26. Florea Călin din Vânători - Teleorman
Traian Dorz - Fericiții noștri înaintași
Fratele Florea Călin din comuna Vânători - Viișoara, județul Teleorman, s-a întors la Domnul înscriindu-se în Oaste încă în anul 1927, în primii cinci ani de la înființarea Oastei. De atunci și până în anul 1980, când a trecut la Domnul, el a fost, în toți acești 53 de ani, un frate adevărat și un ostaș harnic și statornic în slujba Domnului Iisus Hristos și în Oastea Lui.
De-a lungul tuturor acestor ani, prin toate încercările și valurile prin care a trecut Oastea Domnului și stegarul ei, Părintele Iosif Trifa, credinciosul frate Florea Călin nu s-a îndoit niciodată și nu s-a retras din luptă, ci, mereu în primele rânduri, a ținut pasul cu cei mai viteji și mai credincioși frați din lupta Domnului Iisus Hristos.
Pe vremurile bune, când se putea alerga în toate părțile, el a fost neobosit în aceste alergări binecuvântate pentru semănarea Cuvântului Sfânt. A fost unul dintre cei mai harnici desfăcători de foi și cărți ale Părintelui Iosif, dar a fost și unul dintre cei mai punctuali plătitori. El nu numai că n-a rămas dator niciodată pentru sămânța cumpărată din hambarul Domnului, dar a dat totdeauna și câte ceva pe deasupra pentru ajutorarea lucrului sfânt. De aceea Părintele Iosif a avut totdeauna cuvinte de laudă și de admirație pentru fratele Florea ori de câte ori venea o știre frumoasă de la el, pentru că acest frate nu a uitat niciodată binele pe care i l-a făcut Domnul prin Părintele Iosif.
...Eram olog din naștere - îi scria el părintelui Iosif în 1935 - și s-au împlinit 8 ani de când mi-ați întins mâna și m-ați ridicat de unde eram căzut. Și ca un Samaritean milostiv mi-ați uns rănile sufletului meu cu untdelemnul Evangheliei Domnului Iisus. M-ați legat cu fâșiile dragostei și mângâierii și, punându-mă pe asin, m-ați condus (cu tâlcuirile sfinte) la gazda unde am găsit sprijin și vindecare (Biserica Domnului).
Eram olog din naștere (duhovnicește vorbind) și nu puteam umbla pe picioare decât pe la crâșme și jocuri. Dar... la această gazdă sfântă am aflat vindecarea și am învățat să urăsc calea cea largă care ducea la cârciumă și să iubesc zecile și sutele de kilometri pe care îi străbat astăzi pentru Domnul Iisus și Evanghelia Lui. Și nu pot mulțumi îndeajuns Domnului, ci, ca ologul din naștere, sar și strig și eu plin de bucurie că olog am fost și acum umblu...
Și samariteanul milostiv prin care Domnul m-a vindecat, voi spune totdeauna că ați fost sf. voastră, părinte Iosif Trifa, care m-ați adus cu atâta greutate mai lângă Domnul meu, mai lângă El. În acești 8 ani mi-am clădit o casă duhovnicească netrecătoare, am început să-mi fac și pe cea trecătoare și am semănat mult grâu curat (cărțile sfinte din hambarul Oastei Domnului).
«Isus Biruitorul», nr. 25 / 16 iunie 1935
Fratele Florea Călin a încercat și darul versificării. ajungând să alcătuiască frumoase poezioare pentru slava Domnului.
Dar cea mai frumoasă parte a vieții lui era osteneala și alergarea pentru vestirea Cuvântului Sfânt și pentru cercetarea fraților și a adunărilor, oricât de departe erau. Și oricât de grele erau vremurile.
În «Isus Biruitorul» nr. 1, din 1936, el scrie: Cucernice părinte Trifa. La chemarea surorilor din Olteanu și a fraților din Giuvarăști, Romanați, noi, câteva suflete voluntare din Oastea Domnului Iisus Biruitorul, am pornit în cercetarea și îmbărbătarea lor. Am pus lucrul Domnului mai presus de toate și am plecat prin ploaie și vânt... Lumea zicea: «Auzi, domnule, să se ducă ei pe vremea asta aproape 40 kilometri prin ploaie și pe jos!...»
Mai aveam 12 km de drum și era noapte adâncă și întunecoasă și ploua greu. Picioarele nu mă mai țineau. Am căzut jos, sleit de puteri, într-un șanț. Frații m-au ridicat și am mers mai departe. Când am ajuns, am găsit pe surori la adunare. Doamne, ce de bucurii și câtă binecuvântare am avut... Apoi cu frații, la fel, am plâns și ne-am îmbărbătat împreună. La înapoiere, tot prin vânt și ploaie, am făcut același drum pe jos, dar parcă nici nu-l simțeam, atâta bucurie aveam în suflete.
În foaia «Isus Biruitorul», nr. 26, din 21 iunie 1936, anunța că de două ori pe săptămână face curse pentru răspândirea de abonamente și cărți ale Oastei Domnului prin zece comune ale județului Teleorman. Multe alte pagini ale foilor Oastei Domnului au purtat în ele frumoase însemnări și întâmplări pe care le-a întâmpinat și fratele Florea de-a lungul celor peste 50 de ani închinați Domnului și Lucrului Său Sfânt. A fost adeseori întâmpinat cu amenințări și alungat cu lovituri din multe părți. I-au fost confiscate cărțile și [a fost] dat în judecată. A plătit amenzi și a suferit batjocuri, dar nimic nu l-a putut opri din alergarea și lupta lui pentru Domnul.
Frumoasa și îndelungata lui ascultare și lucrare pentru Domnul rămâne o pildă vrednică de urmat pentru oricine va vrea să-și afle mântuirea și rásplata cerească de la Domnul în Oastea Lui. Printre toți frați care au cele mai frumoase nume scrise în istoria primilor 60 de ani ai Oastei Domnulul, numele fratelui Florea Călin va fi totdeauna trecut cu cinste.
A trecut la Domnul în anul 1980, într-un fel foarte frumos. În ultimele lui zile avea mereu bucuria de a vedea arătări de îngeri care vin și-l cheamă să meargă cu ei la cer. Și a plecat astfel fericit la răsplata care îi așteaptă pe cei ce au luptat lupta cea bună și și-au sfârșit cu bine călătoria spre Ierusalimul Ceresc, în care Domnul să ne facă parte fericită și nouă tuturor. Amin.
Slăvit să fie Domnul!