358. Oglinda de la Iacov 1, 23

În Epistola lui Iacov se află o oglindă. O cunoaşteţi? Iat-o:

„Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită cum era.” (Iac 1, 23).

Fiecare dintre noi să ne uităm în „oglinda” aceasta! Căci, oricât am fi de înaintaţi în lucrul mântuirii sufleteşti, tot mai avem destule „pete” care ni se arată prin „oglinda” de mai sus.

Întrebarea este însă: căutăm noi să ne „spălăm”, după ce ne-am văzut în „oglinda” aceasta, ori rămânem numai cu privitul?

O, ce de creştini sunt în chipul privitorului din oglinda de la Iacov 1, 23! Îşi văd păcatele şi scăderile, dar nu se lasă de ele.

De pildă, o predică mişcătoare este o oglindă în care te vezi aşa cum eşti. Sfânta Scriptură este o oglindă cerească, în care, citind, te vezi aşa cum eşti. O carte, o foaie religioasă, sunt şi ele o oglindă care îţi arată păcatul. Spre pildă, cartea «Oglinda inimii omului» are douăzeci de „oglinzi”, în care fiecare om îşi poate vedea apriat starea lui cea sufletească.

Însă întrebarea este: câţi „se spală” după ce s-au văzut în aceste oglinzi spirituale? Ce folos de cel ce plânge sub puterea Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu se şi îndreaptă?

Ce folos de cel ce se uită zilnic în oglinda Bibliei, în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu şi împlineşte acest cuvânt?

Privirea noastră în oglinda de la Iacov 1, 23 trebuie să fie totdeauna însoţită de rugăciunea psalmistului: „Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi... inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele!” (Ps 50).