13. Grupul fraților din Banat
Traian Dorz - Fericiții noștri înaintași
Un grup mare de frați lucrători din Banat, județele Timiș, Caraș și Severin, au lucrat și ei cu hărnicie pentru Domnul, ducând vestea Evangheliei prin toate satele și orașele acelor județe și ținuturi. Dorim să spunem despre fiecare câteva cuvinte frumoase, pentru că în urma muncii și a ostenelilor lor, Duhul Domnului a înviat multe suflete care zăceau în moartea păcatelor și le-a adus pe calea mântuirii.
În urma multelor lor jertfe au rămas frumoase adunări prin toate acele părți. Se cuvine să-i amintim cu toată dragostea, pentru a nu fi uitată niciodată pilda vieții și credinței lor în urma căreia au rămas atâtea adunări care continuă și azi frumoasa luptă a Oastei Domnului.
Iulian Traian Ciurescu
Născut în Belinț, județul Timiș, în anul 1889, a intrat în Oastea Domnului în 1926 și a fost un harnic lucrător al Domnului, atât cu cuvântul vorbit, cât și cu cuvântul scris. A răspândit multe cărți și Biblii de la Oastea Domnului, aducând multe suflete la Domnul. A colaborat cu frumoase lucrări și la foile Părintelui Iosif. De asemenea, și soția sa Terezia a fost o soră bună, sprijinind și ea frumos lucrul cel sfânt. Iată ce scria el încă în 1935:
„Pe frontul Banatului... lupta Oastei Domnului merge înainte, deși zi de zi este tot mai crâncenă și mai înverșunată. Ne luptăm cu diavolul și cu agenții lui care nu pot suferi lumina. Zilnic avem bucurii, lacrimi, biruințe... Și rămânem statornici lângă cel care ne-a trezit pe noi la viața cea nouă cu Domnul, cu părintele nostru Iosif.
Suntem amenințați în tot felul de către cei care ar trebui să ne vadă cu bucurie și să ne cuprindă cu dragoste... Dar noi le-am răspuns: «Dacă ați fi cunoscut măcar acum lucrările lui Dumnezeu, care puteau să vă dea pacea Bisericii Ortodoxe și dacă ați fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine era omul Său ales, părintele Trifa, care a înviat sufletește pe cei ce 100-200 de mii de suflete - cât bine ar fi avut Biserica prin Oastea Domnului!... Dar așa, dacă azi domnește nelegiuirea, iar în locul rânduit pentru dreptate este răutate - un singur om rău nimicește mult bine.
Și când stăpânește răul, poporul geme... Este aici undeva, la cei care ar trebui să vadă, - păcatul nedreptății și strâmbătății; din această cauză trece poporul la credințe străine și dintr-o parte în alta.
De ce învinuiți pe părintele Iosif de dezbinări? Oare până la el cine a făcut dezbinările în Biserică? Oare nu păcatul, stricăciunea, abuzul și ura oarbă care s-au folosit și până acum și care se folosesc și acum împotriva Oastei Domnului?»
...Și când le-am spus acestea, am terminat discuția cu cei potrivnici contra Oastei și a părintelui Iosif. Toți oamenii cu pricepere și înțelepciune au fost de partea mea, văzând că am dreptate, și au gândit ca mine (Iov 34, 30).”
Fratele Iulian Ciurescu a trecut la Domnul în anul 1968
Trandafir Munteanu din Lugoj
A intrat în Oastea Domnului tot în anul 1926 și de la început s-a pus cu totul în slujba Domnului pentru răspândirea de cărți religioase ale Părintelui Iosif și Biblii. Cu sacul de cărți pe bicicletă a cutreierat el o mare parte din țară, semănând sămânța cea cerească peste tot pe unde ajungea.
La înmormântarea Părintelui Iosif el a fost acela care a aruncat peste sicriu, în mormânt, coroana adusă de el și de ceilalți frați din Lugoj. Când s-a desfăcut mormântul în anul 1975, la moartea lui Tit, fiul Părintelui Iosif, al cărui sicriu a fost coborât peste al părintelui său - coroana aruncată de fratele Trandafir Munteanu cu aproape 38 de ani înainte încă nu putrezise de tot.
Fratele Trandafir a trecut la Domnul în anul 1943.
Constantin Drăghici din Lugoj
A fost un bun lucrător pentru Domnul, purtând peste tot Banatul Cuvântul Evangheliei și cărțile Oastei Domnului. A contribuit mult împreună cu alți frați la înființarea unor adunări noi - și la împlinirea unor acțiuni bune și frumoase. Avea și darul scrierii de versuri religioase cu care a înviorat multe inimi la vremea sa.
