12. Grupul fraților din Someș și Cluj

Igna Ioan din Poiana Blenchii - Someș

Fratele Igna Ioan s-a născut în Poiana Blenchii - Someș, în 1902, rămânând în satul natal ca muncitor pe țarina părinților săi. A intrat în Oastea Domnului în 1930 și, îndată după ce s-a predat Domnului, el a luat viața cu Dumnezeu ca un lucru de cel mai mare preț.

A început să ceară și să răspândească în tot ținutul Someșului multe cărți și Biblii de la Părintele Iosif, muncind cu hărnicie pentru răspândirea Cuvântului Sfânt până departe, prin satele din Nordul Ardealului. Împreună cu fratele Gavriș Mureșan, cu Baias, cu fratele Cremene, Ploscaru și alții care erau mai tineri, formați și îndrumați de el, Oastea Domnului din Poiana Blenchii ajunsese una dintre cele mai frumoase grupări frățești de pe Someș.

A cercetat apoi multe alte sate, printre care și Fodora, Fărcașa, Căian, Coplean, Gâlgău și până la Chiuești și Măgoaja, ajutând înființarea de adunări frățești prin toate acele părți. În toate acestea a fost însoțit de frații Conțiș Gavrilă, Graur Toma, Cristea Vasile și Șleam Șofron din Poiana.

A rămas credincios până la sfârșit în lupta Domnului, credincios și devotat învățăturii și credinței dintâi în care a pus legământul său cu Domnul Iisus. A trecut la Domnul în 16 mai 1974, fiind petrecut până la mormânt de toți frații și fii săi duhovnicești între care cu vrednicie a trăit și L-a propovăduit pe Domnul Iisus până la moarte.

Baias Vasile din Cuzdrioara (de lângă Dej)

S-a născut în anul 1884, rămânând muncitor pe țarina părintească. În anul 1934 a fost chemat de Duhul Sfânt în Lucrarea Oastei Domnului și din prima clipă și-a pus totul în slujba Domnului Iisus: casa sa, timpul său, viața sa, totul. Domnul îl așezase ca pe Avraam cu cortul său, la răscrucea de două drumuri mari, și astfel casa lui a devenit casă de oaspeți pentru toți cei ce veneau sau plecau din orașul Dej.

Tuturor el le propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu cu mare putere. Astfel și-a legat el multe prietenii și cunoștințe pe la care apoi mergea, pe sate, cu cărțile Părintelui Iosif, cu Biblia - și astfel întemeia familii credincioase și adunări noi ale Oastei Domnului.

Împreună cu fratele Șuba Tănase, de-o vârstă cu el, a lucrat mult pentru înființarea și creșterea adunării din Dej și a multor altor adunări, până spre Bistrița Năsăud, spre Jibou și spre Cluj. Mai ales cu inima sa primitoare de oaspeți, a făcut mult bine multora. Timp de luni de zile l-a ospătat el în casa sa și pe fratele Sătmar Ioan cu toată familia și cu sora bolnavă, pe timp de iarnă, deși avea doar o singură cameră în care trebuia să locuiască nouă suflete.

Mult a lucrat fratele Baias Vasile cu fratele Ion Sighiartău, cu fratele Hoza, cu fratele Sătmar, Cicortaș și mulți alții, dintre care unii mai tineri au avut mult de învățat și de primit de la el.

Minunată a fost și plecarea lui la Domnul. În ziua aceea era la pădure cu fiul său Aurel. Fiul său era undeva mai departe, iar fratele Vasile, găsind pe un vecin mai apropiat, i-a zis: „lată, îngerul Domnul a venit după mine să mă ia la Domnul. Eu plec, dar dumneata spune-i fiului meu să fie credincios cum l-am învățat și cum am fost eu, ca să ne putem întâlni sus la Domnul în ceruri…”

Spunând aceste lucruri, și-a dat duhul liniștit și fericit în mâinile Domnului Iisus pe Care L-a slujit cu toată inima sa până la sfârșit. Era în anul 1956.

Cu 20 de ani înainte de sfârșitul său, acest adevărat frate și ostaș al Domnului îi scria Părintelui Iosif următoarele, ca un testament duhovnicesc al său:

„Preaiubit părinte Iosif - mai întâi muițumese Domnului Dumnezeului nostru pentru că a avut milă de mine și nu m-a lăsat în pierzare (Rom 9, 16). Apoi vă mulțumesc sf. voastre că ați sunat deslușit din trâmbiță, să mă trezesc și eu care eram cel mai căzut și nenorocit în păcate (Ezec 33, 2-3).

