22. Diniş Ioan din Gurasada - Hunedoara

Fratele Diniş Ioan s-a născut în satul Chişcădaga de lângă Deva, prin anul 1880, unde şi-a petrecut copilăria. După terminarea şcolii din sat a mers mai departe, făcând cursurile pregătitoare de notari, după care a fost numit notar în Gurasada. Și aici a rămas până la sfârşitul vieții sale pământeşti.

La căsătoria sa, Domnul a îngăduit să afle o soție foarte rea, bețivă și stricată - și nu în ascuns, ci pe față, în văzul tuturor. Din cauza aceasta, fratele Ioan a avut o cruce nespus de grea tot timpul cât a trăit biata femeie. Dar această cruce l-a făcut să se apropie de Domnul și să-I ceară putere şi ajutor, spre a o purta fără cârtire până la capăt. Când s-a umplut paharul amărăciunilor sale, Domnul i-a luat-o, rămânând văduv, cu altă cruce, ca să-și crească singur pe cei doi copii pe care i-a avut.

Fratele Diniş Ioan a intrat în Oastea Domnului cam prin 1930. După ce s-a predat Domnului IIisus şi a pus frumosul legământ de ostaş al Lui, el a avut o purtare şi mai frumoasă decât înainte, deşi totdeauna a fost respectuos cu toți oamenii. Îndeplinind funcția de notar în Gurasada, el a avut ocazia să facă mult bine tuturor celor ce aveau nevoie de el, mai ales în anii de criză, când populația de la țară avea cel mai mult de suferit. Pe atunci, un notar comunal putea face mult bine sau mult rău.

Îndată după intrarea lui în Oastea Domnului, fratele Diniş a început o muncă harnică de răspândire a cărților Oastei prin toate satele care țineau de notariatul său și chiar mai departe. A ținut o strânsă legătură cu toți frații lucrători din județul Hunedoara, mai ales cu fratel Iulius Igna din Câmpuri-Surduc, cu care era cel mai apropiat, cu fratele Mariş Romulus din Tătărăști, cu fratele Gheorghe Munteanu din Batiz şi cu alții... Împreună cu aceşti frați şi cu alții, organiza adunări frățeşti unde luau parte mergând pe jos cu steaguri şi cântând, mărturisind astfel cu multă putere Cuvântul Sfânt al Domnului peste tot pe unde treceau.

Pe atunci fiecare adunare locală îşi avea fixată o zi pe an pentru adunarea lor cea mare la care luau parte toți frații de până departe, venind cu steaguri, pe jos şi cântând încolonați.

Duminica dimineața luau parte la Sf. Liturghie de la biserică, iar după-masa, în localul școlii ori tot în biserică se ținea adunarea cu un program frumos, alcătuit din cântări, rugăciuni și cuvântări pline de putere şi de foc ceresc. Uneori se pregăteau scurte piese religioase şi multe declamări.

O astfel de adunare în Gurasada avea loc totdeauna de sărbătoarea Schimbării la Față, în 6 august. Aici veneau foarte mulți frați, iar adunarea avea loc în sala primăriei şi luau parte toți locuitorii comunei. Bucuriile erau nespus de mari şi numărul ostașilor Domnului creştea tot mai mult. La rândul său, lua şi el parte la toate marile adunări din satele vecine, ba mergea cu frații şi prin alte sate, unde nu erau frați - și astfel s-au întemeiat multe adunări noi aproape în toate satele acelei regiuni.

De sărbătorile Crăciunului organiza colinde cu toți copiii fraților şi ai satului, fiind totdeauna în frunte la orice gând și lucru bun. La îndemnul lui s-au întreprins acțiuni bune, cum este și ridicarea în comună a unui monument al eroilor neamului, care a fost sfințit în anul 1937.

În anii încercărilor de la Sibiu, fratele Diniș a luat de la început și pe față apărarea adevărului și a dreptății Părintelui Iosif și a foii Isus Biruitorul. Atât prin scrisori trimise Mitropoliei, cât și prin articole publicate în gazete, el a protestat cu toată puterea și sinceritatea împotriva nedreptăților mari ce se făceau tocmai de către cei care aveau cea mai sfântă datorie să apere Cauza sfântă a Oastei Domnului şi a Părintelui Iosif.

În foaia Isus Biruitorul nr. 15, din 7 aprilie 1935, fratele Ioan Diniş scria printre altele:

...Se înșală amarnic acei care luptă împotriva Părintelui Iosif, fiindcă el este un om mare și ales al lui Dumnezeu, căruia Însuși Duhul Sfânt i-a inspirat această Lucrare și Însuşi Domnul IIisus i S-a arătat în momentul cel mai greu. Se înșală amarnic unii ca aceştia, pentru că Lucrarea Domnului nu se va nimici, atâta vreme cât sutele de mii stau în jurul Oastei Domnului, cu atât mai mult cu cât iată dovada că Domnul n-a părăsit pe părintele nostru iubit, ci i S-a arătat, ca să-L vadă cu ochii trupului său că Domnul este cu el... Noi rămânem pe totdeauna cu Domnul IIisus și cu alesul Său, părintele nostru sufletesc...

Fratele Diniș Ioan a trecut la Domnul în luna februarie 1960 și a fost înmormântat în Hațeg, unde locuia pe atunci o fiică a sa.

După moartea lui, toate cărțile lui minunate pe care le păstrase cu sfințenie şi grijă au fost strânse și făcute grămadă în mijlocul curții de către urmaşii săi, apoi s-au dat foc. N-au scăpat decât două dintre ele, pe care o vecină, văzându-le arzând, a sărit și le-a scos din foc. Ce mare păcat au făcut nenorociții de ei!

Domnul IIisus, pe Care fratele Diniş L-a iubit și L-a slujit cu toată inima lui, să-i facă o veşnică odihnă în Împărăția Sa, iar nouă să ne ajute să urmăm cu vrednicie astfel de pilde frumoase. Amin.

Slăvit să fie Domnul!