8. Grupul fraților din Arad

Lucrarea Oastei Domnului s-a întins și în părțile Aradului cam în același timp și în același fel ca și în celelalte părți ale țării. Duhul Domnului lucra la fel peste tot. Vântul Ceresc împrăștia sămânța cu aceeași putere și Domnul Iisus, umblând și prin aceste locuri, Își alegea și chema ucenici și lucrători în slujba Evangheliei Sale. Printre primii pomeniți în foile Părintelui Iosif sunt:

Ioan Indrei, factor poștal în Arad

Luând cunoștință despre Oastea Domnului din foile și cărțile Oastei pe care le ducea altora, lucrând la poștă, fratele Indrei a fost atins și el de Cuvântul Domnului Iisus, care l-a născut din nou, făcând din el primul semănător de lumină din aceste părți. Ani de zile, fratele Indrei a adus cărți de la Sibiu și le-a răspândit prin părțile Aradului, până departe. Părintele Iosif îl pomenește cu cinste și cu dragoste, scriind despre el lucruri frumoase și pline de bucurie. Nu știm nici când, nici unde a trecut la Domnul.

Ioța Barna din Covăsânț

A fost unul dintre cei mai harnici lucrători, la vremea lui. Între anii 1930 și 1945, Lucrarea Oastei Domnului a căpătat o mare răspândire în ținutul Podgoriei Aradului, prin toate satele, începând de la Micălaca Nouă și Veche, apoi prin Glogovăț, Mândruloc, Cicir, Sâmbăteni, Cuvin, Ghioroc - spre Șiria și spre Radna.

În tot acest timp și prin toate aceste locuri au fost mulți harnici lucrători și vestitori ai Evangheliei. Printre ei era și Ioța Barna din Covăsânț și alții. Dar unii, spre marea lor nenorocire, s-au lăsat ispitiți de felurite duhuri și au căzut din credință ori s-au abătut spre alte crezuri, pierzându-și premiul alergării și rămânând niște pilde nefericite și rele.

Fratele Ioța a avut și el niște perioade mai grele spre sfârșitul vieții, fiind uneori doborât de vrăjmașul. Dar chiar în ultimele zile s-a trezit ca dintr-un vis rău cu o puternică zdrobire sufletească, s-a prăbușit la picioarele Domnului, revenind la dragostea lui dintâi.

Dumitru Opriți din Cicir

Încă înainte de 1930, fratele Dumitru din Cicir este pomenit prin foile Oastei Domnului ca un frate harnic și râvnitor. Cântăreț la biserica din satul său, el a contribuit foarte mult la răspândirea Oastei în satul său și în satele vecine. Adunările Oastei Domnului, atât în Cicir, cât și în toate satele de pe linia aceasta a Mureșului, se țineau în biserici, acestea fiind totdeauna pline.

Viața fraților și a surorilor noastre fiind atunci plină de evlavie și de fapte bune, Lucrarea Oastei Domnului era vorbită de bine de tot norodul. Și numărul celor ce intrau în ceata fraților era mereu în creștere peste tot. Fratele Dumitru a fost unul dintre cei statornici până la moarte.

Ursu Ioan din Curtici

A fost un frate harnic și statornic în slujba Domnului. Încă de la începutul Oastei Domnului prin părțile Aradului, în comuna Curtici s-a înființat una dintre cele mai puternice adunări. Fratele Ursu Ioan din Curtici s-a născut în anul 1900, s-a căsătorit în anul 1922 și a intrat în Oastea Domnului în 1924, prin citirea foilor Părintelui Iosif.

El a lucrat foarte mult pentru răspândirea Oastea Domnului în satul său și în toate satele de primprejur, fiind cantor bisericesc și dirijor de cor. Dintre cuvintele sale, unul a rămas în amintirea multora. El zicea, de obicei: „Noi trebuie să-I mulțumim Domnului pentru tot ce ne dă. Chiar coarne dacă ne-ar da, trebuie să le purtăm, mulțumindu-I, pentru că numai El știe bine ceea ce este și ce nu este spre binele nostru”.

A trecut la Domnul în 1980, fiind petrecut de dragostea și lacrimile fraților din Curtici și din jur.

Fratele Sălăjan Ioan din Zărand

S-a născut în 1895 și a intrat în Oastea Domnului în 1930. A fost unul dintre frații cei mai harnici de pe valea aceasta a Crișului Alb. A lucrat mult pentru Domnul în aceste părți. Lucrarea Oastei Domnului din Zărand a fost mereu și a rămas până astăzi una dintre cele mai frumoase și mai puternice. Iată ce-i scria el în 1935 Părintelui Iosif:

„Slăvit și binecuvântat să fie Tatăl Ceresc și Domnul nostru Iisus Biruitorul, Care ne-a trezit și pe noi din moarte la viață și ne-a scos din întuneric la lumina Lui prin sunarea și strigarea sf. voastre. Chemarea Oastei Domnului a pătruns în casele și inimile a mii și mii de oameni din țara noastră și din străinătate. Chiar și în inimile țiganilor, care sunt, bieții, cei mai înapoiați și mai de jos.

