arătând locul și slujba care le-a avut el în Oastea Domnului. Am citit și am cântat din poeziile lui și cu toții ne-am rugat Domnului să-i facă loc în cereasca Lui oștire.”

Pe lângă frații de mai sus, au mai fost, mulți, şi alți frați dintre care unii au luptat frumos şi au rămas credincioși până la sfârșit, dar cei mai mulți au slăbit în vremea frământărilor de la Sibiu. Iar alții, după aceea, au fost atraşi fie în dreapta, fie în stânga - şi astfel s-au clătinat în credință şi n-au mai rămas pe calea Oastei până la sfârşit.

Domnul să aibă milă de toți şi să Se îndure din nou de oraşul acesta din care a răsunat prima dată trâmbița trezirii noastre duhovnicești. Şi în care-a luptat şi s-a jertfit marele om al lui Dumnezeu din vremurile noastre, profetul Domnului, Părintele Iosif.

Să-L rugăm mereu pe Duhul Sfânt să aprindă din nou în vatra aceasta focul sfânt pe care l-a stins vrăjmaşul, să ridice din nou, alți lucrători, mai buni, mai harnici și mai statornici, atât în orașul Sibiu, cât şi în toate împrejurimile lui unde erau atât de frumoase adunări la început, dar care, o dată cu căderea Sibiului, au căzut şi ele.

Doamne, Duhule Sfinte, Te rugăm, ridică-ne iarăşi. Fă să strălucească peste noi Fața Ta şi să fim înviați iarăși, mai mulți, mai statornici şi mai vrednici. Amin.

Alți frați ostenitori mai cunoscuți din Sibiu sunt:

Fratele Fulea Ioan, care a lucrat multă vreme la Librăria Oastei Domnului din Sibiu, încă din vremea Părintelui Iosif. El a ostenit mult în răspândirea de Biblii, de cărți și foi ale Părintelui Iosif și ale fratelui Marini. A sprijinit mult lucrarea Oastei din Sibiu și a avut o mare grijă de cărțile şi manuscrisele rămase de la părintele Iosif...

El chiar și acum la adânci bătrâneți [raportat la data scrierii cărții - n.n.] ostenește mult strângerea şi selectarea materialelor rămase după părintele Iosif, pe care le păstrează cu o deosebită grijă. După unele greșeli din trecut, în ultimii ani ai vieții sale a lucrat frumos pentru Domnul. Îi păstrăm pentru aceasta o aleasă şi sfântă prețuire în Domnul.

Fratele Roșianu Vasile, născut în 1914, a fost de tânăr copil primit în Oastea Domnului din Sibiu. Încă de atunci, de când nu împlinise 20 de ani, şi până astăzi, el a fost un frate bun şi ostenitor pentru Domnul. După o scurtă perioadă de prietenie cu Moldoveanu, fratele Vasile şi-a revenit minunat şi a rămas acelaşi bun frate lucrător şi ostenitor pentru Domnul.

În anul 1982 a fost şi el închis, împreună cu alți frați, pentru Cuvântul Domnului; dar a suferit frumos şi a rămas statornic pentru cauza Domnului şi a Oastei Sale. A avut multe necazuri şi el pe calea Domnului, dar şi-a păstrat până la sfârșit încrederea nezguduită de la început. Domnul îi va da veşnica Sa răsplată în ceruri.

Fratele Andrei Lăpăduş, care împreună cu sora Maria şi-au pus casa lor cu cu totul în slujba Domnului. Mai ales în ultimii ani, ei s-au devotat cu toată inima pentru Lucrarea lui Dumnezeu, nu numai în Sibiu, ci şi prin multe alte părţi. În casa lor totdeauna Domnul Iisus şi ai Săi au avut o primire plină de dragoste, şi frații au venit şi au plecat, totdeauna primiți și petrecuți cu iubire.

Acolo găzduieşte Domnul şi adunarea Sa de fiecare dată. Din pricina asta ne rugăm să fie totdeauna binecuvântați de Dumnezeu pentru această slujbă, până la sfârșit, ei şi toți urmaşii lor.

Slăvit să fie Domnul!