Acum, ieșit din mijlocul celor ce trăiesc în păcat, văd că lumii îi plac proorocii mincinoși, care să le proorocească despre vin și băuturi tari (Mica 2, 11). Oamenii de azi nu pot suferi învățătura sănătoasă - chiar unii care își zic credincioși (2 Tim 4, 3). Și zic să nu le vorbim despre pedeapsa lui Dumnezeu, ca să nu-i descurajăm (ler 38, 2-4).

Ei trăiesc în păcat, iar nouă ne cer să-i răbdăm așa cum sunt, dacă avem dragoste, dacă suntem credincioși. Ce grozăvie! Ei nu iubesc mustrarea, nici n-o primesc. În loc să se pocăiască și să se îndrepte, ei caută vinovați pe alții și umblă numai să se îndreptățească.

Rog pe frați să ia aminte acest cuvânt testamentar al meu: Fraților, să nu mai iubiți lumea cu poftele ei (1 Ioan 2. 15-17). Luptați-vă lupta cea bună (2 Tim 4, 7-8) Va veni vremea când ni se va cere viața pentru Numele Domnului; atunci să fim în stare să ne-o dăm (Evr 11, 37). Fiți credincioși până la moarte, ca să primiți cununa vieții (Apoc 2, 10).”

În «Isus Biruitorul», nr. 13 din 1937

Ce minunat a fost acest ostaș al Domnului! Cu adevărat așa s-ar cuveni să fim și noi, toți care am rămas în urma acestor mari înaintași ai noștri. Numai așa vom fi vrednici să moștenim împreună cu ei Împărăția Cerească. Altfel, Domnul îi va alunga afară pe toți cei care se numesc cu numele, dar sunt departe cu faptele.

Să luăm seama la acest testament și să-l împlinim și noi ca el.

La înmormântarea lui au luat parte mulți frați. Dar pilda vieții lui puternic hotărâtă pentru Domnul și mult râvnitoare pentru frați ne va rămâne tuturor celor ce l-am cunoscut sau numai am auzit despre el un mare și puternic îndemn să-l urmăm și noi pe el și pe cei care au avut o astfel de viață biruitoare și rodnică până la sfârșitul cel atât de frumos cum a fost al lui. Domnul Iisus să-i facă parte de cununa vieții, pe care a promis-o El celor credincioși până la moarte. Iar nouă să ne ajute la fel.

În orașul Cluj

În orașul Cluj și în multe localități mai apropiate și mai depărtate au lucrat mulți frați de mare preț înaintea Domnului, cum au fost: fratele Dan Ioan, fratele Totezan loan, Biji Gheorghe, frații Martin, Ioan de la Apahida, fratele Gheorghe din Sânicoară, sora Lucreția de la Gilău, fratele Tudor Berința, fratele Gavriș și Ion Pop de la Sărata, frații de la Șinteu, de la Hida, Vasile de la Ogruț, Gavrilă de la Gherla și atâția alții care au lucrat și au alergat prin osteneli și primejdii, dar statornici și hotărâți până la sfârșit.

Încă din anii 1938-1939, în Cluj era o frumoasă adunare a Oastei Domnului. Neuitată pe totdeauna va rămâne marea adunare a Oastei Domnului din 3 septembrie 1939, din Casa Armatei din centrul Clujului. Coloanele fraților ocupau întreaga stradă centrală, care ducea la această clădire unde s-a ținut o zguduitoare adunare chiar în ajunul marilor nenorociri de atunci. A fost ca un strigăt de chemare al lui Dumnezeu.

Iată și alți frați ostenitori, mai vechi și mai noi, din acele părți:

Gavriș Mureșan din Poiana Blenchii - Someș

S-a născut în anul 1914. Ajungând de tânăr în atingere cu Oastea Domnului, care era din ce în ce mai puternică în satul său, el s-a predat Domnului ca ostaș al Său în anul 1940. Încă de la început a luat și el parte cu tot sufletul său alături de fratele Igna Ioan, fratele începător al Oastei de acolo, și încă cu alți frați la propovăduirea Cuvântului și întărirea Lucrării Oastei Domnului, atât în Poiana Blenchii, cât și în multe alte sate și localități de pe Valea Someșului până în Maramureș.

Din pricina râvnei lui pentru Domnul, a avut și el, ca și ceilalți frați din Poiana, multe încercări și necazuri cu amenzi, percheziții, amenințări și altele - dar Domnul l-a făcut să treacă prin toate cu o frumoasă statornicie și răbdare în necazuri.

