5. Grupul fraților din Bucovina
Traian Dorz - Fericiții noștri înaintași
Una dintre primele provincii româneşti în care Lucrarea Oastei Domnului a prins rădăcină mai întâi şi mai frumos a fost Bucovina. Bucovina ca şi Maramureşul au fost cele două mai curate ținuturi româneşti şi creştineşti. Şi ele au rămas şi astăzi tot aşa. Acolo sufletul poporului nostru a fost şi a rămas cel mai sănătos şi mai apropiat de Dumnezeu.
În Bucovina sunt cele mai multe şi mai frumoase mănăstiri. În Maramureş sunt cele mai multe şi mai frumoase cruci. Este şi acesta un semn al prezenței Domnului în ținuturile acestea. Acolo şi portul alb, şi obiceiurile frumoase din bătrâni s-au păstrat mai curate și azi. Prin acele locuri simți totdeauna o atmosferă binecuvântată, de părtășie cu Dumnezeu.
Printre primii frați pomeniți acolo au fost:
Zaharia Cudlic din Pojorâta
Despre el, Părintele Iosif a scris în primii ani că este un harnic misionar şi desfăcător de cărți.
Emilian Vatamaniuc din Mitocul Dragomirnei
A fost, de asemenea, un frate plin de zel pentru Domnul, lucrând mulţi ani printre frați şi răspândind cu multă râvnă sămânța cea bună pe care o ducea din Grânarul Domnului de la Sibiu. Printre multele lui dări de seamă către Părintele Iosif, în anii luptelor şi greutăților, este şi ultimul raport scris de el la începutul anului 1937:
„Deşi nu vă trimitem rapoartele la timp, totuşi lupta merge înainte pe aceste meleaguri ale Bucovinei. În ziua de Sf. Arh. Mihail si Gavril, am avut o adunare în Mihoveni. Dimineața am luat parte la biserică, iar după-masă a fost adunare la fr. Jalbă. În timp ce ceilalți creștini sărbătoreau hramul bisericii, pe Sf. Arhangheli, în chefuri, în beții și în jocuri satanicești, noi ne petreceam în rugăciune, în cuvântări și în cântări duhovnicești. Abia seara ne-am despărțit.
Am mai avut o adunare la Părhăuți, în 15 noiembrie. Deşi numai un singur frate avem acolo, la chemarea lui au dat năvală frații. La adunarea care s-a ținut într-o casă fostă de beții, a alergat cu grămada tot satul, să asculte Cuvântul Domnului. Bucuria noastră a fost mare, fiindcă am putut slăvi pe Domnul în casa aceasta unde a fost slujit odată diavolul. Toți locuitorii satului sorbeau cu sete Cuvintele Domnului.
Au vorbit mulți frați, arătând rostul pe care îl are Oastea Domnului. S-au făcut rugăciuni şi multe suflete s-au predat Domnului. Pentru toate mulțumim Scumpului nostru Mântuitor.”
«Isus Biruitorul», ianuarie 1937
Latiș Gheorghe din comuna Sadova
A fost iarăşi unul dintre cei mai harnici frați. Iată ce scria și el în 1937:
„...Am văzut că părintele nostru Iosif este judecat şi învinuit pentru că opreşte băuturile şi jocurile... dar eu am cercetat, dar nu-i şi nu-i, și iară nu-i în toată Biblia și Tradiția Bisericii, scrierile Sfinților Părinți, un loc în care să fie îngăduite băuturile și jocurile.
Preascumpe părinte, mângâie-te cu tot Cuvântul lui Dumnezeu, că toți adevărații slujitori ai lui Dumnezeu au avut de suferit pentru că au luptat contra păcatului. Chiar Fiului lui Dumnezeu, ce I-a făcut lumea pentru că a apărat voia Tatălui și a căutat să nimicească lucrările lui satan!
Noi, toți frații din toată țara, suntem alături de sf. ta. Domnul ne va da biruința, fiindcă este cauza Lui Sfântă.”
«Isus Biruitorul», nr. 6 din 1937
Pauliuc Ioan din Storojineț
A fost și acesta un frate foarte harnic şi bun lucrător. Iată ce spunea şi el în 1936:
„Scump părinte Iosif. Cu mari bucurii în Domnul vă comunicăm că în toate părțile Bucovinei adunările Oastei Domnului merg bine, crescând în număr și în roade pentru Domnul IIisus.
