8. Grupul fraţilor din Arad

Lucrarea Oastei Domnului s-a întins și în părțile Aradului cam în acelaşi timp și în acelaşi fel ca şi în celelalte părți ale țării. Duhul Domnului lucra la fel peste tot. Vântul Ceresc împrăștia sămânța cu aceeași putere şi Domnul Iisus, umblând şi prin aceste locuri, Își alegea şi chema ucenici și lucrători în slujba Evangheliei Sale. Printre primii pomeniți în foile Părintelui Iosif sunt:

Ioan Indrei, factor poştal în Arad

Luând cunoştință despre Oastea Domnului din foile şi cărțile Oastei pe care le ducea altora, lucrând la poştă, fratele Indrei a fost atins şi el de Cuvântul Domnului IIisus, care l-a născut din nou, făcând din el primul semănător de lumină din aceste părți. Ani de zile, fratele Indrei a adus cărţi de la Sibiu şi le-a răspândit prin părțile Aradului, până departe. Părintele Iosif îl pomeneşte cu cinste şi cu dragoste, scriind despre el lucruri frumoase şi pline de bucurie. Nu ştim nici când, nici unde a trecut la Domnul.

Ioța Barna din Covăsânț

A fost unul dintre cei mai harnici lucrători, la vremea lui. Între anii 1930 şi 1945, Lucrarea Oastei Domnului a căpătat o mare răspândire în ținutul Podgoriei Aradului, prin toate satele, începând de la Micălaca Nouă şi Veche, apoi prin Glogovăț, Mândruloc, Cicir, Sâmbăteni, Cuvin, Ghioroc - spre Şiria şi spre Radna.

În tot acest timp şi prin toate aceste locuri au fost mulți harnici lucrători şi vestitori ai Evangheliei. Printre ei era şi Ioța Barna din Covăsânț și alții. Dar unii, spre marea lor nenorocire, s-au lăsat ispitiți de felurite duhuri şi au căzut din credință ori s-au abătut spre alte crezuri, pierzându-şi premiul alergării și rămânând nişte pilde nefericite şi rele.

Fratele Ioța a avut şi el nişte perioade mai grele spre sfârșitul vieții, fiind uneori doborât de vrăjmaşul. Dar chiar în ultimele zile s-a trezit ca dintr-un vis rău cu o puternică zdrobire sufletească, s-a prăbușit la picioarele Domnului, revenind la dragostea lui dintâi.

Dumitru Opriți din Cicir

Încă înainte de 1930, fratele Dumitru din Cicir este pomenit prin foile Oastei Domnului ca un frate harnic şi râvnitor. Cântăreț la biserica din satul său, el a contribuit foarte mult la răspândirea Oastei în satul său și în satele vecine. Adunările Oastei Domnului, atât în Cicir, cât și în toate satele de pe linia aceasta a Mureşului, se țineau în biserici, acestea fiind totdeauna pline.

Viața fraților şi a surorilor noastre fiind atunci plină de evlavie şi de fapte bune, Lucrarea Oastei Domnului era vorbită de bine de tot norodul. Şi numărul celor ce intrau în ceata fraților era mereu în creştere peste tot. Fratele Dumitru a fost unul dintre cei statornici până la moarte.

Ursu Ioan din Curtici

A fost un frate harnic şi statornic în slujba Domnului. Încă de la începutul Oastei Domnului prin părțile Aradului, în comuna Curtici s-a înființat una dintre cele mai puternice adunări. Fratele Ursu Ioan din Curtici s-a născut în anul 1900, s-a căsătorit în anul 1922 şi a intrat în Oastea Domnului în 1924, prin citirea foilor Părintelui Iosif.

El a lucrat foarte mult pentru răspândirea Oastea Domnului în satul său şi în toate satele de primprejur, fiind cantor bisericesc şi dirijor de cor. Dintre cuvintele sale, unul a rămas în amintirea multora. El zicea, de obicei: „Noi trebuie să-I mulțumim Domnului pentru tot ce ne dă. Chiar coarne dacă ne-ar da, trebuie să le purtăm, mulțumindu-I, pentru că numai El ştie bine ceea ce este şi ce nu este spre binele nostru”.

A trecut la Domnul în 1980, fiind petrecut de dragostea şi lacrimile fraților din Curtici şi din jur.

Fratele Sălăjan Ioan din Zărand

S-a născut în 1895 şi a intrat în Oastea Domnului în 1930. A fost unul dintre frații cei mai harnici de pe valea aceasta a Crişului Alb. A lucrat mult penta Domnul în aceste părți. Lucrarea Oastei Domnului din Zărand a fost mereu şi a rămas până astăzi una dintre cele mai frumoase şi mai puternice. Iată ce-i scria el în 1935 Părintelui Iosif:

„Slăvit și binecuvântat să fie Tatăl Ceresc și Domnul nostru Iisus Biruitorul, Care ne-a trezit și pe noi din moarte la viață și ne-a scos din întuneric la lumina Lui prin sunarea și strigarea sf. voastre. Chemarea Oastei Domnului a pătruns în casele și inimile a mii și mii de oameni din țara noastră și din străinătate. Chiar și în inimile țiganilor, care sunt, bieții, cei mai înapoiați și mai de jos.

