23. Oprean Sabin din Simeria - Hunedoara

S-a născut în 5 martie 1923, în satul Bucureșci - Brad, județul Hunedoara, din părinții Lazăr şi Ana. Dar curând a rămas orfan de tată, care lucra în mină şi a murit într-un accident de subteran. A trăit apoi mai greu, trebuind să muncească pe la alții şi să crească printre străini.

La vârsta de 13 ani, prin 1936, a intrat în Oastea Domnului punând legământ, cu ocazia unei adunări făcute în satul lor de către alți frați veniți în misiune. Încă de la începutul intrării lui în Oaste, fratele Sabin s-a dovedit un suflet devotat Domnului.

Împreună cu fratele Gheorghe Marian şi cu alți frați şi surori mergeau în misiune prin satele din jurul Bradului şi până spre Ilia şi Hălmagiu, citind din Biblie şi cântând pentru atragerea multor suflete pe calea Domnului.

La vârsta de 20 de ani a început lucrul la mină la Petrila, lângă Petroşani. Acolo, împreună cu frații Ioan Capătă, Vasile Lavu şi alții, au lucrat cu toată râvna si dragostea pentru creșterea numărului și a roadelor din adunarea Domnului din Petrila, din Lonea, din Cimpa, din Petroşani şi din alte părți..

Când au venit ispitele sectare peste unii din adunare el a ținut piept cu statornicie, împreună cu alți frați și surori statornici, iar Domnul le-a dat biruință împotriva celor potrivnici, care s-au risipit în curând, pe totdeauna.

S-a căsătorit în ziua de 25 decembrie 1953, la Petrila, cu sora Cristina din Ocna Sibiului. Din 1955 şi până în 1972 au avut 9 copii: Violeta, Tabita, Cristiana, Estera, Daniel, Samuel, Ştefan, Ana și Maria... Cei doi părinți, adânc credincioşi unul ca şi celălalt, şi-au crescut pe toți aceşti copii cu toată dragostea şi grija, în rugăciune şi credință pentru Dumnezeu şi Oastea Domnului IIisus.

În anul 1959 s-a îmbolnăvit grav din cauza lucrului greu la mină, dar după o vreme scurtă Domnul l-a ajutat să se refacă, începând din nou atât munca sa în mină, cu program redus, cât şi munca în ogorul Domnului, cu toată puterea şi râvna inimii sale.

Atunci s-au hotărât să se mute la Simeria, unde şi-au construit o căsuță „pe deal", pentru a avea atât pentru familia lor un loc de adăpost, cât şi pentru familia Domnului. Într-adevăr, în căsuța fratelui Sabin din Simeria, Domnul şi copiii Săi au avut un fericit adăpost totdeauna. An de an au continuat acolo, zile şi nopți, adunări, nopțile Domnului, serile literare ale tineretului Oastei Domnului şi multe întâlniri frățeşti pline de mari bucurii şi binecuvântări duhovniceşti.

După ce boala fratelui Sabin s-a mai agravat şi n-a mai putut face serviciu - el și-a închinat Domnului toată vremea şi puterea pe care le mai avea. A început să cutreiere nu numai satele şi oraşele județului Hunedoara, ci şi-a întins câmpul de lucru până prin Arad, Alba, Sibiu, apoi prin Oltenia, Muntenia, Banat, Maramureș și Moldova, împreună cu alți mulți frați lucrători ai Oastei, ca: Iulică, Valer, Cornel, Costică, Iulius. A fost adeseori împreună şi cu frații Petru şi Ioan Lunguleasa prin câmpia Olteniei și mai ales în Turnu-Severin.

A încercat cu toată stăruința, împreună cu fratele Popa Petru, să-l readucă la calea cea bună și pe Moldoveanu, din rătăcirea lui, - dar în zadar.

În anul 1967, boala i s-a agravat şi a trebuit să se interneze prin multe spitale şi sanatorii, în cea mai mare parte a anilor care au urmat. Dar şi acolo, printre bolnavii unde era internat, el a dus o muncă uriaşă de vestire a Evangheliei, atât prin cuvântul său, cât mai ales prin trăirea sa care era o pildă mişcătoare pentru toți.