În ultimul timp s-au mai format alte cinci grupări ale Oastei şi anume, în Storojineț, cu 40 de suflete, având frați de legătură pe Percic Alexandru și Andriescu George. La Tristian, cu 25 suflete şi fratele de legătură Jijian Nicolae. La Pătrăuții de Sus, cu 20 suflete și frate de legătură Ilie Procopiu. La Crasna – Putna, cu 25 suflete, iar ca frate de legătură, fr. Motrescu Ioan. La Pătrăuții de Jos, cu fr. Mihai Boldean, frate de legătură. Mai sunt doar 9 comune fără adunări frățești, dar, cu ajutorul Domnului, în curând se vor forma şi acolo, căci frații sunt harnici şi uniți în Domnul, iar Duhul Sfânt ne dă mari bucurii şi biruințe, sprijinind pe tot locul munca noastră de semănare a Cuvântului Sfânt. Slăvit să fie Domnul!"
Șerban Petru din Cernăuți
A fost un frate foarte harnic. El a convocat o puternică adunare de consfătuire pentru întărirea în credință şi hotărârea de a rămâne neclintiți pe calea Oastei Domnului, cu o mare parte dintre frații din toată Bucovina, în octombrie 1937. Au participat frați din 37 comune şi 7 județe.
„Adunarea a durat toată ziua și noaptea și s-au rostit puternice cuvântări evanghelice, iar la urmă am pus cu toții, preoți și laici, o înnoire a legământului nostru pentru a rămâne alipiți de învățătura sănătoasă a Bisericii și Evangheliei, precum și față de părintele nostru Iosif Trifa, pe calea Oastei Domnului. Au vorbit preoții şi frații: Bujoreanu, Şerban, Leon A., B. Silvestru, Em. Vatamaniuc, Pauliuc, Olaru, Motrescu, Ivanciu și alții. Domnul să ne ajute, orice greutăți ne-ar mai întâmpina, să fim tari până la moarte.”
Gheorghe Haritescu
Un alt frate mult ostenitor, care ani de zile a alergat şi a suferit mult pentru Domnul. El avea şi darul scrisului, publicând prin foile Oastei multe lucrări frumoase, poezii, meditații duhovniceşti, dări de seamă despre lucrul Domnului. La fel şi fratele Traian Țăran.
Fratele Vasile Banilevici din Marginea - Rădăuți
A fost unul dintre cei mai sinceri şi statornici frați lucrători din Bucovina. Intrând în Oastea Domnului prin 1925, împreună cu un mare număr de frați din Marginea şi din alte părți, ca frații Gh. Buraciuc, astăzi de 80 de ani [la data scrierii cărții - n.n.], din Straja. Dumitru Bacău din Pătrăuți, din Frasin, din Vicov, din Horodnic şi din alte localități apropiate. Toți au luptat pentru Domnul, răspândind în multe părți Cuvântul Domnului prin grai şi cărți.
În vremea marilor lupte ale conflictului de la Sibiu, toți frații din Bucovina au luat apărarea adevărului şi cauzei Părintelui Iosif, făcând multe cereri şi memorii pentru dezvinovățirea alesului lui Dumnezeu.
Din cauza râvnei lor pentru Domnul, au avut şi ei mult de pătimit, atât din partea autorităților bisericeşti, cât şi din partea lumii, chiar şi din partea unor crezuri străine care căutau să dea năvală printre frați, dar împotriva cărora frații buni lucrători stăteau în apărarea credinței dintâi.
Prin foile Oastei, mulţi ani la rând s-au scris multe dări de seamă despre frumoasele biruințe ale Oastei Domnului din vremea aceea în Bucovina.
Axinuță Vasile din Dersca - Dorohoi
A lucrat şi a suferit mult pentru Domnul. Zeci de ani el a urmat cu credincioşie dreapta învățătură şi dulcea credință a Oastei Domnului, ținând piept multelor împotriviri care se ridicau împotriva Lucrării Domnului din partea unora care lepădaseră calea cea dreaptă a Oastei, luând drumul învățăturilor străine. El i-a înfruntat pe față, atât personal, pe fiecare, cât şi între doi, trei martori, iar apoi i-a spus Bisericii şi fraților, după Cuvântul Domnului de la Matei 18, 15-17. Şi de la 1 Timotei 5, 20.
Deşi a avut în familie un mare necaz din partea unor unelte ale stricăciunii, fratele Vasile totuşi a rămas credincios, trecând prin toate cu răbdare şi credincioșie până la sfârșit, ținând sus Cuvântul Domnului și stând tare în mijlocul încercărilor ca un străjer veghetor la orice oră. Stăpânul Cel Mare şi Slăvit să-i dea partea Cerească împreună cu cei găsiți credincioși în lucrul încredințat lor.
