7. Grupul fraților din Hunedoara

Printre frații lucrători din județul Hunedoara - care era supranumit județul Oastei din pricină că în acest județ erau, numeric, cei mai mulți frați și cele mai multe adunări dintre toate celelalte județe ale țării - erau și cei mai mulți desfăcători de foi și cărți. Cu o hărnicie și cu o cinste deosebite, acești semănători ai grâului duhovnicesc cutreierau toate satele și târgurile nu numai ale Hunedoarei, ci până departe, spre Arad, spre Sibiu ori spre Alba, Bihor și Turda, ducând lumina și mântuirea lui Hristos prin Oastea Domnului.

În afară de Iulius Igna, de Ioan Opriș, ori Viorel Vulcu din Orăștie sau Gheorghe Munteanu, care au lucrat cu multă râvnă pentru Domnul, între frații hunedoreni au mai fost la vremea aceea și alți harnici lucrători și anume:

Adam Borza din Vinerea

S-a născut în anul 1898 și a intrat în Oastea Domnului cam prin anul 1930. Pe vremea sa, Lucrarea Domnului pe Valea Cugirului a sporit mult în număr și în putere datorită ostenelilor fratelui Adam. El avea în Vinerea un atelier de tricotaje și în felul acesta, având multe legături în toate părțile, a răspândit mult Cuvântul lui Dumnezeu prin cărțile și foile Părintelui Iosif.

Fiind - atât fratele Adam, cât și sora Anica, soția lui - două suflete adânc credincioase, Oastea Domnului a câștigat prin ei multă roadă atât în Vinerea, cât și în Șibot, Cugir și în alte părți. Fratele Adam a fost adeseori la Sibiu și s-a bucurat de o mare prețuire din partea Părintelui Iosif.

Sub îndrumarea lui, adunarea din Vinerea a crescut în mare număr, și în casa lor au avut loc mari și frumoase adunări și nunți frățești, la care au luat parte mulți frați, de la Săsciori și până la Sibiu.

Fratele Adam și sora Anica au trecut la Domnul prin anii '60, dar pilda credinței lor harnice și frumoase a rămas ca un îndemn luminos pentru toți. Domnul Iisus să le facă parte de slava Lui veșnică.

Zorza Nicolae din Tâmpa (lângă Simeria și Batiz)

S-a născut prin anul 1903, în satul Bobâlna, dincolo de apa Mureșului, și s-a căsătorit în Tâmpa, unde lucra la Calea Ferată. Îndată ce a aflat despre Oastea Domnului, s-a înscris cu bucurie în Oaste, apoi a început să lucreze și el cu dragoste pentru Domnul, devenind desfăcător de cărți și foi de la Părintele Iosif.

După ce s-a format și în satul Tâmpa Oastea Domnului, el s-a ocupat cu multă grijă de bunul mers al Oastei, căci neavând pământ și nici alte avuții, el umbla și lucra tot timpul pentru Domnul. Iubea mult viața retrasă în rugăciune și meditație și, neavând copii, și-a făcut în pădurea apropiată o căsuță singuratică în care se retrăgea adesea să se roage și să mediteze singur.

De acolo mergea apoi în vestirea Evangheliei și în cercetarea fraților. Într-o vreme avea și un aparat care rula un film cu viața Mântuitorului, cu care mergea peste tot, chemând sufletele la Domnul și întreținându-le o viață duhovnicească vie și lucrătoare. A lucrat mult cu fratele Gheorghe Munteanu de la Batiz, cu Iosif Mermezan de la Simeria Veche, cu fratele Opriș și cu fratele Tuza de la Crișeni, care era și el ostaș pe atunci.

A trecut la Domnul în anul 1959, în anii grei pentru Oaste. La înmormântarea sa au fost mai multe surori, căci frații erau duși în suferință.

Fratele Iosif Mermezan din Simeria Veche

Fratele Iosif Mermezan a fost tot lucrător la Calea Ferată, ca și fratele Zorza Nicolae. Și el a fost tot fără copii, astfel că tot ce a avut a pus și el în slujba Domnului cu toată inima sa. A fost și el un mare desfăcător de cărți și foi ale Oastei, ostenind pe multe drumuri pentru vestirea Cuvântului Sfânt pe toată Valea Mureșului și Valea Streiului în sus și în jos.

Cât a trăit el, în Simeria Veche era o adunare frumoasă a Oastei Domnului și în multe părți se răspândeau de acolo razele binefăcătoare ale Cuvântului Sfânt. Multă vreme a lucrat el și cu fratele Opriș Ioan.

A trecut la Domnul în anul 1957, petrecut până la mormânt de foarte mulți frați de pe Mureș și de pe Strei.

Fratele Ionel Novac de la Sâncrai (lângă Călan)

S-a născut în anul 1920, iar după ce s-a întors la Domnul, în anul 1942, împreună cu soția sa Valeria, au slujit pe Domnul cu o viață adânc predată Domnului. Casa lor a devenit casa Domnului și acolo s-au ținut zeci de ani la rând, toate adunările mari sau mici din Sâncrai.

Dragostea lui de Domnul și de frați a fost totdeauna fierbinte și frumoasă. Deși Domnul le-a dat o cruce foarte grea prin cei doi fii ai lor, totuși ei n-au cârtit niciodată împotriva voii Lui, ci și-au dus crucea cu răbdare și ascultare statornică în Domnul. Dragostea lor darnică a adus multe mulțumiri către Tatăl Ceresc, fiindcă mâna lor a fost larg deschisă totdeauna pentru binefaceri în Numele Domnului.

