7. Grupul fraților din Hunedoara

Printre frații lucrători din județul Hunedoara - care era supranumit județul Oastei din pricină că în acest județ erau, numeric, cei mai mulți frați şi cele mai multe adunări dintre toate celelalte județe ale țării - erau și cei mai mulți desfăcători de foi şi cărți. Cu o hărnicie şi cu o cinste deosebite, aceşti semănători ai grâului duhovnicesc cutreierau toate satele şi târgurile nu numai ale Hunedoarei, ci până departe, spre Arad, spre Sibiu ori spre Alba, Bihor şi Turda, ducând lumina şi mântuirea lui Hristos prin Oastea Domnului.

În afară de Iulius Igna, de Ioan Opriş, ori Viorel Vulcu din Orăştie sau Gheorghe Munteanu, care au lucrat cu multă râvnă pentru Domnul, între frații hunedoreni au mai fost la vremea aceea şi alți harnici lucrători şi anume:

Adam Borza din Vinerea

S-a născut în anul 1898 şi a intrat în Oastea Domnului cam prin anul 1930. Pe vremea sa, Lucrarea Domnului pe Valea Cugirului a sporit mult în număr şi în putere datorită ostenelilor fratelui Adam. El avea în Vinerea un atelier de tricotaje şi în felul acesta, având multe legături în toate părțile, a răspândit mult Cuvântul lui Dumnezeu prin cărțile şi foile Părintelui Iosif.

Fiind - atât fratele Adam, cât şi sora Anica, soția lui - două suflete adânc credincioase, Oastea Domnului a câştigat prin ei multă roadă atât în Vinerea, cât și în Șibot, Cugir şi în alte părți. Fratele Adam a fost adeseori la Sibiu şi s-a bucurat de o mare prețuire din partea Părintelui Iosif.

Sub îndrumarea lui, adunarea din Vinerea a crescut în mare număr, şi în casa lor au avut loc mari şi frumoase adunări şi nunți frățeşti, la care au luat parte mulți frați, de la Săsciori şi până la Sibiu.

Fratele Adam şi sora Anica au trecut la Domm prin anii '60, dar pilda credinței lor harnice şi frumoase a rămas ca un îndemn luminos pentru toți. Domn Iisus să le facă parte de slava Lui veşnică.

Zorza Nicolae din Tâmpa (lângă Simeria și Batiz)

S-a născut prin anul 1903, în satul Bobâlna, dincolo de apa Mureșului, și s-a căsătorit în Tâmpa, unde lucra la Calea Ferată. Îndată ce a aflat despre Oastea Domnului, s-a înscris cu bucurie în Oaste, apoi a început să lucreze şi el cu dragoste pentru Domnul, devenind desfăcător de cărți și foi de la Părintele Iosif.

După ce s-a format şi în satul Tâmpa Oastea Domnului, el s-a ocupat cu multă grijă de bunul mers al Oastei, căci neavând pământ şi nici alte avuții, el umbla şi lucra tot timpul pentru Domnul. Iubea mult viața retrasă în rugăciune şi meditație şi, neavând copii, şi-a făcut în pădurea apropiată o căsuță singuratică în care se retrăgea adesea să se roage şi să mediteze singur.

De acolo mergea apoi în vestirea Evangheliei şi în cercetarea fraților. Într-o vreme avea şi un aparat care rula un film cu viața Mântuitorului, cu care mergea peste tot, chemând sufletele la Domnul şi întreținându-le o viață duhovnicească vie şi lucrătoare. A lucrat mult cu fratele Gheorghe Munteanu de la Batiz, cu Iosif Mermezan de la Simeria Veche, cu fratele Opriş şi cu fratele Tuza de la Crişeni, care era și el ostaş pe atunci.

A trecut la Domnul în anul 1959, în anii grei pentru Oaste. La înmormântarea sa au fost mai multe surori, căci frații erau duşi în suferință.

Fratele Iosif Mermezan din Simeria Veche

Fratele Iosif Mermezan a fost tot lucrător la Calea Ferată, ca şi fratele Zorza Nicolae. Şi el a fost tot fără copii, astfel că tot ce a avut a pus şi el în slujba Domnului cu toată inima sa. A fost şi el un mare desfăcător de cărți şi foi ale Oastei, ostenind pe multe drumuri pentru vestirea Cuvântului Sfânt pe toată Valea Mureșului și Valea Streiului în sus și în jos.

Cât a trăit el, în Simeria Veche era o adunare frumoasă a Oastei Domnului și în multe părți se răspândeau de acolo razele binefăcătoare ale Cuvântului Sfânt. Multă vreme a lucrat el şi cu fratele Opriş Ioan.

A trecut la Domnul în anul 1957, petrecut până la mormânt de foarte mulți frați de pe Mureş şi de pe Strei.

Fratele Ionel Novac de la Sâncrai (lângă Călan)

S-a născut în anul 1920, iar după ce s-a întors la Domnul, în anul 1942, împreună cu soția sa Valeria, au slujit pe Domnul cu o viață adânc predată Domnului. Casa lor a devenit casa Domnului și acolo s-au ținut zeci de ani la rând, toate adunările mari sau mici din Sâncrai.

Dragostea lui de Domnul şi de frați a fost totdeauna fierbinte şi frumoasă. Deşi Domnul le-a dat o cruce foarte grea prin cei doi fii ai lor, totuşi ei n-au cârtit niciodată împotriva voii Lui, ci şi-au dus crucea cu răbdare şi ascultare statornică în Domnul. Dragostea lor darnică a adus multe mulțumiri către Tatăl Ceresc, fiindcă mâna lor a fost larg deschisă totdeauna pentru binefaceri în Numele Domnului.