Filip Careba din Reșița
A intrat în Oastea Domnului în anul 1926. Împreună cu ceilalți frați lucrători ai Oastei Domnului din Banat, a luat parte la toate adunările frățești până departe, răspândind Cuvântul Domnului prin Biblii și cărțile Oastei. A chemat la Domnul multe suflete, ostenind pentru înființarea multor adunări noi. În conflictul de la Sibiu a luat hotărât partea apărării voluntariatului Oastei și a dreptății Părintelui Iosif, înfruntând pe potrivnici.
Dr. Vasile Mircu din Lugoj
A intrat în Oastea Domnului în anul 1933, cu o frumoasă hotărâre de predare sinceră în slujba Domnului. Fiind medic, și-a împlinit cu o sfântă smerenie și conștiinciozitate datoria sa față de Domnul și față de semenii săi suferinzi. În cadrul Oastei Domnului a activat cu devotament în toate acțiunile frumoase ale ei, împreună cu ceilalți frați lugojeni și bănățeni.
Felul cum privea el chemarea ostașilor Domnului se vede și din cuvântarea pe care a ținut-o la marea adunare convocată la Lugoj în zilele de 13 și 14 septembrie 1937, când au luat acolo parte frați din peste 100 de comune cu peste 30 de steaguri din întreg Banatul.
„Fraților din Oastea Domnului - a spus el -, voi ați transformat viața într-un stâlp de foc cu care luminați satele pe unde abia mai licărește credința, ca să dați viață bisericilor... Va veni timpul când cântările Oastei vor cuceri lumea și vor pătrunde peste tot... Văd și primejdiile ce vă vor paște din partea celor ce nu văd cu ochi buni credința voastră... Dar în Numele lui Hristos veți birui... Eu nu cunosc ceva mai măreț, decât să faci pe un om ostaș al Domnului... Lupta voastră este mai mare și mai frumoasă decât oricare altă luptă de pe pământ…”
La Consfătuirea pe țară a Oastei Domnului din 12 septembrie1937, fratele Mircu a fost și el unul dintre cei 10 delegați ai Consfătuirii și ai Părintelui Iosif, care au prezentat Moțiunea Sfatului Frățesc la mitropolitul Bălan. A fost un suflet mare, credincios și statornic, care a luptat frumos pentru izbânda Oastei Domnului până la sfârșitul vieții sale.
A trecut la Domnul în anul 1976.
Iosif Andrieșescu din Timișoara
S-a întors la Domnul prin anul 1935, devenind un harnic răspânditor al Oastei prin adunări și prin cărțile Părintelui Iosif.
Petre Ghiocel din Socu - Severin
A intrat în Oastea Domnului din anul 1925 și a făcut parte dintre frații care au fost în pelerinaj la Ierusalim împreună cu Părintele Iosif. A fost un frate plin de râvnă pentru Domnul, ajutând la mântuirea multora. A trecut la Domnul în anul 1946.
Bihoi Nicolae din Ezeriș - Caraș
Intrat în Oastea Domnului din anul 1930, a fost unul dintre cei mai harnici desfăcători de cărți și foi de la Sibiu. Cutreierând sate și târguri și înfruntând multe primejdii, fratele Nicolae Bihoi L-a slujit pe Domnul, ajutând multe suflete să afle calea mântuirii. A luat parte la toate marile adunări frățești, rămânând prin toate statornic și harnic alături de învățătura sănătoasă și dragostea fierbinte a Oastei dintâi și față de Părintele Iosif.
El a fost stegarul Oastei din Ezeriș, iar la sfârșitul vieții sale și-a scris un caiet întreg despre activitatea și amintirile lui din viața de ostaș al Domnului. Acesta va fi păstrat ca un document istoric, fiind plin de fapte și adevăruri minunate. El și-a păstrat steagul și medalia lui de ostaș până la sfârșit, când le-a predat spre veșnică păstrare Lucrării Domnului.
Faptele frumoase și neuitate ale tuturor acestor frați și ale multor altora care au purtat frumos Cuvântul Mântuitorului și solia Oastei Sale de la început și până la moarte au avut ca rod mântuirea multor mii de suflete și înființarea multor adunări ale Oastei în care cei ce-L caută pe Dumnezeu află mântuirea și bucuria vieții lor. Domnul să le facă parte de răsplata Lui cea veșnică. Amin.
Slăvit să fie Domnul!