358. Oglinda de la Iacov 1, 23

În Epistola lui Iacov se află o oglindă. O cunoașteți? Iat-o:

„Căci dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața într-o oglindă; și, după ce s-a privit, pleacă și uită cum era.” (Iac 1, 23).

Fiecare dintre noi să ne uităm în „oglinda” aceasta! Căci, oricât am fi de înaintați în lucrul mântuirii sufletești, tot mai avem destule „pete” care ni se arată prin „oglinda” de mai sus.

Întrebarea este însă: căutăm noi să ne „spălăm”, după ce ne-am văzut în „oglinda” aceasta, ori rămânem numai cu privitul?

O, ce de creștini sunt în chipul privitorului din oglinda de la Iacov 1, 23! Își văd păcatele și scăderile, dar nu se lasă de ele.

De pildă, o predică mișcătoare este o oglindă în care te vezi așa cum ești. Sfânta Scriptură este o oglindă cerească, în care, citind, te vezi așa cum ești. O carte, o foaie religioasă, sunt și ele o oglindă care îți arată păcatul. Spre pildă, cartea «Oglinda inimii omului» are douăzeci de „oglinzi”, în care fiecare om își poate vedea apriat starea lui cea sufletească.

Însă întrebarea este: câți „se spală” după ce s-au văzut în aceste oglinzi spirituale? Ce folos de cel ce plânge sub puterea Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu se și îndreaptă?

Ce folos de cel ce se uită zilnic în oglinda Bibliei, în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu și împlinește acest cuvânt?

Privirea noastră în oglinda de la Iacov 1, 23 trebuie să fie totdeauna însoțită de rugăciunea psalmistului: „Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi... inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele!” (Ps 50).