33. Pavel Trandafir din Grivița - Galați

Fratele Pavel Trandafir s-a născut, printre cei opt copii ai părinților săi, Vasile şi Vasilica, în ziua de 14 octombrie 1922, în comuna Grivița, județul Galați.

Părinții săi, fiind oameni mai cu stare, au putut să-l ajute să învețe carte mai bine decât alții. Încă de mic a dovedit multă dragoste față de istorie şi poezie, iar acestea două i-au dezvoltat sufletul său spre dragoste şi frumos. Dragostea de semeni şi iubirea de frumusețile lui Dumnezeu.

Ca pe tânărul Timotei din Biblie, bunica şi mama lui Pavel l-au luat cu ele încă de mic la adunările Oastei Domnului, crescându-l astfel în dragostea şi frica Domnului.

În timpul secetei din 1946 se afla prin acele părți, în misiune, fratele Ioan Marini de la Sibiu. Cu ocazia aceasta a avut loc şi în satul Grivița o mare adunare a Oastei Domnului. În cuvântarea sa, fratele Marini a vorbit atunci cu multă putere despre întoarcerea lui Zaheu, din Evanghelia de la Luca 19, 1-10. La încheierea vorbirii sale, fratele Marini a făcut atunci o puternică chemare celor prezenți să se hotărască pentru Domnul. Printre zecile de suflete care au îngenuncheat atunci şi au pus legământ cu IIisus era şi fratele Pavel Trandafir, avea 24 de ani. Predarea lui de atunci a fost cutremurătoare şi deplină, fiindcă, spre deosebire de a altora, el şi-a predat Domnului toată ființa sa, din tot sufletul său.

Dar vrăjmaşul satan avea să-i dea atunci prima lovitură grea prin împotrivirea tatălui său care, fiind un fruntaş al comunei, considera întoarcerea la Domnul a fiului său Pavel ca o ruşine a familiei sale. Îndată l-a certat, obligându-l să se lepede de Hristos. Dar Pavel a rămas hotărât şi neclintit lângă Domnul. Atunci tatăl său l-a alungat de la casa lui. Fratele Pavel a plecat pe la frați, rămânând departe de casa de unde a fost alungat.

La câteva zile după ce şi-a alungat fiul său, tatăl lui a fost împuşcat în curtea casei de doi tâlhari. Timp de 15 ore cât a mai trăit după aceasta, tatăl şi-a cerut cu lacrimi iertare de la toți cei pe care i-a prigonit pentru credința lor în Hristos. Recunoştea în nenorocirea sa o pedeapsă de la Dumnezeu. În chip deosebit el îl striga pe fiul său Pavel, să vină la patul său, să-i ceară iertare. Dar Pavel era prea departe atunci... Când a venit acasă, tatăl său murise. A ajuns abia la înmormântarea lui. După întâmplarea aceasta, toată familia lor s-a întors la Dumnezeu.

În 20 februarie 1948, fratele Pavel s-a căsătorit cu sora Ioana. În cei 11 ani pe care i-au trãit împreuna, sora Ioana i-a fost fratelui soție, soră şi mamă...

În curând, când duhul sectarist a bântuit și pe acolo, a avut și el unele lupte cu acest duh rău, dar cugetul său fiind sincer, luptele lui n-au ținut decât puțin, iar el a biruit, ridicându-se iarăși frumos în duhul curat al Lucrării Oastei, în timp ce unii încă nici azi n-au mai putut ieşi din acest tunel încurcat şi întunecos.

Mult ajutor duhovnicesc a avut de la Domnul prin soția sa, Ioana, rămasă statornică primului legământ, prin toate furtunile prin care alţii mulți au căzut. Un alt ajutor binecuvântat l-a avut el în părtășia frățească pe care şi-a păstrat-o curată cu frații cei rămaşi statornici în duhul Oastei, rupând orice legătură cu cei răzvrătiți împotriva învățăturii sănătoase.

Din această stare bună a lui, fratele Pavel a dus o luptă lungă şi grea pentru oprirea răului şi îndreptarea lucrurilor spre bine - atât în Grivița, cât și în împrejurimi. Și în lupta aceasta el a pus tot sufletul lui sincer, tot timpul său şi toată puterea ființei sale, ajutându-i pe mulți să iasă din întuneric la lumina minunată a adevărului.

Trecerea lui la Domnul a fost dintr-o dată. Suferind de mulți ani şi slăbit, venind de la spital, i-a venit rău pe neașteptate și a căzut din căruță cu capul în jos. Fără să mai spună nici un cuvânt. A fost luat la Domnul în ziua de 6 ianuarie 1959.

Pe lângă frumosul lui dar de a cuvânta şi a vesti Evanghelia, a avut nu numai dragostea, ci şi darul poeziei. Astfel el a scris unele poezii care au primit şi melodii. Unele din poeziile lui au fost publicate şi în foaia «Isus Biruitorul» din ultimii ei ani.

În urma sa au rămas cei iubiți ai săi, sora Ioana si şapte copii, care au păstrat cu toții neuitate, atât cuvintele, cât şi pilda frumoasă a soțului şi a tatălui lor, pildă pe care se străduiesc s-o urmeze ca nişte urmaşi vrednici și credincioși.

Cu nespus de multe lacrimi, cântări, rugăciuni şi cuvântări a fost el însoțit atât la priveghere, cât şi la înmormântare de către toți frații și surorile care l-au iubit şi prețuit în Domnul. Cu toate că şi acest frate a fost tânăr ca vârstă şi credință, totuşi el a făcut nespus de mult pentru Domnul şi Lucrarea Oastei Sale, într-o vreme de cea mai mare luptă şi încercare.

Facă Domnul ca pilda fratelui Pavel să fie un îndemn mântuitor pentru toți cei care au şi mai multă nevoie azi ca oricând să urmeze calea cea dreaptă şi bună a mântuirii - așa cum a urmat-o el.

Domnul să-i facă parte de veşnica răsplată a celor care au fost credincioşi până la moarte. Amin.

Slăvit să fie Domnul!