27. Pavel Dragomir din Mehadia - Timis

Fratele Pavel Dragomir s-a născut în 11 august 1905, în satul Tufari de lângă Orşova, județul Mehedinți, din părinți muncitori săraci, având încă doi frați şi o soră. Părinții erau aproape total necredincioşi, tatăl, mai ales, era pătimaş bețiv şi jucător de cărți. Astfel el n-a avut de la cine să primească nici o creştere creştinească.

La vârsta de 18 ani s-a îmbolnăvit de tifos și a zăcut multă vreme fără nici o nădejde. Mama sa, având totuşi puțină credință și ținând mult la el, a început să postească şi să se roage Domnului IIisus şi Maicii Domnului pentru salvarea lui.

În ziua de 15 august, sărbătoarea Maicii Domnului, tânărul Pavel a avut o viziune: o femeie îmbrăcată în alb s-a pogorât din văzduh şi a făcut asupra patului său semnul Crucii, apoi i-a zâmbit cu bunătate și a dispărut. În acel ceas, bolnavul a strigat-o pe mama lui, i-a povestit minunea, apoi s-a ridicat din pat şi s-a plecat în rugăciune împreună cu ea, fiind vindecat.

S-a căsătorit în februarie 1934, în Mehadia, cu soția sa Anca, fată dintr-o familie de oameni credincioşi. Aceasta l-a ajutat foarte mult, îndemnându-l pe calea credinței, deoarece el încă era atras spre păcatul trăirii lumești.

În timpul războiului, înainte de a pleca pe front. Domnul l-a mai cercetat o dată puternic, printr-o altă salvare minunată. Lucrând în sărbători la căratul lemnelor de la pădure, s-a răsturnat o dată cu el vagonul încărcat cu lemne. Pavel şi soția lui au căzut în apă, iar lemnele s-au răsturnat peste ei. Numai Domnul i-a scăpat de la o moarte sigură, dar amândoi s-au ales cu fracturi şi schilodiri. Aceasta i-a învățat să nu mai lucreze în sărbători şi să nu mai calce Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe front, un soldat i-a dat Biblia lui, spunând:

- Ia tu Biblia asta, citeşte în ea şi slujeşte-I lui Dumnezeu. E Biblia mea, dar eu nu mai sunt vrednic de ea, pentru că am apucat pe căile cele rele, dar tu ai apucat pe drumul cel bun şi tu eşti vrednic să o ai.

Astfel fratele Pavel a făcut cunoştință cu Cartea Domnului, Biblia; a citit în ea şi astfel a ajuns să părăsească orice rău şi să dorească tot mai mult după Domnul.

Întors de pe front, era nelipsit de la biserică, împreună cu soția sa şi cu cele două fetițe ale lor. În curând, aflându-se la lucru în comuna Marga din județul Severin, unde era o puternică adunare a Oastei Domnului, s-a predat acolo pe deplin Domnului IIisus, punând frumosul legământ de ostaş al Lui în anul 1964.

Îndată după hotărârea sa pentru Domnul, fratele Pavel a început să lucreze și în satul său, Mehadia, aducând în casa lui vecinii, prieteni, rudeniile şi sătenii, pentru a le citi şi vorbi din Biblie, a se ruga şi cânta Domnului. Soția sa şi unul dintre frații săi l-au înteles şi l-au ajutat mult în lucrul Domnului. Dar una dintre fetițele sale n-a vrut să-l asculte şi nici a-l urmeze în credință.

Preotul satului, la început, a fost împotriva adunării Oastei Domnului şi a fratelui Pavel. Dar mai pe urmă, cucerit de purtările frumoase ale fraților, a devenit binevoitor, îngăduind adunările Oastei în biserică și luând şi el parte cu bucurie la ele.

În 20 iulie 1955, fratele Pavel i-a invitat pe frații din jur la o mare adunare a Oastei Domnului în Mehadia. A fost prima adunare duhovnicească acolo. Au luat parte mulți fraţi, iar aceasta a avut un mare răsunet între toți locuitorii comunei. Cu acest prilej au venit multe suflete şi s-au predat Domnului, întrând în Oastea Domnului IIisus.

În anul 1959, când au venit marile prigoare şi arestări, fratele Pavel a fost luat şi el şi dus la închisoarea din Timişoara, dat în judecată și condamnat la 1 ani muncă silnică. În tot timpul anchetei și al procesului a avut o atitudine demnă.

În închisoare, tot timpul celor 5 ani, peste tot pe unde a fost, fratele Pavel a avut o comportare plină de blândețe, de credincioşie şi o dovadă de frate adevărat și statornic, atât față de frații săi ostași ai Domnului, cât şi față de toți cei cu care era la muncă ori la suferință în închisoare. Această frumoasă purtare a lui l-a făcut să fie prețuit şi vorbit de bine de către toți.

În anul 1964, după eliberarea din închisoare, fratele Pavel a început din nou să lucreze, cu toate condițiile grele, spre a-i aduna iarăși pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți de încercări şi de necazuri. Fiind sărac trupește, fratele Pavel lucra prin alte localități, dar venea adesea pe jos 20-25 km, pentru a veghea şi îmbărbăta adunarea frățească din Mehadia.

În 1972, soția sa, Anca, s-a îmbolnăvit grav şi a trecut la Domnul, dar el n-a încetat lucrul său sfânt - ci a continuat să meargă prin satele îndepărtate, nu numai pentru lucrul mâinilor sale, pentru pâinea zilnică, ci mai ales pentru lucrul Evangheliei, pentru viața veşnică. În toate acestea l-a ajutat fata lui cea mai mică, Maria, care devenise şi ea un suflet predat cu sinceritate Domnului Iisus.

Dar fratele, slăbit trupeşte de muncă şi boală, a ajuns curând să nu mai poată lucra. Tot timpul anilor săi din urmă i-a petrecut pentru Domnul, în adunări, în posturi şi rugăciuni.

În anul 1980 i-a venit acasă, bolnavă şi oarbă, şi fiica lui cea mai mare, Elisabeta, nenorocită de păcatul în care trăise. Dar fratele Pavel a făcut totul ca ea să se predea Domnului și a îngrijit-o până la moartea ei, un an de zile pe pat.

În noaptea de 6 martie 1982, presimțind că i se apropie sfârșitul, s-a ridicat de pe patul lui de boală, şi-a luat lumânările pregătite pentru moarte, a trecut în camera fetei lui, Maria, a trezit-o din somn şi i-a cerut să-i aprindă lumânările, căci îngerul Domnului a venit după el, ca să plece. Apoi s-a rugat câteva clipe Domnului, după care s-a aşezat pe pat, a mai respirat de câteva ori, apoi a trecut fericit şi senin în brațele Domnului IIisus, pe Care L-a iubit şi L-a slujit din tot sufletul său până la capăt.

La mormânt a fost petrecut cu multă evlavie şi multe lacrimi de către toți cei care l-au prețuit foarte mult din pricina vieții şi credinței sale.

Noi va trebui să-l pomenim pe fratele Pavel pentru totdeauna între înaintaşii vrednici, pentru că viața şi lupta lui pentru Domnul a fost una dintre cele mai frumoase, mai rodnice şi mai vrednice. Amin.

Slăvit să fie Domnul!