15. Grupul fraților din Iugoslavia

Încă de la începutul ei binecuvântat în țara noastră, Oastea Domnului a pătruns cu mare putere și printre frații noștri rămași sau plecați în alte țări, ca urmare a marilor mutații și schimbări în urma Primului Război Mondial.

Astfel, din ținuturile românești rămase în Iugoslavia, Ungaria, Rusia și chiar Bulgaria, mulți frați de-ai noștri, luând cunoștință prin foile Oastei din țară despre această lucrare evanghelică, nouă și minunată, au primit-o, s-au atașat cu toată puterea lor de ea și au început să formeze adunări din ce în ce mai frumoase în multe din satele și orașele lor.

Dintre toate grupările Oastei Domnului de peste hotare, cea mai numeroasă și mai bine organizată era cea din Iugoslavia. Acolo, bucurându-se de o oarecare libertate, precum și de sprijinul Bisericii, care și-a însușit-o cu dragoste de la început, Oastea Domnului s-a dezvoltat frumos și a împlinit o mare și binecuvântată lucrare duhovnicească de înviorare și binefacere în Biserică. Adunările lor au loc atât în biserici, cât și în casele de adunare ale Oastei, care s-au construit cu ajutorul bucuros al Bisericii, în imediata apropiere de Casa Domnului.

În aceste adunări ale Oastei se organizaseră minunate programe religioase și moralizatoare, la care participă tot poporul. S-au înființat fanfare și Coruri locale, care dau nespus de frumoase serbări, spre bucuria și folosul sufletesc al tuturor, spre înviorarea Bisericii și spre slava lui Dumnezeu.

Dintre frații mai harnici și statornici care au pornit și au întreținut această lucrare în Iugoslavia, amintim pe câțiva:

Ilie Mărian și Costea Crețu din Uzdin

În Uzdin s-a format prima adunare a Oastei Domnului din Iugoslavia. Acolo au lucrat, printre primii frați, cei doi de mai sus. Ei au desfășurat o puternică activitate duhovnicească, aducând la Domnul multe suflete, printre primele fiind sora preoteasă din Torakul Mare.

„...Eu, preoteasa din Vel Torak (Torakul Mare), m-am hotărât pentru Domnul, intrând în Oastea Domnului. M-am rugat Domnului să-mi dea putere ca hotărârea mea luată mai de demult să se prefacă în faptă acum - scria ea. Domnul Iisus m-a ajutat să biruiesc. M-am hotărât. Vreau să lupt de acum în Oastea Domnului, ca să pot trece prin pustiul acestei lumi în Canaanul Ceresc. Doamne Iisuse, mă rog Ție, scrie-mă în Cartea Vieții. Amin.

Florica Farca, preoteasă…”

Hotărârea aceasta puternică a făcut multe suflete să intre în Oastea Domnului.

Simzian Mojic din Ecica

A intrat în Oastea Domnului cu toată casa lui. El scria:

„Aici în Iugoslavia, în multe localități din Banatul Sârbesc, sunt puternice grupări de frați. Fiecare grupare are casa ei de adunare zidită lângă biserică. Numărul crește, iar mulțimea faptelor bune ale ostașilor face ca tot mai multe suflete să se adauge la cei intrați în Oastea Domnului. Mulți preoți credincioși sunt cu toată inima pentru Oastea Domnului, iar unirea aceasta între turmă și păstorii Domnului este binecuvântată de Dumnezeu cu mari bucurii peste tot…”

Doi dintre fiii săi sunt preoți și lucrează cu multă râvnă pentru Domnul.

Ioan Câmpian din Sân-Mihai

Iată ce scria și el:

„Suntem la datorie toți cei din Iugoslavia, alături de frații noștri din România. Să știți, părinte Iosif, că noi cu toții urmăm glasul Domnului Iisus Biruitorul și al sf. v. până la sfârșitul vieții. De statutele răufăcătoare frații nici nu voiesc să audă, căci Biserica noastră are statute, numai că nu se împlinesc. Noi urmăm Biblia, Biserica și pe părintele Iosif, care ne-a luminat la o viață nouă. Slăvit să fie Domnul!

Lucrarea Domnului merge înainte și merge bine. Eram cu toții triști până când nu căpătam foaia noastră dragă «Isus Biruitorul»... Dar Domnul nu ne-a lăsat și ne-a trimis iarăși lumina și mângâierea Sa. Ce sfântă și trebuitoare este legătura frățească! Domnul nostru Iisus să nu ne lase să fim despărțiți niciodată și de nimic, ci să ne ajute să avem totdeauna o sfântă unitate în slujirea Lui pentru mântuirea noastră.

Noi, toți frații din Uzdin și din împrejurimi, avem multe și mari adunări în Domnul. Împreună cu fanfara noastră, luăm parte la toate marile bucurii din părțile noastre, până departe. Lucrarea Oastei Domnului crește mereu în număr și în roade pentru Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul!”

Fratele N. Ion din Sân-Mihai

A fost unul dintre frații mult ostenitori pentru Domnul în Iugoslavia. Împreună cu alți frați, el a împrăștiat mult foile și cărțile Oastei prin satele Banatului Sârbesc și a ajutat la formarea multor adunări frățești ale Oastei Domnului.

În Sân-Mihai, Oastea Domnului are o puternică grupare de frați care lucrează frumos atât în localitate cât și în alte părți. Dintre frații de acolo mulți au venit la adunări și în țară. Și mai ales la Congresele Oastei și la adunările de Rusalii de la Sibiu ori la Timișoara și Arad.

Teodor Crețu din Straja

La fel ca și ceilalți frați din Uzdin, din Toraku Vechiu, din Ecica și din alte părți, în comuna Straja s-a format o puternică adunare a Oastei Domnului, la care iau parte o mare mulțime de suflete. Printre cei mai zeloși ostenitori ai Oastei de acolo este și fratele Teodor Crețu, care împreună cu alți frați lucrători din Uzdin, Grebenaț și Sân-Mihai au dus sămânța Cuvântului Sfânt până departe, chemând și aducând suflete la Dumnezeu.

Datorită ostenelilor acestora, în Iugoslavia, unde, după cum s-a mai spus, Oastea Domnului a fost totdeauna liberă și încurajată de Biserică, frații au casele lor de adunări, zidite aproape peste tot lângă biserici. Ce minunat și înțelept lucru au făcut preoții și frații de acolo, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor! Acesta este un mare ajutor și pentru păstrarea limbii și a unității naționale a românilor din Iugoslavia.

Domnul să le facă parte de o veșnică moștenire în Țara Lui cea sfântă, unde nu vom mai fi despărțiți unii de alții de granițele omenești care ne-au despărțit aici de mulți dintre frații noștri buni și dragi care au rămas în țări străine.

Slăvit să fie Domnul!