6. Grupul fraților moldoveni

În Moldova, dintre frații mai cunoscuți care au lucrat mult în toate privințele pentru Domnul sunt următorii:

Paraschiv Sârghie și Constantin Iftimie din Corod - Tecuci

Aceşti doi frați au pornit împreună, prin anii 1930-1940, străbătând mii de kilometri pe jos, cu sacoşa de cărți în spate, din târg în târg şi din sat în sat. De câteva ori au ajuns până la Sibiu pe jos, unde Părintele Iosif i-a îmbrățişat şi i-a sărutat cu lacrimi ca pe nişte buni şi harnici frați în munca şi jertfa pentru Domnul. Amândoi au suferit multe prigoniri şi închisori pentru Numele Domnului, rămânând credincioşi.

Tache Grădinaru din Pechea, judeţul Galați

Acesta, ca şi ceilalți doi, a pornit întâi cu desaga, pe jos, mai apoi şi-a cumpărat un cal şi o căruță şi aşa făcea slujba de răspândire a cărților Oastei. El a lucrat mult cu fratele Ion Toia, fratele Al. Chiscanu şi cu alți frați buni şi harnici în lucrul Domnului, ca frații: Ion Barbu, Constantin Toia, Vasile C. Avram, toți lucrători ai Domnului din Pechea. Fratele Tache a suferit multe prigoniri și închisori pentru Numele Domnului, dar a rămas credincios până la moarte.

Fratele Bălăuță David din Valea Arinilor, judeţul Bacău

A fost unul dintre cei mai harnici și activi misionari ai Oastei Domnului. El a intrat în Oastea Domnului prin anul 1930 şi de la început s-a devotat Cauzei Domnului, lucrând cu multă dragoste în mărturisirea Cuvântului prin satele din jurul Comăneştilor, apoi în toată Moldova şi, la urmă, în toată țara. A umblat mult însoțindu-l în misiune pe fratele Marini, apoi şi pe alți frați.

În timpul frământărilor din anii 1935-1938, el a fost alături de Părintele Iosif, luând parte la toate sfaturile mai de seamă ale Oastei. A făcut parte şi din delegația frățească din 12 septembrie 1937 de la Sibiu, care a prezentat Moțiunea Sfatului Frățesc de atunci la mitropolitul Bălan. De asemenea, a avut parte de foarte multe necazuri și închisori din pricina Evangheliei, fiind închis și singur, şi împreună cu alți frați.

Fiind foarte doritor de cât mai multă bună rânduială în Lucrarea Domnului, a avut uneori și ciocniri de păreri cu alți frați. Totuși, până la urmă, dragostea Domnului a biruit și el a rămas un prețuit și vrednic îndrumător și un frumos stâlp al Lucrării Domnului. Sfaturile şi îndemnurile lui bune au fost prețuite și urmate cu evlavie în Domnul de către mulți frați. Iar statornicia sa frumoasă este pildă pentru toți cei care Îl urmează pe Domnul.

Părintele P. Chirica, Gh. Ferăstrăuaru şi Neculae V. Lazăr din Iaşi

Toți aceşti aleşi slujitori ai Domnului au avut, ani de zile, o minunată şi frumoasă activitate în Oastea Domnului din Iaşi şi din împrejurimi. Atât în biserica Barnovschi, cât şi în alte locuri, adunările Oastei Domnului din laşi, însuflețite de pilda şi lupta acestor vrednici slujitori ai Evangheliei, au continuat şi au crescut an de an, ajutând multe suflete să se întoarcă şi să trăiască pentru slava lui Dumnezeu.

Cercetarea spitalelor, ajutorarea săracilor, răspândirea Cuvântului Sfânt şi alte fapte ale dragostei lui IIisus erau îndeletnicirile minunate cu care se ocupau zi de zi cea mai mare parte a fraților şi surorilor de aici. Foile Oastei din 1930-1947 sunt pline de rapoartele despre aceste fapte evanghelice ale fraților din Iaşi... Domnul să le dăruiască multă răsplată în ceruri şi mulți urmaşi pe pământ.

Dumitru Mihalache din Nădârjac, județul Iaşi

Despre el, Părintele Iosif scria: „Preaiubitul nostru frate este un deschizător de drum și călător prin țară pentru vestirea Domnului și a Oastei Lui. La început cu coșul în spate, iar mai târziu cu un măgăruş, a colindat și colindă mereu satele şi oraşele, vestindu-L pe Domnul prin viu grai și prin desfacere de cărți și foi religioase.”

Împreună cu aceştia au mai fost și alții, pentru timp mai scurt şi pentru drumuri mai puține. Dar aceşti frați au lucrat zeci de ani de zile şi pe întinderi mari de loc, făcând această slujbă sfântă care le-a cerut nebănuit de mari osteneli şi lipsuri.

Unii dintre ei au fost şi la închisoare, pe timp mai scurt ori mai lung. De pe acolo s-au întors cu urmări care i-au costat infirmități şi boli pe toată viața. Unii dintre ei au trecut la Domnul, vreo doi mai trăiesc încă [la data scrierii cărții - n.n.], dar în lipsuri şi necazuri, ca să se împlinească până la capăt ceea ce este scris despre cei ce şi-au pus viața pentru Hristos.

Încă o dată spunem: oricum au fost mai târziu neputințele bătrâneților lor, să nu uităm că ei şi-au jertfit viața, sănătatea, odihna şi liniştea lor, ani îndelungați, pentru Domnul - şi că noi acum ne bucurăm prin aceste locuri şi datorită muncii grele cu care ei au deschis aceste drumuri cândva pentru Domnul şi pentru noi.

Domnul IIisus, Care nu uită suferințele nici unuia dintre ai Lui, să le răsplătească pentru tot ce au suferit şi au făcut. Iar pe noi să ne ajute să prețuim şi să pomenim cu respect pilda şi osteneala lor în care I-au urmat. Amin.

Fratele Radu Măciucă din Vrancea

S-a hotărât pentru Domnul în 1938 şi, dintr-un hulitor al Domnului cum era înainte, devine un suflet plin de râvnă pentru Dumnezeu. A dus și a răspândit în tot județul Vrancea şi în împrejurimi multe Biblii și cărți ale Oastei, mergând din loc în loc și chemând sufletele la Dumnezeu. A avut trei copii: două fete și un băiat, şi pe toți i-a închinat Domnului pentru slujba Lui.

A luptat cu toată puterea împotriva păcatului, până la moartea sa, pe care a primit-o ca un martir, fiind ucis pentru că nu s-a învoit la un mare păcat. Dar el a primit mai bine moartea decât să săvârşească păcatul la care era silit cu o mare amenințare.

A trecut la Domnul astfel în 1945, încă în plină putere trupească. Dar L-a slujit pe Domnul până la moarte. Domnul să-i facă parte de cununa vieții veşnice. Amin.

Slăvit să fie Domnul!