32. Mihai Pușcașu din Galați

Fratele Mihai Pușcașu s-a născut la data de 2 septembrie 1938, în satul Movileni din județul Iasi La vârsta de 14 ani a venit la Galați, la un frate al său, unde a învățat meseria de tâmplar, apoi de șofer.

În anul 1965 s-a căsătorit cu sora Ecaterina. Apoi a învățat alte școli și a ajuns maistru, fiind peste tot privit ca un muncitor vrednic și cinstit.

Fratele Mihai a făcut cunoștință cu Lucrarea Oastei Domnului îndată după căsătoria sa, pentru că în familia și în casa părinților soției din comuna Oancea, județul Galați, se făcea mereu adunarea Oastei Domnului. Îndeosebi mama ei, sora llinca, era o femeie foarte credincioasă, lucrând și ea mult pentru Domnul, mai ales chemând sufletele la adunare pentru a se preda și ele lui Iisus. Acolo veneau și mulți frați lucrători ai Domnului de prin împrejurimi (Ivești, Rediu, Pechea) și mai ales fratele Ghiță Timu, un frate orb trupește, dar de o mare și frumoasă vedere sufletească.

Îndeosebi din anul 1975, familia și viața fratelui Mihai Pușcașu au devenit predate în totul Domnului. În Galați, casa lor era casa adunărilor frățești și casa de poposire a tuturor celor ce treceau pe aici. Fratele Mihai, cu un zel deosebit și cu un devotament sfânt, își punea tot timpul și toată puterea în slujba celor bolnavi, necăjiți, orfani și lipsiți. Oriunde auzea că este un suflet doritor după mântuire sau chinuit în vreun fel, el era nelipsit de acolo; astfel că multe suflete L-au aflat prin el pe Domnul Iisus. Și mulți chinuiți au aflat alinarea.

Între frați și în adunare era un glas al adevărului, care nu suferea lenea sau prefăcătoria. Cu toată puterea sufletului său și cu toate lacrimile dragostei sale, căuta ca tot timpul adunării și toată viața și faptele celor din ea să fie în totul după voia Domnului Iisus.

În familia sa își dădea toate silințele să se trăiască în totul după voia Domnului. Biblia era cercetată cu stăruință. Rugăciunea în comun, cântarea împreună erau hrana zilnică a familiei. De pâinea trupească se puteau lipsi, dar de Cuvântul Domnului nu. Când era timpul adunării sau când îl chema undeva munca pentru Domnul, nimeni nu-l mai putea opri. Lăsa rudenii venite în vizită, lăsa treburi, odihnă, masă - totul - și se grăbea totdeauna unde îl chema Domnul, socotind voia Domnului și lucrul Sau mai presus de altceva pe lume. Din pricina asta, mai ales surorile lui și alții din familie care nu-L cunoșteau pe Domnul Iisus îl numeau nebun și îl batjocoreau în fel și chip. Dar el dorea din toată inima să se întoarcă toți ai lui la Dumnezeu și se ruga cu lacrimi pentru ei.

Mult s-au luptat cu el cele două duhuri potrivnice Oastei ca să-l atragă de partea lor, atât duhul formalist, cât și cel sectarist. Dar el a rămas neclintit și statornic în învățătura sănătoasă a Oastei Domnului și în credința dreaptă a părinților noștri. El spunea cu lacrimi mereu Domnului Iisus: Dulcele, Scumpul și Dragul meu Mântuitor! Până nu Te iubim din toată inima și cu toată puterea noastră, noi nu suntem ai Tăi. Dar când Te iubim așa, ce fericiți suntem noi cu Tine și Tu cu noi...

A suferit mult cu capul. A avut cinci operații destul de grele la cap. A cincea, ultima, a fost cea mai grea. A trecut biruitor la Domnul Iisus chiar în timpul acestei operații, în ziua de 19 martie 1981. Conducerea școlii unde el era instructor a suportat toate cheltuielile pentru înmormântarea lui, în semnul marii prețuiri pentru devotamentul și hărnicia lui în tot timpul serviciului său. De asemenea, toți colegii i-au dat o înaltă apreciere și au arătat un unanim regret pentru cinstea și bunătatea lui.

La înmormântare a participat o mare mulțime de frați, fiindcă în toate părțile el era cunoscut pentru dragostea și ostenelile sale pentru Domnul Iisus și pentru Frățietatea Oastei.

Deși a fost atât de tânăr și n-a avut decât un așa scurt timp de lucru pentru Evanghelie, el i-a întrecut pe mulți bătrâni în râvna sa și în roadele sale duhovnicești.

Atât la priveghere, cât și la înmormântare l-au însoțit cu cântări, cu rugăciuni și cuvântări înlăcrimate frații și surorile din Ivești, Rediu, Pechea, Cudalbi, Matca, Comănești și mulți, mulți colegi, prieteni și elevi ai săi din Galați. Plecarea lui timpurie a lăsat un mare gol, atât în familia Domnului, cât și în familia sa - soția și cele trei fetițe ale lor.

La sicriul său, părintele Grosu, parohul care l-a înmormântat, a rostit o mișcătoare predică, arătând ce minunată și frumoasă a fost scurta viață a fratelui Mihai. Toți cei ce l-au cunoscut L-au lăudat pe Dumnezeu pentru viața lui.

Fratele Mihai, deși tânăr în Domnul, lasă în urma lui mulți fii duhovnicești pe care el i-a născut în Evanghelie. Pilda lui frumoasă va rămâne, printre ale celorlalți devotați ostași ai Domnului Iisus, un izvor frumos de îndemnuri și fapte pentru slava Domnului, pentru propășirea Lucrării Lui și pentru ajutorarea semenilor lipsiți și nevoiași. Domnul să-i dăruiască veșnica Lui răsplată. Amin.

Slăvit să fie Domnul!