Adunarea din Zărand crește repede și frumos. Duminica luăm parte la Sf. Liturghie din biserica noastră mare, unde părintele ne sprijină cu bucurie și lucrăm frumos. După-masa facem, iarna, adunări prin casele fraților, din cauza frigului. Acum duminică, în Sărbătorile Nașterii Domnului, adunarea a avut loc în casa sorei Tereza care este țigancă, dar care are o casă mare și încăpătoare. Am fost foarte mulți frați și surori. Ne-am bucurat până seara târziu. Au fost mulți veniți noi şi dintre țigani.

Mulți s-au hotărât pentru Domnul și vă roagă să-i scrieți și pe ei în Oastea Domnului, căci s-au hotărât să lupte până la moarte în lucrarea și în ascultarea Domnului nostru Iisus Hristos. Slăvit să fie Domnul pentru toate aceste bucurii ce ne-a dat.”

A trecut la Domnul în anul 1980.

Fratele Anghel Gheorghe din Cuvin

A fost unul dintre frații cei mai râvnitori la vremea lui. A lucrat mult pentru răspândirea Cuvântului Sfânt, din Cuvin şi până la Şiria, luând parte activă la toate adunările şi binefacerile Oastei Domnului din aceste părţi. În foile Oastei Domnului sunt multe dări de seamă scrise de el despre ostenelile şi roadele frumoase ale Oastei Domnului din Cuvin, Ghioroc şi până la Lipova, din acei ani binecuvântați de dinaintea războiului.

Frații Mihalcovici Gheorghe și Ardeleanu L. din Micălaca - Arad

Au fost doi frați plini de râvnă pentru Domnul. Împreună cu ceilalți frați din Arad, ei au fost printre primii care au adus aici Sămânța Cuvântului Sfânt. Amândoi au lucrat cu toată dragostea şi râvna pentru susținerea adunărilor frățeşti, făcând cinste Oastei Domnului prin viața şi prin munca lor. În timpul lor, adunările au crescut mult atât în număr, cât şi în munca binefăcătoare duhovnicească. Amândoi au trecut la Domnul [rămânând] credincioși până la moarte: fratele Mihalcovici în 1950, iar fratele Ardeleanu în 1963.

Fratele Moț Ioan din Arad

S-a născut în Hălmăgel, în anul 1894 şi a intrat în Oastea Domnului în anul 1945, în timpul unei adunări a Oastei Domnului la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, în curtea mănăstirii, lângă un arbore mare. De atunci şi până la moartea sa, el venea aici în fiecare an pentru a-şi înnoi legământul său de a-I sluji Domnului cu tot mai multă predare şi râvnă.

A lucrat cu hărnicie pentru Domnul IIisus în tot timpul vieții sale după predarea lui în slujba Domnului, alergând neobosit şi cercetând spitalele, bolnavii, pe cei lipsiți, adunările şi toate locurile unde putea duce Cuvântul lui Dumnezeu sufletelor chinuite sau pierdute. A trecut la Domnul în 1976.

Fratele Vidu Ioan de la Curtici

S-a născut prin anul 1913 şi s-a predat Domnului intrând în Oastea Sa prin anul 1943. De atunci a lucrat cu toată râvna pentru Domnul, rămânând mereu statornic, deşi a avut şi el multe suferințe de îndurat, atât singur, cât şi împreună cu familia sa, ca un nou Iov al Domnului. A propovăduit Cuvântul Sfânt atât în satul său, cât şi mai departe. Când s-a îmbolnăvit şi n-a mai putut să vorbească - şi-a cumpărat un magnetofon şi mergea, predicând prin acesta, oriunde şi oricând putea.

Dragostea lui pentru Domnul și pentru frați nu a încetat până la moarte. Dintre cei mulți care erau la început în Curtici, fratele loan a fost statornic și credincios până la sfârșit.

Toți aceștia și mulți alții au lucrat cu toată râvna până la sfârșitul vieții lor pământești, pentru desțelenirea ogorului sufletesc în aceste părți. Şi mare parte din trezirea şi înnoirea vieții evanghelice în părțile acestea se datorează ostenelilor lor. Să nu-i uităm în rugăciunile noastre, să cinstim amintirea lor, să urmăm pilda lor și să ne străduim să păstrăm şi să îmbogățim lucrarea Domnului rămasă după ei. Amin.

Slăvit să fie Domnul!