3. Grupul fraților din Dobrogea

Spre deosebire de toate celelalte părți ale țării în care Oastea Domnului s-a dezvoltat oarecum la fel peste tot - aici în regiunea Dobrogei, Cuvântul Domnului IIisus a pătruns de la început foarte greu. Un mare îngheț sufletesc care nu s-a mai încălzit nici azi a ținut toate sufletele din aceste părți într-o mare şi străină izolare de orice înnoire sufletească. Şi, când te gândeşti că aici au fost primii creştini şi primii martiri ai Evangheliei din țara noastră, ți se umple inima de durere că acum, aici nu se simte nici o dorință aprinsă şi nu se ridică nici un vânt cald de înnoire duhovnicească. Chiar în cele mai avântate vremuri ale Oastei Domnului, între anii 1930 şi 1940, aici în Dobrogea nu se întâmpla nici o minune şi nu se aprindea puternic nici o lucrare.

Au fost totuşi și pe aici atunci câteva suflete de frați devotați Domnului care s-au străduit cu mari osteneli şi jertfe să se facă şi în părțile acestea o lucrare puternică şi vie pentru Dumnezeu - dar toate eforturile lor au dat prea puțin rod. Mulți scriu cu amărăciune acest dureros lucru... Aceasta, în mare parte, din cauză că de la început a fost aici un episcop foarte împotrivitor oricărei înnoiri evanghelice în eparhia lui. Și el și i-a format astfel pe toți preoții lui, împotrivitori și duşmănoși față de Oastea Domnului. Așa că până astăzi, peste tot ținutul acela, a rămas întunericul în care zace şi azi. O, cât rău poate face un singur om!

Amintim totuşi câteva nume de frați care au început să facă ceva şi aici. Dar curând au fost acoperiți de valurile reci şi negre ale nepăsării generale:

Fratele Petre Marcu din Bazargic

A fost unul dintre primii ostaşi. S-a înscris în Oaste în 1923. În 1936 scrie şi el:

Fericite şi mult iubite părinte Iosif... Știți trecutul şi înscrierea mea în Oastea Domnului... Pe aici nu erau decât vreo câțiva frați - și nici o soră. De 13 ani am luptat aici singur, răzleț și pribeag, tânjind.

Citeam foile Oastei și vedeam noi şi noi întăriri în Oastea Domnului, numai la noi în Dobrogea ghețarul nu ceda... Trăiam cu dorul, mă rugam și împrăștiam grâul duhovnicesc de la sf. voastră multă vreme fără nici un rod.

Şi iată minunea... Vin roadele. Domnul nu ne-a trecut cu vederea. Acum începem să uităm suspinul. Sufletul meu se bucură în Domnul văzând că nu ne-a fost zadarnică munca. Vântul Ceresc a suflat şi peste oraşul Bazargic, trezind o mulțime de suflete. În 17 mai am avut prima adunare a Oastei în Bazargic. Și continuăm cu nădejde.

Vă rugăm să mai scrieți în Oastea Domnului încă 14 suflete cu numele ce urmează...

Fratele Ioan Vasile din Jijin - Tulcea

A fost un harnic sprijinitor al Oastei. În timp ce în comună avea loc o serbare cu teatru și râsete, el, fiind primarul comunei, a mers împreună cu frații în mijlocul serbării și, întrerupând programul de râsete și jocuri, au început în mijlocul tuturor adunarea Oastei Domnului. Au fost cuvântări puternice, cântări mișcătoare, un program frumos şi toată atmosfera de acolo s-a schimbat dintr-o dată. Toată mulțimea care râsese și jucase acum asculta plângând Cuvântul Domnului. Mulți s-au hotărât pentru Domnul.

Fratele Miron Popescu din Movila Verde - Constanța

A fost un frate mult ostenitor în părțile Dobrogei. Dar tot timpul, atât el, cât şi alții au umblat semănând numai cu lacrimi Cuvântul Domnului în aceste locuri mai uscate ca oricare altele...

Tare ne doare inima, scria el, când vedem cum peste tot suntem primiți numai cu batjocuri și priviți numai cu duşmănie. Însuși episcopul Gherontie ne prigoneşte cel mai mult. Și toți preoții ne alungă din biserici și ne amenință să nu ne prindă cumva că citim Biblia și cărțile Oastei. Peste tot suntem urmăriți și alungați ca niște făcători de rele. Ni se bucură sufletul când vedem că în toate celelalte părți ale țării Oastea Domnului crește și sporește. Dar aici și cei puțini care suntem nu mai putem face aproape nimic. Fraților, rugați-vă pentru noi.

Iosif Gabor din Hagi-Dumitru - Caliacra

A fost un frate mult ostenitor pentru Domnul. A lucrat cât a putut în părțile acestea, în Şerpeni, în lonuşciular...

Sora Maria Şoflete din Techirghiol

A fost o harnică misionară în toată Dobrogea, luptând ani de zile, până la moartea ei, pentru Domnul. Iată ce se scria despre ea în 1936:

O luptă grea au de dus frații din Dobrogea. Sora noastră Maria Şoflete de ani de zile sângeră pe drumurile Dobrogei. Merge zeci de km pe jos, vestindu-L pe Domnul IIisus și ducând hrană duhovnicească din hambarul Domnului de la Sibiu pentru toate sufletele flămânde.

În iarna aceasta a fost în cercetare de frați în comuna Pantelimon, la 80 km de Techirghiol. Fr. Matei Rădulescu slujeşte Domnului cu toată casa lui. În 4 zile cât a stat acolo, în fiecare seară se făcea adunare până pe la orele 2-3 noaptea. Frații au mai învățat 8 cântări noi. S-a înrolat în Oastea Domnului o mare mulţime de suflete, ca rod al multelor osteneli, rugăciuni și lacrimi.

Toate aceste suflete - şi cele pe care noi nu le ştim - şi-au câştigat prin ostenelile lor dreptul la cununa veşnică, chiar dacă locul unde au muncit şi au suferit n-a adus rodul dorit pentru Domnul. Domnul să aibă milă de orice loc pustiu şi să-l prefacă în izvoare de apă. Amin.

Slăvit să fie Domnul!