6. Grupul fraților moldoveni

În Moldova, dintre frații mai cunoscuți care au lucrat mult în toate privințele pentru Domnul sunt următorii:

Paraschiv Sârghie și Constantin Iftimie din Corod - Tecuci

Acești doi frați au pornit împreună, prin anii 1930-1940, străbătând mii de kilometri pe jos, cu sacoșa de cărți în spate, din târg în târg și din sat în sat. De câteva ori au ajuns până la Sibiu pe jos, unde Părintele Iosif i-a îmbrățișat și i-a sărutat cu lacrimi ca pe niște buni și harnici frați în munca și jertfa pentru Domnul. Amândoi au suferit multe prigoniri și închisori pentru Numele Domnului, rămânând credincioși.

Tache Grădinaru din Pechea, județul Galați

Acesta, ca și ceilalți doi, a pornit întâi cu desaga, pe jos, mai apoi și-a cumpărat un cal și o căruță și așa făcea slujba de răspândire a cărților Oastei. El a lucrat mult cu fratele Ion Toia, fratele Al. Chiscanu și cu alți frați buni și harnici în lucrul Domnului, ca frații: Ion Barbu, Constantin Toia, Vasile C. Avram, toți lucrători ai Domnului din Pechea. Fratele Tache a suferit multe prigoniri și închisori pentru Numele Domnului, dar a rămas credincios până la moarte.

Fratele Bălăuță David din Valea Arinilor, județul Bacău

A fost unul dintre cei mai harnici și activi misionari ai Oastei Domnului. El a intrat în Oastea Domnului prin anul 1930 și de la început s-a devotat Cauzei Domnului, lucrând cu multă dragoste în mărturisirea Cuvântului prin satele din jurul Comăneștilor, apoi în toată Moldova și, la urmă, în toată țara. A umblat mult însoțindu-l în misiune pe fratele Marini, apoi și pe alți frați.

În timpul frământărilor din anii 1935-1938, el a fost alături de Părintele Iosif, luând parte la toate sfaturile mai de seamă ale Oastei. A făcut parte și din delegația frățească din 12 septembrie 1937 de la Sibiu, care a prezentat Moțiunea Sfatului Frățesc de atunci la mitropolitul Bălan. De asemenea, a avut parte de foarte multe necazuri și închisori din pricina Evangheliei, fiind închis și singur, și împreună cu alți frați.

Fiind foarte doritor de cât mai multă bună rânduială în Lucrarea Domnului, a avut uneori și ciocniri de păreri cu alți frați. Totuși, până la urmă, dragostea Domnului a biruit și el a rămas un prețuit și vrednic îndrumător și un frumos stâlp al Lucrării Domnului. Sfaturile și îndemnurile lui bune au fost prețuite și urmate cu evlavie în Domnul de către mulți frați. Iar statornicia sa frumoasă este pildă pentru toți cei care Îl urmează pe Domnul.

Părintele P. Chirica, Gh. Ferăstrăuaru și Neculae V. Lazăr din Iași

Toți acești aleși slujitori ai Domnului au avut, ani de zile, o minunată și frumoasă activitate în Oastea Domnului din Iași și din împrejurimi. Atât în biserica Barnovschi, cât și în alte locuri, adunările Oastei Domnului din lași, însuflețite de pilda și lupta acestor vrednici slujitori ai Evangheliei, au continuat și au crescut an de an, ajutând multe suflete să se întoarcă și să trăiască pentru slava lui Dumnezeu.

Cercetarea spitalelor, ajutorarea săracilor, răspândirea Cuvântului Sfânt și alte fapte ale dragostei lui Iisus erau îndeletnicirile minunate cu care se ocupau zi de zi cea mai mare parte a fraților și surorilor de aici. Foile Oastei din 1930-1947 sunt pline de rapoartele despre aceste fapte evanghelice ale fraților din Iași... Domnul să le dăruiască multă răsplată în ceruri și mulți urmași pe pământ.

Dumitru Mihalache din Nădârjac, județul Iași

Despre el, Părintele Iosif scria: „Preaiubitul nostru frate este un deschizător de drum și călător prin țară pentru vestirea Domnului și a Oastei Lui. La început cu coșul în spate, iar mai târziu cu un măgăruș, a colindat și colindă mereu satele și orașele, vestindu-L pe Domnul prin viu grai și prin desfacere de cărți și foi religioase.”

Împreună cu aceștia au mai fost și alții, pentru timp mai scurt și pentru drumuri mai puține. Dar acești frați au lucrat zeci de ani de zile și pe întinderi mari de loc, făcând această slujbă sfântă care le-a cerut nebănuit de mari osteneli și lipsuri.

Unii dintre ei au fost și la închisoare, pe timp mai scurt ori mai lung. De pe acolo s-au întors cu urmări care i-au costat infirmități și boli pe toată viața. Unii dintre ei au trecut la Domnul, vreo doi mai trăiesc încă [la data scrierii cărții - n.n.], dar în lipsuri și necazuri, ca să se împlinească până la capăt ceea ce este scris despre cei ce și-au pus viața pentru Hristos.

Încă o dată spunem: oricum au fost mai târziu neputințele bătrâneților lor, să nu uităm că ei și-au jertfit viața, sănătatea, odihna și liniștea lor, ani îndelungați, pentru Domnul - și că noi acum ne bucurăm prin aceste locuri și datorită muncii grele cu care ei au deschis aceste drumuri cândva pentru Domnul și pentru noi.

Domnul Iisus, Care nu uită suferințele nici unuia dintre ai Lui, să le răsplătească pentru tot ce au suferit și au făcut. Iar pe noi să ne ajute să prețuim și să pomenim cu respect pilda și osteneala lor în care I-au urmat. Amin.

Fratele Radu Măciucă din Vrancea

S-a hotărât pentru Domnul în 1938 și, dintr-un hulitor al Domnului cum era înainte, devine un suflet plin de râvnă pentru Dumnezeu. A dus și a răspândit în tot județul Vrancea și în împrejurimi multe Biblii și cărți ale Oastei, mergând din loc în loc și chemând sufletele la Dumnezeu. A avut trei copii: două fete și un băiat, și pe toți i-a închinat Domnului pentru slujba Lui.

A luptat cu toată puterea împotriva păcatului, până la moartea sa, pe care a primit-o ca un martir, fiind ucis pentru că nu s-a învoit la un mare păcat. Dar el a primit mai bine moartea decât să săvârșească păcatul la care era silit cu o mare amenințare.

A trecut la Domnul astfel în 1945, încă în plină putere trupească. Dar L-a slujit pe Domnul până la moarte. Domnul să-i facă parte de cununa vieții veșnice. Amin.

Slăvit să fie Domnul!