În 1959 a fost luat și el și pus în rândul celor considerați conducători ai Oastei Domnului. Astfel a fost anchetat și condamnat și el, în noiembrie 1959, la 5 ani închisoare. După eliberarea din închisoare, fratele Mureșan n-a încetat să lucreze pentru Domnul, fiind prezent mereu printre frați la toate întâlnirile și adunările frățești, mărturisind cu multă îndrăzneală și iubire Numele Domnului Iisus.

Mult a lucrat împreună cu el și Ploscaru, Cremene Petru și fratele Hoza Gheorghe, precum și alți frați și surori din Poiana Blenchii, adunarea de acolo fiind una dintre cele mai frumoase și statornice adunări ale Oastei din acele părți.

Fratele Dan Ioan din Cluj

A fost unul dintre cei mai harnici și mai statornici frați. Venit din comuna Negrilești - Someș, fratele Dan, de-a lungul a 50 de ani, a alergat neostenit în toate părțile județului și ale țării, mărturisindu-L pe Domnul și răspândind multe cărți ale Oastei Domnului. Casa lui din Cluj a fost tot timpul primitoare de frați și de adunări. Soția lui, sora Jenica, a avut un suflet totdeauna smerit și iubitor față de frați și de orice nevoiași care au avut nevoie de ajutor.

În anii suferințelor Oastei Domnului, fratele Ioan a fost și el închis împreună cu ceilalți frați din Cluj, suferind cu răbdare și cu vrednicie pentru Numele Domnului Iisus. Atât fratele Dan, cât și sora au fost statornici însă și credincioși până la moarte. Domnul să le facă parte de răsplata celor drepți și biruitori în Împărăția Sa.

Fratele Hoza Gheorghe din Dej

S-a născut în anul 1925, în localitatea Gârbou Dejului. S-a predat Domnul încă în tinerețea lui, prin anul 1947, și de atunci a fost nelipsit de la toate frământările și datoriile frățești. În orașul Dej și în împrejurimi, el a fost fratele de legătură, de încredere și de jertfă prin toate sarcinile și chemările Domnului.

S-a căsătorit în anul 1950 cu sora Mia, care i-a fost o adevărată și vrednică tovarășă de jug și de slujbă pentru Domnul, stând alături de el în toate vremurile de lucru și de răbdare pentru Domnul.

În anul 1954, fratele Gheorghe a avut un grav accident în slujba lui de la Calea Ferată, pierzându-și un picior. Dar deși a avut atât de mult de suferit cu accidentul acesta, cât și cu inundațiile Someșului care le-au luat casa în 1970, cei doi copii ai Domnului și familia lor n-au încetat lucrul pentru Domnul. Din casa lor s-a răspândit mult Cuvânt al lui Dumnezeu, au avut loc multe adunări frățești, au fost adăpostiți mulți frați și a fost mult ajutată Lucrarea Domnului și slujitorii ei.

Pe aici începuseră mai de mult adunări aranjate de la Anul Nou pentru tot anul. În foaia «Isus Biruitorul» nr. 1 din 3 ianuarie 1937, sunt publicate înștiințările pentru adunările fixate anual pentru 35 de centre de frați. Fiecare adunare comunală avea adunările sale obișnuite duminica și peste săptămână. Dar, la datele fixate fiecărei comune pentru adunarea anuală, toate grupările frățești trimiteau frați și surori cu steagul lor la adunarea publicată pe centru. Cu astfel de prilejuri luau parte sute de frați, cu multe steaguri, cu fanfare și Coruri, petrecând de neuitat în Duhul Domnului, cu cântări, vorbiri și rugăciuni.

În felul acesta, cei care erau hotărâți pentru Domnul se întăreau și mai mult în hotărârea lor, iar cei ce nu-L cunoscuseră pe Domnul se apropiau fericiți de El, văzând căldura și dragostea frățească. Fiindcă toți erau o inimă și un gând.

Frații de pretutindeni erau rugați să ia parte la aceste adunări, care rămăseseră definitive în fiecare an. Se crea astfel o tradiție minunată la care se petrecea în chip cu totul deosebit de înălțător. De partea „Martei" se îngrijea fiecare, așa că nimeni nu era greutate nimănui, dar toți erau fericiți. Comunicările erau făcute de frații Baias, Igna și Mureșan.

Alături de acești bătrâni frați de seamă de pe Valea Someșului, mulți frați mai noi duc mai departe lucrarea, urmându-i pe acești slujitori vrednici, statornici și devotați Cauzei lui Dumnezeu. Domnul să le facă tuturor parte de Cununa Sa cea strălucită. Amin.

Slăvit să fie Domnul!