Când cuvântul său obosea din pricina slăbiei trupului său, el folosea acolo casetofonul şi magnetofonul cu predici, rugăciuni şi cântări duhovniceşti pline de hrană și de putere, care erau ascultate cu evlavie şi dragoste de către toți bolnavii. Astfel el făcea o biserică şi o şcoală sfântă și mântuitoare din orice salon de spital unde era trimis de Domnul. Multe suflete suferinde au aflat atunci pe Domnul și oricine îl cunoştea slăvea pe Dumnezeu pentru el.

A avut, din cauza asta, şi mari necazuri cu mulți potrivnici, mai ales cu unii şefi din spitalele pe unde a fost internat. De la Sanatoriul din Brad a fost dat afară din pricina râvnei lui pentru vestirea Domnului în mijlocul bolnavilor. Dar el a rămas credincios, primind mai degrabă să fie dat afară din spital, decât să tacă ceea ce Domnul îi poruncea să vorbească. El ne poate fi tuturor o pildă de hărnicie duhovnicească, de tată credincios, de frate răbdător.

Din cauza adunărilor Domnului din căsuța lor de ,,pe deal", a avut şi în Simeria multe necazuri. I s-au făcut percheziții, luându-i-se benzile, cărțile şi caietele cu cântări şi învățături evanghelice. Dar cei doi soți credincioși au trecut biruitori și răbdători prin toate.

Când familia i s-a înmulțit, iar puterile şi sănătatea i s-au împuținat, toată sarcina grea a familiei și muncii a rămas pe sora Cristina, buna și credincioasa lui soție şi soră în Domnul. Mult ajutor a avut fratele Sabin din partea Domnului prin această harnică şi iubitoare soție care l-a prețuit şi l-a îngrijit cu toată dragostea şi devotamentul ei, cum puține surori şi soții mai sunt să facă.

Dumnezeu l-a binecuvântat şi cu nişte copii buni, ascultători şi credincioşi, care au fost o bucurie nu numai pentru familia sa, ci şi pentru familia Domnului. Bunii părinți au fost binecuvântați cu aceşti foarte buni copii care, crescând si căsătorindu-se, au format ei înşişi alte binecuvântate familii - spre slava Domnului şi bucuria Oastei Sale.

Simțindu-și apropierea sfârșitului său trupesc, fratele Sabin i-a încredințat soției sale, Cristina, şi copiilor săi multe sfaturi şi îndemnuri mântuitoare, cu linistea şi pacea senină a unui vrednic lucrător al Domnului, care știe că merge la odihna şi răsplata Stăpânului său.

A fost cercetat de mulți frați de aproape şi de departe și el şi-a luat rămas-bun de la toți cu multă dragoste și multe îndemnuri în Domnul. A lăsat el singur cum să fie înmormântat şi a dat îndemnuri copiilor săi, spre a fi şi mai credincioşi Domnului după ce el va pleca dintre ei. A trecut la Domnul în dimineaţa zilei de 8 aprilie 1981.

Slujba înmormântării a fost făcută în curtea căsuței ,,de pe deal" de către zece preoți, în mijlocul unei mari mulțimi de frați. Din ochii tuturor au curs multe lacrimi peste sicriul scumpului frate Sabin, care a fost un vrednic și ales lucrător al Domnului şi înaintaş al Oastei.

Era o zi senină şi dulce de primăvară. Toți cei nouă cireși din curte, sădiți câte unul la naşterea fiecărui copil al său, erau încărcați cu flori albe... Şi, deşi nu adia nici un vânt, totuşi din crenguțele tuturor cireşilor înfloriți se revărsa peste sicriul lui o ninsoare de petale albe ca nişte dulci şi înlăcrimate sărutări de despărțire şi recunoştință. Ce mult ne-a impresionat pe noi priveliştea aceasta de dragoste sfâşietoare şi neprihănită!

Slavă veșnică Dumnezeului nostru pentru astfel de suflete mari şi sfinte. Amin.

Slăvit să fie Domnul!