3. Grupul fraților din Dobrogea

Spre deosebire de toate celelalte părți ale țării în care Oastea Domnului s-a dezvoltat oarecum la fel peste tot - aici în regiunea Dobrogei, Cuvântul Domnului Iisus a pătruns de la început foarte greu. Un mare îngheț sufletesc care nu s-a mai încălzit nici azi a ținut toate sufletele din aceste părți într-o mare și străină izolare de orice înnoire sufletească. Și, când te gândești că aici au fost primii creștini și primii martiri ai Evangheliei din țara noastră, ți se umple inima de durere că acum, aici nu se simte nici o dorință aprinsă și nu se ridică nici un vânt cald de înnoire duhovnicească. Chiar în cele mai avântate vremuri ale Oastei Domnului, între anii 1930 și 1940, aici în Dobrogea nu se întâmpla nici o minune și nu se aprindea puternic nici o lucrare.

Au fost totuși și pe aici atunci câteva suflete de frați devotați Domnului care s-au străduit cu mari osteneli și jertfe să se facă și în părțile acestea o lucrare puternică și vie pentru Dumnezeu - dar toate eforturile lor au dat prea puțin rod. Mulți scriu cu amărăciune acest dureros lucru... Aceasta, în mare parte, din cauză că de la început a fost aici un episcop foarte împotrivitor oricărei înnoiri evanghelice în eparhia lui. Și el și i-a format astfel pe toți preoții lui, împotrivitori și dușmănoși față de Oastea Domnului. Așa că până astăzi, peste tot ținutul acela, a rămas întunericul în care zace și azi. O, cât rău poate face un singur om!

Amintim totuși câteva nume de frați care au început să facă ceva și aici. Dar curând au fost acoperiți de valurile reci și negre ale nepăsării generale:

Fratele Petre Marcu din Bazargic

A fost unul dintre primii ostași. S-a înscris în Oaste în 1923. În 1936 scrie și el:

Fericite și mult iubite părinte Iosif... Știți trecutul și înscrierea mea în Oastea Domnului... Pe aici nu erau decât vreo câțiva frați - și nici o soră. De 13 ani am luptat aici singur, răzleț și pribeag, tânjind.

Citeam foile Oastei și vedeam noi și noi întăriri în Oastea Domnului, numai la noi în Dobrogea ghețarul nu ceda... Trăiam cu dorul, mă rugam și împrăștiam grâul duhovnicesc de la sf. voastră multă vreme fără nici un rod.

Și iată minunea... Vin roadele. Domnul nu ne-a trecut cu vederea. Acum începem să uităm suspinul. Sufletul meu se bucură în Domnul văzând că nu ne-a fost zadarnică munca. Vântul Ceresc a suflat și peste orașul Bazargic, trezind o mulțime de suflete. În 17 mai am avut prima adunare a Oastei în Bazargic. Și continuăm cu nădejde.

Vă rugăm să mai scrieți în Oastea Domnului încă 14 suflete cu numele ce urmează...

Fratele Ioan Vasile din Jijin - Tulcea

A fost un harnic sprijinitor al Oastei. În timp ce în comună avea loc o serbare cu teatru și râsete, el, fiind primarul comunei, a mers împreună cu frații în mijlocul serbării și, întrerupând programul de râsete și jocuri, au început în mijlocul tuturor adunarea Oastei Domnului. Au fost cuvântări puternice, cântări mișcătoare, un program frumos și toată atmosfera de acolo s-a schimbat dintr-o dată. Toată mulțimea care râsese și jucase acum asculta plângând Cuvântul Domnului. Mulți s-au hotărât pentru Domnul.

Fratele Miron Popescu din Movila Verde - Constanța

A fost un frate mult ostenitor în părțile Dobrogei. Dar tot timpul, atât el, cât și alții au umblat semănând numai cu lacrimi Cuvântul Domnului în aceste locuri mai uscate ca oricare altele...

Tare ne doare inima, scria el, când vedem cum peste tot suntem primiți numai cu batjocuri și priviți numai cu dușmănie. Însuși episcopul Gherontie ne prigonește cel mai mult. Și toți preoții ne alungă din biserici și ne amenință să nu ne prindă cumva că citim Biblia și cărțile Oastei. Peste tot suntem urmăriți și alungați ca niște făcători de rele. Ni se bucură sufletul când vedem că în toate celelalte părți ale țării Oastea Domnului crește și sporește. Dar aici și cei puțini care suntem nu mai putem face aproape nimic. Fraților, rugați-vă pentru noi.

Iosif Gabor din Hagi-Dumitru - Caliacra

A fost un frate mult ostenitor pentru Domnul. A lucrat cât a putut în părțile acestea, în Șerpeni, în lonușciular...

Sora Maria Șoflete din Techirghiol

A fost o harnică misionară în toată Dobrogea, luptând ani de zile, până la moartea ei, pentru Domnul. Iată ce se scria despre ea în 1936:

O luptă grea au de dus frații din Dobrogea. Sora noastră Maria Șoflete de ani de zile sângeră pe drumurile Dobrogei. Merge zeci de km pe jos, vestindu-L pe Domnul Iisus și ducând hrană duhovnicească din hambarul Domnului de la Sibiu pentru toate sufletele flămânde.

În iarna aceasta a fost în cercetare de frați în comuna Pantelimon, la 80 km de Techirghiol. Fr. Matei Rădulescu slujește Domnului cu toată casa lui. În 4 zile cât a stat acolo, în fiecare seară se făcea adunare până pe la orele 2-3 noaptea. Frații au mai învățat 8 cântări noi. S-a înrolat în Oastea Domnului o mare mulțime de suflete, ca rod al multelor osteneli, rugăciuni și lacrimi.

Toate aceste suflete - și cele pe care noi nu le știm - și-au câștigat prin ostenelile lor dreptul la cununa veșnică, chiar dacă locul unde au muncit și au suferit n-a adus rodul dorit pentru Domnul. Domnul să aibă milă de orice loc pustiu și să-l prefacă în izvoare de apă. Amin.

Slăvit să fie Domnul!