14. Grupul fraţilor din Târnave

Hothaza Ilie din Tău - Târnava Mare

A intrat în Oastea Domnului prin anii '30. El a făcut parte din numărul harnicilor frați lucrători ai Oastei Domnului de pe Târnave, fiind unul dintre cei mai plini de râvnă în vestirea lui Iisus cel Răstignit prin tot ținutul acela. Iată ce frumos scria el Părintelui Iosif în ianuarie 1936:

„Fronturile Oastei Domnului de pe Târnave sunt pline de bucurii și biruințe, dar și de prigoane și de încercări ce le sufăr frații. Iată, de pildă, ce li s-a întâmplat și la adunarea din Roșia de Secaş, județul Târnava Mare. Cel ce ar trebui să fie în fruntea acelora care trebuie să trăiască Evanghelia nu poate suferi nicidecum frățietatea Oastei Domnului și ațâță pe față pe toți contra ei.

Astfel s-a întâmplat că într-o seară când casa plină în care erau adunați frații și surorile în cântări și rugăciuni a fost înconjurată de oameni înarmați cu ciomege şi pari și îi aşteptau pe frații ostași să iasă afară să le tragă «o sfântă de bătaie». (Pentru aceștia, bătaia este un lucru «sfânt»).

Dar frații şi surorile s-au rugat și au cântat toată noaptea, slăvind pe Domnul. Până la urmă, bătăuşii s-au săturat să tot aștepte și s-au împrăștiat. Oricât erau ei de porniți împotriva fraților, în casă tot n-au intrat să ne bată. Domnul nu i-a lăsat, deşi satana îi îndemnase să facă și asta.

Prin astfel de prigoane și prin altele trec frații noștri din acele părți. Au mai depus 16 frați legământ. Domnul să ne fie scut şi ajutor…”

În vremea tulburărilor de la Sibiu, când mulți dintre cei mai încrezuți și lăudați s-au clătinat și s-au ascuns, fratele Ilie a fost unul dintre cei care au rămas statornici şi hotărâți pe calea strâmtă și dulce de la început, mergând curajos și smerit pe urmele Domnului, alături de Părintele Iosif şi de frații cei sinceri şi smeriți, întărind și îmbărbătând și pe ceilalți frați şi surori care ascultau Cuvântul Domnului de la el şi care priveau la pilda statorniciei sale.

Despre hărnicia fratelui Ilie în lucrul Domnului vorbeşte frumos şi următorul raport pe care îl scria el prin «Isus Biruitorul» din 1937:

„Noi, ostașii Domnului din com. greco-catolică Roșia de Secaș, vă aducem la cunoștință că suntem prezenți la datorie. Lucrăm și luptăm cu multe osteneli pentru Domnul, dar El ne binecuvântează cu mari bucurii și roade duhovniceşti. Avem fixate mari adunări la care luăm parte frați din multe comune și vin multe suflete noi care se adaugă la numărul nostru.

În Noaptea Domnului, de Anul Nou, am avut o mare adunare frățească, fiind şi frați din com. Tău și din Păuca - Sibiu. Și ne-am petrecut în Cuvântul Domnului toată noaptea. Ce mare și sfântă deosebire este între felul cum petrecem acum nopțile Anului Nou - și cum le petreceam de rău până nu cunoscusem Lucrarea minunată a Oastei Domnului!

Ne-au vorbit din Cuvântul Domnului frații: Achim Marcu şi Nicodim din Tău, Valeriu Grigor din Păuca, Augustin Damian şi alții din Roşia de Secaş. Am lăudat pe Domnul Iisus din 42 de cântări. Am fost în carul de foc al Duhului Sfânt. S-au rostit rugăciuni și s-au spus minunate poezii, care au stors lacrimi...

Vă rog să publicați la foaie că sora Anica Damian cu fetița ei, Amalia, și-au pus în gând și au hotărât, cu ajutorul Domnului, în fiecare zi să citească împreună câte un capitol din Biblie, până ce vor citi toată Biblia. Slăvit să fie Domnul!”

În 1959, anul marii încercări a Lucrării Oastei Domnului, printre frații lucrători arestați și închiși în temnițe a fost şi fratele Ilie, condamnat şi el la 10 ani muncă silnică.