Adunarea din Zărand crește repede și frumos. Duminica luăm parte la Sf. Liturghie din biserica noastră mare, unde părintele ne sprijină cu bucurie și lucrăm frumos. După-masa facem, iarna, adunări prin casele fraților, din cauza frigului. Acum duminică, în Sărbătorile Nașterii Domnului, adunarea a avut loc în casa sorei Tereza care este țigancă, dar care are o casă mare și încăpătoare. Am fost foarte mulți frați și surori. Ne-am bucurat până seara târziu. Au fost mulți veniți noi și dintre țigani.

Mulți s-au hotărât pentru Domnul și vă roagă să-i scrieți și pe ei în Oastea Domnului, căci s-au hotărât să lupte până la moarte în lucrarea și în ascultarea Domnului nostru Iisus Hristos. Slăvit să fie Domnul pentru toate aceste bucurii ce ne-a dat.”

A trecut la Domnul în anul 1980.

Fratele Anghel Gheorghe din Cuvin

A fost unul dintre frații cei mai râvnitori la vremea lui. A lucrat mult pentru răspândirea Cuvântului Sfânt, din Cuvin și până la Șiria, luând parte activă la toate adunările și binefacerile Oastei Domnului din aceste părți. În foile Oastei Domnului sunt multe dări de seamă scrise de el despre ostenelile și roadele frumoase ale Oastei Domnului din Cuvin, Ghioroc și până la Lipova, din acei ani binecuvântați de dinaintea războiului.

Frații Mihalcovici Gheorghe și Ardeleanu L. din Micălaca - Arad

Au fost doi frați plini de râvnă pentru Domnul. Împreună cu ceilalți frați din Arad, ei au fost printre primii care au adus aici Sămânța Cuvântului Sfânt. Amândoi au lucrat cu toată dragostea și râvna pentru susținerea adunărilor frățești, făcând cinste Oastei Domnului prin viața și prin munca lor. În timpul lor, adunările au crescut mult atât în număr, cât și în munca binefăcătoare duhovnicească. Amândoi au trecut la Domnul [rămânând] credincioși până la moarte: fratele Mihalcovici în 1950, iar fratele Ardeleanu în 1963.

Fratele Moț Ioan din Arad

S-a născut în Hălmăgel, în anul 1894 și a intrat în Oastea Domnului în anul 1945, în timpul unei adunări a Oastei Domnului la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, în curtea mănăstirii, lângă un arbore mare. De atunci și până la moartea sa, el venea aici în fiecare an pentru a-și înnoi legământul său de a-I sluji Domnului cu tot mai multă predare și râvnă.

A lucrat cu hărnicie pentru Domnul Iisus în tot timpul vieții sale după predarea lui în slujba Domnului, alergând neobosit și cercetând spitalele, bolnavii, pe cei lipsiți, adunările și toate locurile unde putea duce Cuvântul lui Dumnezeu sufletelor chinuite sau pierdute. A trecut la Domnul în 1976.

Fratele Vidu Ioan de la Curtici

S-a născut prin anul 1913 și s-a predat Domnului intrând în Oastea Sa prin anul 1943. De atunci a lucrat cu toată râvna pentru Domnul, rămânând mereu statornic, deși a avut și el multe suferințe de îndurat, atât singur, cât și împreună cu familia sa, ca un nou Iov al Domnului. A propovăduit Cuvântul Sfânt atât în satul său, cât și mai departe. Când s-a îmbolnăvit și n-a mai putut să vorbească - și-a cumpărat un magnetofon și mergea, predicând prin acesta, oriunde și oricând putea.

Dragostea lui pentru Domnul și pentru frați nu a încetat până la moarte. Dintre cei mulți care erau la început în Curtici, fratele loan a fost statornic și credincios până la sfârșit.

Toți aceștia și mulți alții au lucrat cu toată râvna până la sfârșitul vieții lor pământești, pentru desțelenirea ogorului sufletesc în aceste părți. Și mare parte din trezirea și înnoirea vieții evanghelice în părțile acestea se datorează ostenelilor lor. Să nu-i uităm în rugăciunile noastre, să cinstim amintirea lor, să urmăm pilda lor și să ne străduim să păstrăm și să îmbogățim lucrarea Domnului rămasă după ei. Amin.

Slăvit să fie Domnul!