15. Grupul fraţilor din Iugoslavia

Încă de la începutul ei binecuvântat în țara noastră, Oastea Domnului a pătruns cu mare putere şi printre frații noştri rămaşi sau plecați în alte țări, ca urmare a marilor mutații şi schimbări în urma Primului Război Mondial.

Astfel, din ținuturile româneşti rămase în Iugoslavia, Ungaria, Rusia şi chiar Bulgaria, mulți frați de-ai noştri, luând cunoştință prin foile Oastei din țară despre această lucrare evanghelică, nouă și minunată, au primit-o, s-au ataşat cu toată puterea lor de ea şi au început să formeze adunări din ce în ce mai frumoase în multe din satele şi oraşele lor.

Dintre toate grupările Oastei Domnului de peste hotare, cea mai numeroasă şi mai bine organizată era cea din Iugoslavia. Acolo, bucurându-se de o oarecare libertate, precum şi de sprijinul Bisericii, care şi-a însușit-o cu dragoste de la început, Oastea Domnului s-a dezvoltat frumos şi a împlinit o mare şi binecuvântată lucrare duhovnicească de înviorare şi binefacere în Biserică. Adunările lor au loc atât în biserici, cât şi în casele de adunare ale Oastei, care s-au construit cu ajutorul bucuros al Bisericii, în imediata apropiere de Casa Domnului.

În aceste adunări ale Oastei se organizaseră minunate programe religioase şi moralizatoare, la care participă tot poporul. S-au înființat fanfare si coruri locale, care dau nespus de frumoase serbări, spre bucuria şi folosul sufletesc al tuturor, spre înviorarea Bisericii şi spre slava lui Dumnezeu.

Dintre frații mai harnici şi statornici care au pornit şi au întreținut această lucrare în Iugoslavia, amintim pe câțiva:

Ilie Mărian și Costea Crețu din Uzdin

În Uzdin s-a format prima adunare a Oastei Domnului din Iugoslavia. Acolo au lucrat, printre primii frați, cei doi de mai sus. Ei au desfăşurat o puternică activitate duhovnicească, aducând la Domnul multe suflete, printre primele fiind sora preoteasă din Torakul Mare.

„...Eu, preoteasa din Vel Torak (Torakul Mare), m-am hotărât pentru Domnul, intrând în Oastea Domnului. M-am rugat Domnului să-mi dea putere ca hotărârea mea luată mai de demult să se prefacă în faptă acum - scria ea. Domnul Iisus m-a ajutat să biruiesc. M-am hotărât. Vreau să lupt de acum în Oastea Domnului, ca să pot trece prin pustiul acestei lumi în Canaanul Ceresc. Doamne Iisuse, mă rog Ție, scrie-mă în Cartea Vieții. Amin.

Florica Farca, preoteasă…”

Hotărârea aceasta puternică a făcut multe suflete să intre în Oastea Domnului.

Simzian Mojic din Ecica

A intrat în Oastea Domnului cu toată casa lui. El scria:

„Aici în Iugoslavia, în multe localități din Banatul Sârbesc, sunt puternice grupări de frați. Fiecare grupare are casa ei de adunare zidită lângă biserică. Numărul creşte, iar mulțimea faptelor bune ale ostaşilor face ca tot mai multe suflete să se adauge la cei intrați în Oastea Domnului. Mulți preoți credincioși sunt cu toată inima pentru Oastea Domnului, iar unirea aceasta între turmă și păstorii Domnului este binecuvântată de Dumnezeu cu mari bucurii peste tot…”

Doi dintre fiii săi sunt preoți și lucrează cu multă râvnă pentru Domnul.

Ioan Câmpian din Sân-Mihai

Iată ce scria şi el:

„Suntem la datorie toți cei din Iugoslavia, alături de frații noştri din România. Să știți, părinte Iosif, că noi cu toții urmăm glasul Domnului Iisus Biruitorul și al sf. v. până la sfârşitul vieții. De statutele răufăcătoare frații nici nu voiesc să audă, căci Biserica noastră are statute, numai că nu se împlinesc. Noi urmăm Biblia, Biserica și pe părintele Iosif, care ne-a luminat la o viață nouă. Slăvit să fie Domnul!

Lucrarea Domnului merge înainte şi merge bine. Eram cu toții triști până când nu căpătam foaia noastră dragă «Isus Biruitorul»... Dar Domnul nu ne-a lăsat și ne-a trimis iarăși lumina și mângâierea Sa. Ce sfântă și trebuitoare este legătura frățească! Domnul nostru Iisus să nu ne lase să fim despărțiți niciodată și de nimic, ci să ne ajute să avem totdeauna o sfântă unitate în slujirea Lui pentru mântuirea noastră.

Noi, toți frații din Uzdin şi din împrejurimi, avem multe și mari adunări în Domnul. Împreună cu fanfara noastră, luăm parte la toate marile bucurii din părțile noastre, până departe. Lucrarea Oastei Domnului crește mereu în număr și în roade pentru Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul!”

Fratele N. Ion din Sân-Mihai

A fost unul dintre frații mult ostenitori pentru Domnul în Iugoslavia. Împreună cu alți frați, el a împrăștiat mult foile și cărțile Oastei prin satele Banatului Sârbesc și a ajutat la formarea multor adunări frățeşti ale Oastei Domnului.

În Sân-Mihai, Oastea Domnului are o puternică grupare de frați care lucrează frumos atât în localitate cât şi în alte părți. Dintre frații de acolo mulți au venit la adunări şi în țară. Şi mai ales la Congresele Oastei şi la adunările de Rusalii de la Sibiu ori la Timişoara şi Arad.

Teodor Crețu din Straja

La fel ca şi ceilalți frați din Uzdin, din Toraku Vechiu, din Ecica şi din alte părți, în comuna Straja s-a format o puternică adunare a Oastei Domnului, la care iau parte o mare mulțime de suflete. Printre cei mai zeloşi ostenitori ai Oastei de acolo este şi fratele Teodor Crețu, care împreună cu alți frați lucrători din Uzdin, Grebenaț şi Sân-Mihai au dus sămânța Cuvântului Sfânt până departe, chemând şi aducând suflete la Dumnezeu.

Datorită ostenelilor acestora, în Iugoslavia, unde, după cum s-a mai spus, Oastea Domnului a fost totdeauna liberă și încurajată de Biserică, frații au casele lor de adunări, zidite aproape peste tot lângă biserici. Ce minunat și înțelept lucru au făcut preoții şi frații de acolo, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor! Acesta este un mare ajutor şi pentru păstrarea limbii şi a unității naționale a românilor din Iugoslavia.

Domnul să le facă parte de o veşnică moştenire în Țara Lui cea sfântă, unde nu vom mai fi despărțiți unii de alții de granițele omeneşti care ne-au despărțit aici de mulți dintre frații noştri buni şi dragi care au rămas în țări străine.

Slăvit să fie Domnul!