În timpul acestor ani de muncă, fratele Ilie s-a îmbolnăvit grav. Nu uităm ziua când, venind de la muncă, în curtea coloniei i s-a făcut rău, căzând în nesimțire și trebuind să fie dus în grabă la spital. Îi paralizase mâna și piciorul stâng.

După eliberarea din închisori, la la puține zile, a trecut la Domnul ca un slujitor vrednic şi ca un ostaş biruitor care a ținut sus Cuvântul Vieții până în cea din urmă clipă.

Ioan Morariu de la Saroș

A fost unul dintre cei mai dintâi şi mai harnici ostenitori ai Domnului de pe Târnave. El a răspândit mult Cuvântul Domnului prin toate acele părți, suferind şi el mult pentru Domnul. Iată ce scria el în unul dintre rapoartele sale către Părintele Iosif, în 1938:

„Preaiubite părinte Iosif Trifa. Venim și noi, ostașii Domnului din Văile Târnavelor, și vă înștiinţăm că toți frații din părțile noastre suntem cu Domnul Iisus Biruitorul, uniți în jurul sf. v. cu toți ceilalți frați și surori din toată țara noastră.

După Cuvântul Domnului din Sfânta Scriptură, vă spunem că dorim să facem toate ale noastre numai după porunca Bibliei și anume: Sediul Oastei Domnului este la Matei 21, 12-13; Mijloacele Oastei sunt cele de la Matei 5, 1-12; Primirea în Oaste este după 1 loan 5, 12-18: Taxa membrilor Oastei este după Luca 20, 23-26; Donatorii Oastei sunt după Romani 12, 1-21; Insignele Oastei sunt după Matei 24, 30 și Apoc 3, 5: Datoriile membrilor Oastei sunt la 1 Cor 13, 1-13; Membrii de onoare ai Oastei sunt la Luca 9, 46-48.

Mari bucurii și biruințe de pe Târnave comunică de la frații din Bahnea, din Cerghid, din Laslău, Dârlos, Curciu fratele Toma llie din Laslău. Împreună cu alți frați ostenitori din adunările numite, ca și din alte părți, aleargă semănând cu hărnicie sămânța grâului sfânt care umple de frumoase holde duhovnicești văile Târnavelor. Slăvit să fie Domnul!”

La Sighişoara era o puternică adunare a Oastei Domnului, cu una dintre cele mai frumoase şi harnice grupe de tineret. Aici s-a hotărât în iulie 1936 una dintre marile adunări de organizare pe țară, după cum se pornise atunci, începând de prin Someş şi apoi continuată pe Valea Mureşului, apoi pe a Someşului şi acum a Târnavelor. La această adunare s-au strâns frați din 40 de comune şi 12 județe.

Printre frații care au luat atunci munci de răspundere, ca frați de legătură, au fost aleși următorii:

Pentru Saroş - fratele Ioan Morariu;

Vărt - fratele Laurențiu Tonchină;

Codreni - fratele Ioan Buzaş;

Dârlos - fratele Soportoşan loan;

Daneş - fratele Moldovan Nicolae;

Paloş - fratele Tonghea Gheorghe;

Saeş - fratele Solomon Zaharie;

Seleuş - fratele Achim Boholt;

Şoard - fratele Căpățână Gheorghe;

Vânători - fratele Iacob Mihai;

Albeşti - fratele Zaharia Solomon;

Sighişoara - fratele Mihai Sârbu;

Mediaş - fratele Dionisie Urdea;

Cunciu - fratele Ioan Albu;

Biertan - fratele Aurel Grama.

Printre acești frați trebuie arătați în chip deosebit fratele Zaharie Ieronim din Crihalma şi fratele Ioan Buzaş din Jacul Român, care au fost înscrişi în Oastea Domnului printre primii 12 ucenici ai Domnului, în primele luni ale Oastei.

Toți aceştia au rămas statornici până la moarte pe calea cea strâmtă şi dulce a Oastei adevărate. Pilda lor vrednică şi frumoasă trebuie să ne rămână neuitată și demnă de urmat...

Domnul nostru Iisus Hristos să le facă un loc fericit în Împărăția Sa Cerească, iar nouă să ne ajute să le urmăm pilda cu vrednicie. Amin.

Slăvit să fie Domnul!