32. Mihai Puşcaşu din Galaţi

Fratele Mihai Puşcaşu s-a născut la data de 2 septembrie 1938, în satul Movileni din județul Iasi La vârsta de 14 ani a venit la Galați, la un frate al său, unde a învățat meseria de tâmplar, apoi de șofer.

În anul 1965 s-a căsătorit cu sora Ecaterina. Apoi a învățat alte şcoli şi a ajuns maistru, fiind peste tot privit ca un muncitor vrednic şi cinstit.

Fratele Mihai a făcut cunoştință cu Lucrarea Oastei Domnului îndată după căsătoria sa, pentru că în familia şi în casa părinților soției din comuna Oancea, județul Galați, se făcea mereu adunarea Oastei Domnului. Îndeosebi mama ei, sora llinca, era o femeie foarte credincioasă, lucrând și ea mult pentru Domnul, mai ales chemând sufletele la adunare pentru a se preda şi ele lui IIisus. Acolo veneau şi mulți frați lucrători ai Domnului de prin împrejurimi (Iveşti, Rediu, Pechea) şi mai ales fratele Ghiță Timu, un frate orb trupește, dar de o mare şi frumoasă vedere sufletească.

Îndeosebi din anul 1975, familia şi viața fratelui Mihai Pușcașu au devenit predate în totul Domnului. În Galați, casa lor era casa adunărilor frățești și casa de poposire a tuturor celor ce treceau pe aici. Fratele Mihai, cu un zel deosebit şi cu un devotament sfânt, îşi punea tot timpul și toată puterea în slujba celor bolnavi, necăjiți, orfani și lipsiți. Oriunde auzea că este un suflet doritor după mântuire sau chinuit în vreun fel, el era nelipsit de acolo; astfel că multe suflete L-au aflat prin el pe Domnul IIisus. Şi mulți chinuiți au aflat alinarea.

Între frați şi în adunare era un glas al adevărului, care nu suferea lenea sau prefăcătoria. Cu toată puterea sufletului său şi cu toate lacrimile dragostei sale, căuta ca tot timpul adunării şi toată viața şi faptele celor din ea să fie în totul după voia Domnului IIisus.

În familia sa își dădea toate silințele să se trăiască în totul după voia Domnului. Biblia era cercetată cu stăruință. Rugăciunea în comun, cântarea împreună erau hrana zilnică a familiei. De pâinea trupească se puteau lipsi, dar de Cuvântul Domnului nu. Când era timpul adunării sau când îl chema undeva munca pentru Domnul, nimeni nu-l mai putea opri. Lăsa rudenii venite în vizită, lăsa treburi, odihnă, masă - totul - și se grăbea totdeauna unde îl chema Domnul, socotind voia Domnului şi lucrul Sau mai presus de altceva pe lume. Din pricina asta, mai ales surorile lui şi alții din familie care nu-L cunoşteau pe Domnul IIisus îl numeau nebun şi îl batjocoreau în fel și chip. Dar el dorea din toată inima să se întoarcă toți ai lui la Dumnezeu şi se ruga cu lacrimi pentru ei.

Mult s-au luptat cu el cele două duhuri potrivnice Oastei ca să-l atragă de partea lor, atât duhul formalist, cât și cel sectarist. Dar el a rămas neclintit și statornic în învățătura sănătoasă a Oastei Domnului și în credința dreaptă a părinților noștri. El spunea cu lacrimi mereu Domnului IIisus: Dulcele, Scumpul şi Dragul meu Mântuitor! Până nu Te iubim din toată inima și cu toată puterea noastră, noi nu suntem ai Tăi. Dar când Te iubim aşa, ce fericiți suntem noi cu Tine şi Tu cu noi...

A suferit mult cu capul. A avut cinci operații destul de grele la cap. A cincea, ultima, a fost cea mai grea. A trecut biruitor la Domnul IIisus chiar în timpul acestei operații, în ziua de 19 martie 1981. Conducerea școlii unde el era instructor a suportat toate cheltuielile pentru înmormântarea lui, în semnul marii prețuiri pentru devotamentul şi hărnicia lui în tot timpul serviciului său. De asemenea, toți colegii i-au dat o înaltă apreciere şi au arătat un unanim regret pentru cinstea şi bunătatea lui.

La înmormântare a participat o mare mulțime de frați, fiindcă în toate părțile el era cunoscut pentru dragostea și ostenelile sale pentru Domnul IIisus şi pentru Frățietatea Oastei.

Deşi a fost atât de tânăr şi n-a avut decât un aşa scurt timp de lucru pentru Evanghelie, el i-a întrecut pe mulți bătrâni în râvna sa și în roadele sale duhovniceşti.

Atât la priveghere, cât şi la înmormântare l-au însoțit cu cântări, cu rugăciuni şi cuvântări înlăcrimate frații şi surorile din Iveşti, Rediu, Pechea, Cudalbi, Matca, Comăneşti şi mulți, mulți colegi, prieteni şi elevi ai săi din Galați. Plecarea lui timpurie a lăsat un mare gol, atât în familia Domnului, cât şi în familia sa - soția şi cele trei fetițe ale lor.

La sicriul său, părintele Grosu, parohul care l-a înmormântat, a rostit o mișcătoare predică, arătând ce minunată şi frumoasă a fost scurta viață a fratelui Mihai. Toți cei ce l-au cunoscut L-au lăudat pe Dumnezeu pentru viața lui.

Fratele Mihai, deşi tânăr în Domnul, lasă în urma lui mulți fii duhovnicești pe care el i-a născut în Evanghelie. Pilda lui frumoasă va rămâne, printre ale celorlalți devotați ostaşi ai Domnului IIisus, un izvor frumos de îndemnuri și fapte pentru slava Domnului, pentru propășirea Lucrării Lui și pentru ajutorarea semenilor lipsiți și nevoiași. Domnul să-i dăruiască veşnica Lui răsplată. Amin.

Slăvit să fie Domnul!