Leon Andronic din Dornești - Rădăuți
A fost unul dintre cei mai harnici şi ostenitori frați bucovineni. Zeci de ani el a fost în primele rânduri ale Oastei Domnului un foarte râvnitor purtător al Cuvântului Sfânt. Un stegar viteaz şi hotărât, care a luat parte la cele mai cunoscute bătălii din câmpul Oastei Domnului. A intrat în Oastea Domnului prin anul 1932, încă de tânăr, și de atunci el este mereu harnic şi activ în cercetarea de frați și adunări din toată țara.
El a fost prezent la toate cele trei mari momente din Istoria Oastei: la 12 septembrie 1937 (la consfătuirea pe țară de atunci), la 12 februarie 1938 lângă sicriul Părintelui Iosif, precum şi la 7 noiembrie 1976 la Poiana Braşov. Totdeauna statornic lângă adevărul Oastei Domnului, el a rămas până la sfârşit neclintit pe calea cea dreaptă a învățăturii Bisericii noastre şi a Oastei Domnului.
Fratele Mihoc Nicolae din Sfântu Ilie - Suceava
A intrat în Oastea Domnului încă din tinerețe, rămânând mereu statornic şi credincios prin toate încercările multe şi grele ale vieții şi familiei sale trupești şi duhovniceşti... A ostenit mult pentru Domnul, cutreierând multe părți ale Bucovinei în vestirea Cuvântului Sfânt şi în cercetarea şi întărirea fraţilor. A lucrat mulți ani de zile alături de frații Moroz Ioan, Cerlinca Vasile, Nistor Arcadie, Petrescu Nicolae şi alții.
A avut mulți copii, dintre care şase sunt preoți slujitori ai Bisericii. Toți ceilalți sunt şi ei credincioşi. Iar dintre cei căsătoriți, atât nurorile, cât şi ginerii săi sunt cu toții pe calea Domnului.
Fratele Nistor Arcadie din Volovăț, satul Burla
S-a născut în 25 ianuarie 1924 şi s-a predat Domnului în 23 mai 1948. A fost ginerele fratelui Ioan Moroz şi l-a urmat îndeaproape în credință și suferință pentru lucrul Domnului şi pentru Numele Lui Sfânt. Cu o smerenie şi înțelepciune aleasă şi sfântă, fratele Arcadie a lucrat cu hărnicie din tinerețea sa şi până la bătrânețe pentru propovăduirea Evangheliei nu numai prin părțile Bucovinei, ci şi prin multe alte părți ale țării. El trece drept unul dintre cei mai cunoscuți şi prețuiți frați din țară.
În marele proces pe țară al Oastei Domnului din anul 1959, fratele Nistor Arcadie a fost și el unul dintre cei dintâi aleși şi condamnați acolo. Atitudinea lui la proces, ca şi în tot timpul închisorilor, a fost una dintre cele mai demne şi mai frumoase. Deşi a lăsat acasă o soție bolnavă, cu şapte copii săraci şi lipsiți, totuşi el s-a comportat tot timpul în cel mai vrednic fel, căutând nu bunăvoința oamenilor, ci plăcerea voii lui Dumnezeu.
Suferințele îndelungate l-au îmbolnăvit grav de ficat, de stomac şi de inimă, ajungând aproape de moarte. Dar Harul lui Dumnezeu l-a salvat totuşi, ajungând cu viață în mijlocul familiei sale şi al fraților săi, după cei cinci ani petrecuți în închisoare.
Tot timpul s-a bucurat de cea mai aleasă dragoste şi prețuire înaintea tuturor fraților de pretutindeni, fiind privit şi ascultat cu un respect deosebit, asemenea fratelui Popa Petru din Săucani.
Petrescu Nicolae - Corocăiești
Este un frate cu 14 copii, toți credincioşi şi hotărâți pentru Domnul, unul dintre frații care ostenesc și aleargă mult pentru Domnul, cu toți fiii şi ginerii săi care, la fel, sunt mult ostenitori în Lucrarea Oastei Domnului. Numele lui şi familia sa sunt din cele mai prețuite de toți frații. Ce frumoase sunt pildele vieții fiecăruia dintre toți acesti frați şi ale altora mai vechi şi mai noi, care atât în viața lor de familie, cât şi în marea familie a Oastei Domnului, au avut de la început şi până la sfârşit o purtare vrednică şi frumoasă în Domnul! Răsplata lor va fi mare şi în ceruri.
Dar, mai ales, sunt şi alți frați bucovineni care au mai luptat şi luptă încă şi ei lupta cea bună. Numele lor sunt scrise în Cartea Vieții şi în Ziua Cea Mare a Domnului, El le va pomeni numele lor, al tuturor, cu cinste în fața Tatălui şi a îngerilor Săi. După cum şi ei au lăudat cu cinste Numele Domnului aici pe pământ. Amin.
Slăvit să fie Domnul!