13. Grupul fraţilor din Banat

Un grup mare de frați lucrători din Banat, județele Timiş, Caraş şi Severin, au lucrat şi ei cu hărnicie pentru Domnul, ducând vestea Evangheliei prin toate satele şi oraşele acelor județe şi ținuturi. Dorim să spunem despre fiecare câteva cuvinte frumoase, pentru că în urma muncii şi a ostenelilor lor, Duhul Domnului a înviat multe suflete care zăceau în moartea păcatelor şi le-a adus pe calea mântuirii.

În urma multelor lor jertfe au rămas frumoase adunări prin toate acele părți. Se cuvine să-i amintim cu toată dragostea, pentru a nu fi uitată niciodată pilda vieții și credinței lor în urma căreia au rămas atâtea adunări care continuă și azi frumoasa luptă a Oastei Domnului.

Iulian Traian Ciurescu

Născut în Belinț, județul Timiş, în anul 1889, a intrat în Oastea Domnului în 1926 și a fost un harnic lucrător al Domnului, atât cu cuvântul vorbit, cât şi cu cuvântul scris. A răspândit multe cărți şi Biblii de la Oastea Domnului, aducând multe suflete la Domnul. A colaborat cu frumoase lucrări și la foile Părintelui Iosif. De asemenea, şi soția sa Terezia a fost o soră bună, sprijinind şi ea frumos lucrul cel sfânt. Iată ce scria el încă în 1935:

„Pe frontul Banatului... lupta Oastei Domnului merge înainte, deși zi de zi este tot mai crâncenă și mai înverșunată. Ne luptăm cu diavolul și cu agenții lui care nu pot suferi lumina. Zilnic avem bucurii, lacrimi, biruințe... Și rămânem statornici lângă cel care ne-a trezit pe noi la viața cea nouă cu Domnul, cu părintele nostru Iosif.

Suntem amenințați în tot felul de către cei care ar trebui să ne vadă cu bucurie și să ne cuprindă cu dragoste... Dar noi le-am răspuns: «Dacă ați fi cunoscut măcar acum lucrările lui Dumnezeu, care puteau să vă dea pacea Bisericii Ortodoxe și dacă ați fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine era omul Său ales, părintele Trifa, care a înviat sufletește pe cei ce 100-200 de mii de suflete - cât bine ar fi avut Biserica prin Oastea Domnului!... Dar așa, dacă azi domneşte nelegiuirea, iar în locul rânduit pentru dreptate este răutate - un singur om rău nimiceşte mult bine.

Și când stăpânește răul, poporul geme... Este aici undeva, la cei care ar trebui să vadă, - păcatul nedreptății și strâmbătății; din această cauză trece poporul la credințe străine şi dintr-o parte în alta.

De ce învinuiți pe părintele Iosif de dezbinări? Oare până la el cine a făcut dezbinările în Biserică? Oare nu păcatul, stricăciunea, abuzul și ura oarbă care s-au folosit și până acum și care se folosesc și acum împotriva Oastei Domnului?»

...Și când le-am spus acestea, am terminat discuția cu cei potrivnici contra Oastei și a părintelui Iosif. Toți oamenii cu pricepere și înțelepciune au fost de partea mea, văzând că am dreptate, și au gândit ca mine (Iov 34, 30).”

Fratele Iulian Ciurescu a trecut la Domnul în anul 1968

Trandafir Munteanu din Lugoj

A intrat în Oastea Domnului tot în anul 1926 şi de la început s-a pus cu totul în slujba Domnului pentru răspândirea de cărți religioase ale Părintelui Iosif şi Biblii. Cu sacul de cărți pe bicicletă a cutreierat el o mare parte din țară, semănând sămânța cea cerească peste tot pe unde ajungea.

La înmormântarea Părintelui Iosif el a fost acela care a aruncat peste sicriu, în mormânt, coroana adusă de el şi de ceilalți frați din Lugoj. Când s-a desfăcut mormântul în anul 1975, la moartea lui Tit, fiul Părintelui Iosif, al cărui sicriu a fost coborât peste al părintelui său - coroana aruncată de fratele Trandafir Munteanu cu aproape 38 de ani înainte încă nu putrezise de tot.

Fratele Trandafir a trecut la Domnul în anul 1943.

Constantin Drăghici din Lugoj

A fost un bun lucrător pentru Domnul, purtând peste tot Banatul Cuvântul Evangheliei şi cărțile Oastei Domnului. A contribuit mult împreună cu alți frați la înființarea unor adunări noi - şi la împlinirea unor acțiuni bune şi frumoase. Avea şi darul scrierii de versuri religioase cu care a înviorat multe inimi la vremea sa.