Mult a lucrat el împreună cu fratele Popa Petru, cu fratele Gheorghe de la Crişeni, cu fratele Furca Roman, cu fratele Plăcintă Gheorghe, Ioan Opriş şi ceilalți.

După plecarea lui la Domnul, care a venit dintr-o dată, în anul 1975, toată purtarea crucii lor a rămas asupra surorii Valeria, care cu aceeaşi răbdare căuta să fie vrednică de Împărăția Domnului, urmând calea Lui cu aceeaşi credincioşie cum a început împreună cu soțul şi fratele ei Ionel.

Fratele Gheorghe Voica din Vărmaga

A fost unul dintre frații harnici şi statornici din vremurile începutului Oastei prin aceste părţi. Printre multe alte lucrări frumoase pentru Domnul, el şi-a vândut o bucată de pământ, ca să poată cu aceşti bani cumpăra Biblii, pe care le-a împărțit în comuna sa și prin satele vecine, spre a-i ajuta pe semeni să-L afle pe Domnul şi să se înscrie în Oastea Domnului.

A adus la Domnul pe un țigan care nu ştia să citească deloc, iar după aceea Hârciog Vichente a învățat să citească bine şi să lucreze şi el pentru Domnul. Peste 100 de frați şi surori țineau regulat adunările Oastei în Vărmaga şi numărul lor creştea mereu.

A trecut la Domnul după o viață de frumoase mărturisiri ale Evangheliei, fiind o pildă pentru toți frații din acele părţi. A lucrat mult prin Chimindia, Banpotoc, Cărpiniş, Uroi, Simeria şi în multe alte părți.

Fratele Cornel Rusu din Simeria

S-a născut în Petrila, în anul 1924, într-o familie cu părinți baptişti, dar Domnul l-a chemat la El prin Oastea Domnului, astfel că a fost botezat la vârsta de 20 de ani, când s-a predat Domnului, de către credinciosul preot Fanu din Petrila.

După predarea sa în Oastea Domnului a avut de îndurat multe lupte şi mari necazuri în familia sa, până când a fost silit să plece de la casa părintească... A urmat o şcoală de specialitate şi a ajuns maistru miner; după aceea, îmbolnăvindu-se şi nemaiputând lucra subteran, a ocupat pe rând alte funcții administrative.

La câțiva ani după intrarea sa în Oastea Domnului, luând parte la multe adunări frățeşti împreună cu fratele Ioan Marini, cu fratele Ioan Capătă, cu fratele Popa Petru şi alții, până departe spre Valea Arieşului, acolo, la Corna, a cunoscut-o pe sora Maria cu care Domnul l-a unit prin căsătorie.

S-au stabilit apoi la Hunedoara, iar mai târziu la Simeria; dar în tot timpul de la căsătoria lor, pe oriunde au fost, ei au lucrat împreună cu tot sufletul lor pentru Domnul, cutreierând ani de zile împreună multe adunări frățeşti şi primind în casa lor cu dragoste pe toți frații.

În casa lor a poposit prima dată la sosirea în Hunedoara fratele Traian Dorz, bolnav, până ce s-a putut angaja, în 1951, într-un serviciu la Simeria. După aceea, în 1952, când a fost arestat împreună cu fratele Traian Dorz şi fratele Ioan Opriş, a fost luat și dus şi fratele Cornel, doi ani de zile, în lagăr şi colonii de muncă.

În 1959, când au fost marile încercări, a fost, de asemenea, luat şi el împreună cu fratele Irinca Valer și cu alți frați, fiind judecat la Cluj şi condamnat la 12 ani muncă silnică. S-a eliberat şi el în 1964.

Înzestrat de la Dumnezeu în chip deosebit cu darul cântării şi al muzicii, el a compus şi notat sute de melodii la cântările Oastei Domnului, a scris piese religioase şi multe alte meditații frumoase şi pline de adevăr evanghelic. A condus corul bisericii din Simeria mulți ani de zile şi, împreună cu sora Maria, a dus mereu, cu statornicie şi mult rod binecuvântat, o mare lucrare în adunarea din Simeria, care creşte mereu în număr și în roade pentru Hristos.

Fratele Irinca Valer din Cărpiniș

S-a născut în anul 1924 şi s-a predat Domnului în anul 1950. S-a căsătorit cu sora Aurelia de la Vinerea, în anul 1952. Împreună cu sora sa, Sofia, fratele Valer a lucrat cu o neobosită râvnă pentru Domnul mulţi ani.

Având o inimă aprinsă de dragostea Domnului, încă din tinerețea lui a alergat peste tot în țară, propovăduind cu multă râvnă Cuvântul Sfânt pe la sute de adunări și de consfătuiri frățeşti. Fiind însuflețit de o mare iubire frățească, împreună cu sora Fica au dăruit cu o largă inimă mult pentru frații lipsiți ori închiși. Noi le suntem veşnic recunoscători pentru tot cât au făcut pentru ajutorarea noastră de-a lungul atâtor ani, mai ales din 1950 şi până în 1970.

În anii încercărilor dintre 1959 şi 1964 a fost arestat şi fratele Valer împreună cu lotul fraților conducători pe țară și judecat împreună cu noi la Cluj. În tot timpul procesului și al închisorii, fratele Valer a avut una dintre cele mai frumoase și demne comportări. El a rămas până azi un vrednic şi devotat slujitor al Domnului cu toată familia lor.

Domnul IIisus să le facă tuturor o strălucită parte, în Împărăția Sa, de răsplata celor statornici, harnici şi credincioşi până la sfârşit. Amin.

Slăvit să fie Domnul!