20. Augustin Toma din Vecerd - Târnava Mare

Fratele Augustin Toma din Vecerd, județul Târnava Mare, care s-a înscris după cum mărturisește însuși Părintele Iosif Trifa despre el, a fost cel dintâi, după Părintele Iosif, care s-a înscris în Oastea Domnului, îndată după înființarea ei, din anul 1923.

În multe documente din acele vremuri el apare totdeauna prezent la orice îndatoriri și chemări. Mulți dintre cei din primii chemați au dispărut îndată din pomenirile celor prezenți, dar fratele Augustin, însuflețit de o râvnă sfântă, a fost totdeauna în primele rânduri, în tot lungul anilor și întâmplărilor din Istoria Oastei, până la sfârșitul vieții sale.

Ce frumos scria el Părintelui Iosif în toiul luptelor grele din 1935, după ce toți cei 12 ani fusese alături de alesul Domnului care îl născuse la o viață nouă:

Dragă domnule părinte, și noi suntem ostași credincioși statornici ai Domnului, după cum ne-ai spus. Și vom merge înainte cu Iisus Biruitorul, fără să ne călcăm niciodată legământul cu El. Eu îmi aduc aminte de începutul Oastei, când eram numai patru persoane: erați sf. voastră, Ioan Păltiniș, Zaharia Ieronim din Crihalma - și eu. Dar, pe zi ce mergea, tot mai mare a crescut Oastea Domnului și Lucrarea Lui. Ne-am pus cu toții pe lucru zi și noapte.

Eu am dat ogorul meu pentru lucrul Domnului, sf. ta ți-ai dat toată averea și ne-am jertfit tot ce aveam pentru ca să putem mișca plugul Domnului în ogorul cel tare al țării noastre. M-ați primit și pe mine la muncă, pe mine, un sărac care trudeam și eu cum puteam, să facem ceva cât mai frumos spre slava Domnului nostru Iisus Hristos. Făceam și eu poezii, precum știți poezia: «O, ce dulce-i Domnul Sfânt» - și altele.

Noi nu ne lăudăm pe noi înșine, ci vrem să lăudăm cu smerenie numai Numele cel Sfânt al Domnului nostru Iisus Biruitorul, Care ne dă ajutorul. Citind eu foile Mitropoliei acum, m-am îngrozit ce neadevăruri pot să pună. Și nu-mi mai pot afla odihna, nici noaptea nu pot dormi până nu voi împlini tot ce scriu aici, și anume: Eu, ca ostașul cel mai vechiu, cine altul poate fi martor mai de crezut ca eu și ca toate foile și toate cărțile și plângerile fraților de peste tot, pe care le am strânse aici și le voi pune într-un sac și voi veni cu ele la Sibiu, și le voi arăta la Mitropolie și tuturor. Ele vor dovedi tot ce s-a scris și s-a făcut 12 ani de zile. Ca să fie o mărturie le-am păstrat.

Și țin, părinte iubit, să vă mai fac o mărturisire: cand erați în grele suferinte, m-am dus la biserică 8 săptămâni întruna, de 2 ori pe zi, și făceam în genunchi de 4 ori Crezul, de 6 ori Tatăl nostru și de 13 ori Născătoarea. Dimineața și seara, tot la fel, iar acum, pentru ziua de vineri, 4 zile am ajunat. Și slăvit să fie Domnul, căci:

Acum noi ne-om întări,

toate le vom suferi,

în foc dacă ne-or băga

și apa de ne-ar 'neca,

și sabia ne-ar tăia,

pe Domnul nu-L vom lăsa,

acum și totdeauna.

Domnul să fie slăvit,

cu părintele iubit

care Oastea a pornit.

În februarie 1935.

...Iar la adunarea Oastei Domnului din Sărbătoarea Rusaliilor 1935, când sute de frați au venit din toată țara să-l vadă și să-l audă pe Părintele Iosif, pentru a-L lăuda împreună pe Domnul și a se întări în Cuvântul Lui - printre mulți alți veterani ai Oastei Domnului a fost de față și fratele Augustin Toma. Vorbirea lui a fost mișcătoare și puternică.

Despre vorbirea aceasta, Părintele Iosif a scris în Isus Biruitorul nr. 26 din 23 iunie 1935 următoarele: Fratele Augustin Toma din Vecerd, județul Tr. Mare, este cel dintâi care s-a înscris în Oastea Domnului și autorul minunatei cântari ,,O, ce dulce-i Domnul Sfânt”. Își spune viața și toată adunarea plânge. A fost înticăloșit de beție. Pe urmă și-a pierdut și soția, rămânând cu cinci copii. Dar prin Oastea Domnului s-a îndreptat și a scăpat... și-a câștigat apoi, prin munca sa harnică, tot ce pierduse prin beție. Ba încă și mai mult. A dat un ogor frumos pentru a ajuta cu prețul luat pe el plătirea Tipografiei Oastei și tipărirea cărților sfinte. Și-a crescut copiii în frica Domnului și a mai ajutat pe mulți alții să afle mântuirea prin Oastea Domnului. A grăit bătrânește și prin poezie. Toți plângeau...

A venit să vadă ce se petrece aici la Sibiu. Și a adus un sac plin de dovezi. A păstrat, număr de număr, toate foile de pe vremuri și acum le-a adus în spate, într-un sac mare, ca să le arate tuturor celor de aici de la Mitropolie, ca o mărturie pentru cel ce s-a jertfit prin aceste foi pentru redeșteptarea poporului românesc. Cred că e de prisos să mai tâlcuim acest amănunt. Sacul fratelui Augustin Toma va rămâne în istoria Oastei. Va rămânea ca o mângâiere pentru cel hulit și o judecată pentru hulitorii lui...

În «Isus Biruitorul» nr. 36, pag. 3

Și iată că așa a și rămas și va rămâne până în fața Judecății celei din Urmă.

În Istoria Oastei, volumele 1 și 2, în care se descriu mai pe larg evenimentele din anii aceia, mai sunt amintite și alte fapte frumoase ale fratelui Augustin Toma, el find unul dintre cei mai harnici și râvnitori ostași și făclieri ai Oastei din ținuturile Târnavelor. Datorită râvnei acelor frați total predați Domnului s-a răspândit Lucrarea Oastei în așa măsură, că toate satele răsunau în cântările Domnului și în toate comunele erau frumoase adunări ale Oastei.

Prin felul zguduitor cum s-a întors la Dumnezeu, rupând-o dintr-o dată, de la prima chemare, cu beția și cu tot păcatul, fratele Augustin este o dovadă vie că oricine vrea să scape de robia satanei, dacă vrea cu adevărat și dacă cere cu credință ajutorul Domnului, El îl scapă. Iar prin râvna și statornicia cu care a rămas credincios față de legământul său dintâi și alipit de frații și binefăcătorul lui, el ne rămâne o vrednică și frumoasă pildă de urmat nouă tuturor. După cum va fi și o mărturie împotriva tuturor acelora care și-au călcat legământul cu Domnul și au părăsit Lucrarea Sfântă în care trebuia să rămână până la moarte.

Domnul Iisus să-ți răsplătească toată dragostea și jertfa pe care ai depus-o pentru El, scump frate Augustin Toma! Amin.

Slăvit să fie Domnul!