Filip Careba din Reşița

A intrat în Oastea Domnului în anul 1926. Împreună cu ceilalți frați lucrători ai Oastei Domnului din Banat, a luat parte la toate adunările frățeşti până departe, răspândind Cuvântul Domnului prin Biblii şi cărțile Oastei. A chemat la Domnul multe suflete, ostenind pentru înființarea multor adunări noi. În conflictul de la Sibiu a luat hotărât partea apărării voluntariatului Oastei şi a dreptății Părintelui Iosif, înfruntând pe potrivnici.

Dr. Vasile Mircu din Lugoj

A intrat în Oastea Domnului în anul 1933, cu o frumoasă hotărâre de predare sinceră în slujba Domnului. Fiind medic, şi-a împlinit cu o sfântă smerenie şi conştiinciozitate datoria sa față de Domnul şi față de semenii săi suferinzi. În cadrul Oastei Domnului a activat cu devotament în toate acțiunile frumoase ale ei, împreună cu ceilalți frați lugojeni și bănățeni.

Felul cum privea el chemarea ostaşilor Domnului se vede şi din cuvântarea pe care a ținut-o la marea adunare convocată la Lugoj în zilele de 13 şi 14 septembrie 1937, când au luat acolo parte frați din peste 100 de comune cu peste 30 de steaguri din întreg Banatul.

„Fraților din Oastea Domnului - a spus el -, voi ați transformat viața într-un stâlp de foc cu care luminați satele pe unde abia mai licărește credința, ca să dați viață bisericilor... Va veni timpul când cântările Oastei vor cuceri lumea și vor pătrunde peste tot... Văd și primejdiile ce vă vor paşte din partea celor ce nu văd cu ochi buni credința voastră... Dar în Numele lui Hristos veți birui... Eu nu cunosc ceva mai măreț, decât să faci pe un om ostaş al Domnului... Lupta voastră este mai mare și mai frumoasă decât oricare altă luptă de pe pământ…”

La Consfătuirea pe țară a Oastei Domnului din 12 septembrie1937, fratele Mircu a fost şi el unul dintre cei 10 delegați ai Consfătuirii şi ai Părintelui Iosif, care au prezentat Moțiunea Sfatului Frățesc la mitropolitul Bălan. A fost un suflet mare, credincios şi statornic, care a luptat frumos pentru izbânda Oastei Domnului până la sfârşitul vieții sale.

A trecut la Domnul în anul 1976.

Iosif Andrieşescu din Timişoara

S-a întors la Domnul prin anul 1935, devenind un harnic răspânditor al Oastei prin adunări şi prin cărțile Părintelui Iosif.

Petre Ghiocel din Socu - Severin

A intrat în Oastea Domnului din anul 1925 şi a făcut parte dintre frații care au fost în pelerinaj la Ierusalim împreună cu Părintele Iosif. A fost un frate plin de râvnă pentru Domnul, ajutând la mântuirea multora. A trecut la Domnul în anul 1946.

Bihoi Nicolae din Ezeriş - Caraş

Intrat în Oastea Domnului din anul 1930, a fost unul dintre cei mai harnici desfăcători de cărți şi foi de la Sibiu. Cutreierând sate și târguri şi înfruntând multe primejdii, fratele Nicolae Bihoi L-a slujit pe Domnul, ajutând multe suflete să afle calea mântuirii. A luat parte la toate marile adunări frățeşti, rămânând prin toate statornic şi harnic alături de învățătura sănătoasă şi dragostea fierbinte a Oastei dintâi şi față de Părintele Iosif.

El a fost stegarul Oastei din Ezeriş, iar la sfârşitul vieții sale şi-a scris un caiet întreg despre activitatea și amintirile lui din viața de ostaş al Domnului. Acesta va fi păstrat ca un document istoric, fiind plin de fapte şi adevăruri minunate. El şi-a păstrat steagul şi medalia lui de ostaş până la sfârşit, când le-a predat spre veşnică păstrare Lucrării Domnului.

Faptele frumoase şi neuitate ale tuturor acestor frați și ale multor altora care au purtat frumos Cuvântul Mântuitorului şi solia Oastei Sale de la început şi până la moarte au avut ca rod mântuirea multor mii de suflete şi înființarea multor adunări ale Oastei în care cei ce-L caută pe Dumnezeu află mântuirea şi bucuria vieții lor. Domnul să le facă parte de răsplata Lui cea veșnică. Amin.

Slăvit să fie Domnul!