Mult a lucrat el împreună cu fratele Popa Petru, cu fratele Gheorghe de la Crișeni, cu fratele Furca Roman, cu fratele Plăcintă Gheorghe, Ioan Opriș și ceilalți.

După plecarea lui la Domnul, care a venit dintr-o dată, în anul 1975, toată purtarea crucii lor a rămas asupra surorii Valeria, care cu aceeași răbdare căuta să fie vrednică de Împărăția Domnului, urmând calea Lui cu aceeași credincioșie cum a început împreună cu soțul și fratele ei Ionel.

Fratele Gheorghe Voica din Vărmaga

A fost unul dintre frații harnici și statornici din vremurile începutului Oastei prin aceste părți. Printre multe alte lucrări frumoase pentru Domnul, el și-a vândut o bucată de pământ, ca să poată cu acești bani cumpăra Biblii, pe care le-a împărțit în comuna sa și prin satele vecine, spre a-i ajuta pe semeni să-L afle pe Domnul și să se înscrie în Oastea Domnului.

A adus la Domnul pe un țigan care nu știa să citească deloc, iar după aceea Hârciog Vichente a învățat să citească bine și să lucreze și el pentru Domnul. Peste 100 de frați și surori țineau regulat adunările Oastei în Vărmaga și numărul lor creștea mereu.

A trecut la Domnul după o viață de frumoase mărturisiri ale Evangheliei, fiind o pildă pentru toți frații din acele părți. A lucrat mult prin Chimindia, Banpotoc, Cărpiniș, Uroi, Simeria și în multe alte părți.

Fratele Cornel Rusu din Simeria

S-a născut în Petrila, în anul 1924, într-o familie cu părinți baptiști, dar Domnul l-a chemat la El prin Oastea Domnului, astfel că a fost botezat la vârsta de 20 de ani, când s-a predat Domnului, de către credinciosul preot Fanu din Petrila.

După predarea sa în Oastea Domnului a avut de îndurat multe lupte și mari necazuri în familia sa, până când a fost silit să plece de la casa părintească... A urmat o școală de specialitate și a ajuns maistru miner; după aceea, îmbolnăvindu-se și nemaiputând lucra subteran, a ocupat pe rând alte funcții administrative.

La câțiva ani după intrarea sa în Oastea Domnului, luând parte la multe adunări frățești împreună cu fratele Ioan Marini, cu fratele Ioan Capătă, cu fratele Popa Petru și alții, până departe spre Valea Arieșului, acolo, la Corna, a cunoscut-o pe sora Maria cu care Domnul l-a unit prin căsătorie.

S-au stabilit apoi la Hunedoara, iar mai târziu la Simeria; dar în tot timpul de la căsătoria lor, pe oriunde au fost, ei au lucrat împreună cu tot sufletul lor pentru Domnul, cutreierând ani de zile împreună multe adunări frățești și primind în casa lor cu dragoste pe toți frații.

În casa lor a poposit prima dată la sosirea în Hunedoara fratele Traian Dorz, bolnav, până ce s-a putut angaja, în 1951, într-un serviciu la Simeria. După aceea, în 1952, când a fost arestat împreună cu fratele Traian Dorz și fratele Ioan Opriș, a fost luat și dus și fratele Cornel, doi ani de zile, în lagăr și colonii de muncă.

În 1959, când au fost marile încercări, a fost, de asemenea, luat și el împreună cu fratele Irinca Valer și cu alți frați, fiind judecat la Cluj și condamnat la 12 ani muncă silnică. S-a eliberat și el în 1964.

Înzestrat de la Dumnezeu în chip deosebit cu darul cântării și al muzicii, el a compus și notat sute de melodii la cântările Oastei Domnului, a scris piese religioase și multe alte meditații frumoase și pline de adevăr evanghelic. A condus corul bisericii din Simeria mulți ani de zile și, împreună cu sora Maria, a dus mereu, cu statornicie și mult rod binecuvântat, o mare lucrare în adunarea din Simeria, care crește mereu în număr și în roade pentru Hristos.

Fratele Irinca Valer din Cărpiniș

S-a născut în anul 1924 și s-a predat Domnului în anul 1950. S-a căsătorit cu sora Aurelia de la Vinerea, în anul 1952. Împreună cu sora sa, Sofia, fratele Valer a lucrat cu o neobosită râvnă pentru Domnul mulți ani.

Având o inimă aprinsă de dragostea Domnului, încă din tinerețea lui a alergat peste tot în țară, propovăduind cu multă râvnă Cuvântul Sfânt pe la sute de adunări și de consfătuiri frățești. Fiind însuflețit de o mare iubire frățească, împreună cu sora Fica au dăruit cu o largă inimă mult pentru frații lipsiți ori închiși. Noi le suntem veșnic recunoscători pentru tot cât au făcut pentru ajutorarea noastră de-a lungul atâtor ani, mai ales din 1950 și până în 1970.

În anii încercărilor dintre 1959 și 1964 a fost arestat și fratele Valer împreună cu lotul fraților conducători pe țară și judecat împreună cu noi la Cluj. În tot timpul procesului și al închisorii, fratele Valer a avut una dintre cele mai frumoase și demne comportări. El a rămas până azi un vrednic și devotat slujitor al Domnului cu toată familia lor.

Domnul Iisus să le facă tuturor o strălucită parte, în Împărăția Sa, de răsplata celor statornici, harnici și credincioși până la sfârșit. Amin.

Slăvit să fie Domnul!