4. Curajosul arhimandrit Scriban din Bucureşti
Traian Dorz - Fericiții noștri înaintași
Printre primii cei mai curajoși apărători ai Oastei Domnului a fost şi arhimandritul Iuliu Scriban din Bucureşti. Acest om sincer şi înţelept era adânc încredințat de Duhul Sfânt că Părintele Iosif Trifa şi minunata Lucrare duhovnicească începută prin el erau de la Dumnezeu. Şi, fiind convins deplin de acest adevăr, n-a mai putut fi clintit de pe temelia acesta de nici o putere.
În clipa când această Lucrare a început să se afirme puternic ca o nădejde de însănătoşire a Bisericii şi de înviere a neamului, acest om, care era însufleţit numai de aceste nobile idealuri și săritor în a apăra tot ce este bun, s-a ataşat total de ideea Oastei și de iniţiatorul ei. Ani de zile a sărit în apărarea ei, de fiecare dată când vreun necunoscător ori vreun răutăcios îndrăznea s-o atace. Cu condeiul său ascuțit și cu inteligența sa sclipitoare, părintele Iuliu era totdeauna în fruntea apărătorilor dreptății, ai curăției și ai adevărului.
De o vârstă cu celălalt mare prieten şi apărător al Oastei Domnului, cunoscutul scriitor Gala Galaction, el s-a stins din viață în ziua de 4 ianuarie 1949, în vârstă de 70 de ani, după ce toată această viață şi-o închinase Domnului, călugărindu-se.
Fiind necruțător cu slăbiciunile sale, a luptat cu toată puterea să le înlăture şi din alții. Urând păcatul de pretutindeni, a luptat să-l înlăture mai ales din viața Bisericii. De aceea el şi-a pus toată puterea minţii şi a inimii lui în slujba însănătoşirii morale a obştii noastre duhovniceşti, a societății noastre creştine.
De la începutul Primului Război Mondial şi până la terminarea celui de-al doilea, aproape n-a fost zi în care să nu-i răsune glasul scrisului său în vreuna sau mai multe publicații, atât bisericești, cât și laice, în apărarea vreunui adevăr sau în osândirea vreunei minciuni. În sprijinul vreunei nevinovăţii şi în judecarea vreunei nedreptăți.
Se cuvine să amintim aici unele din frumoasele sale scrieri de apreciere a Lucrării Oastei Domnului si a rolului ei providenţial în viața poporului nostru și a Bisericii noastre. Iată, de pildă, ce scria el în iunie 1933: Orice om de bine, doritor de sporul și curăția poporului nostru, ar trebui să privească cu vie tresăltare vestea fericită despre lucrarea minunată a Oastei Domnului... Aceasta este o mare izbândă pentru înflorirea duhovnicească a Bisericii şi pentru binele țării noastre întregi... Binefacerile acestea se revarsă ca o mană cerească asupra întregului nostru popor. Prin nici o altă lucrare omenească nu s-a mai putut face o asemenea operă minunată ca prin aceasta a Oastei Domnului.
Se înțelege că noi nu disprețuim nici eforturile altora, care sunt însuflețiți de gânduri nobile pentru poporul şi Biserica noastră, dar ceea ce se face prin Oastea Domnului este incomparabil mai mult decât s-a putut face până acum de toți aceştia la un loc... Văzând acestea, mulțumirea mea este mare când trebuie să lupt cu nemernicii care stau împotriva Oastei Domnului sau împotriva oricărei lucrări de împrospătare a Bisericii... (Secerişul Oastei Domnului, în «Oastea Domnului», nr. 23/1933)
Iată, de asemenea, ce scria el în apărarea Părintelui Iosif în vremea când i se făceau acestuia cele mai mari nedreptăți: ...Ceea ce a făcut preotul Iosif Trifa pentru Biserica poporului nostru încă n-a putut face nimeni până acum... De aceea, oricine se ridică împotriva lui face un rău însăşi Bisericii și neamului nostru... Ceea ce a întemeiat el este un Aşezământ curat pentru Biserica Românească și aceasta va trăi și va rodi tot mai frumos, peste toate împotrivirile celor neputincioși și râioși...
Încă puțin și se va vedea tot mai minunată pășirea înainte a Oastei Domnului... roadele ei tot mai multe și mai largi în poporul și credinţa noastră. Atunci înşişi vrăjmaşii ei vor apleca ochii și capul, recunoscând cu bucurie şi mulţumire că avem o Oaste a Domnului... Fie asta o mângâiere și o întărire pentru părintele Iosif Trifa acum, în vremea încercării sale...
Cum însă, cu timpul, puterile potrivnice care se ridicaseră împotriva profetului sfânt şi a inițiativei sale erau cu mult mai mari decât puterea zelosului apărător, părintele Scriban, slăbit şi bolnav, văzându-se depăşit de evenimente şi de vrăjmaşi, s-a resemnat în rugăciune şi în tăcere, încredințând puterii şi judecăţii lui Dumnezeu apărarea acestei sfinte victime şi pedepsirea ucigaşilor ei.
La moartea sa, părintele Gala Galaction spunea printre altele despre arhimandritul Iuliu Scriban: ...Vremea scrisului său a fost vremea când toată cărturăria noastră bisericească, toată frumusețea sacerdotală și toată frumusețea cuvântului scris şi vorbit aparțineau sărbătorește mărețului Arhimandrit Iuliu Scriban... Pana lui, condeiul său, acopereau cu torente nesecate toată presa noastră bisericească și o parte din presa civilă. Iuliu Scriban era cel mai mare ziarist al Biserici Româneşti, cel mai bine informat teolog, cel mai mare cunoscător al lumii bisericești și teologice și de peste hotare, din toate țările și din toate limbile: franceză, germană, italiană, engleză, neogreacă, rusă, bulgară...
...Te-ai devotat Bisericii Domnului din copilărie. Pe fruntea ta s-a sădit binecuvântarea... Ai păstrat credinţa... ai muncit... te-ai luptat... Mângâierea şi odihna să-ţi fie partea veşnică... partea cuvenită slugii credincioase... slava preafericită a Tatălui și a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin...
Însuşi Părintele Iosif a spus despre dânsul, în mai multe rânduri, frumoase mărturisiri recunoscătoare şi elogioase aprecieri binemeritate pentru curajul demn şi viteaz în apărarea adevărului, care l-a caracterizat toată viața sa. Astfel, în Oastea Domnului, nr. 38, din 20 septembrie 1931, scria:
Oastea Domnului a avut de la început foarte mulți duşmani şi criticanți. Cu adevărat de la Dumnezeu a fost pentru noi apărarea hotărâtă și vestirea călduroasă pe care ne-a făcut-o de la început eruditul bărbat al Bisericii Ortodoxe, Cuv. Sa Păr. Arhimandrit Iuliu Scriban. N-a fost nici un atac mai însemnat împotriva Oastei care să nu fi primit răspunsul preaiubitului nostru apărător...
...Aducând la cunoștința fraților ostași această apărare... îi trimitem şi din acest loc mulțumirile noastre, asigurându-l de recunoștința și dragostea ce i-o păstrăm. Domnul şi Stăpânul Oastei să-i răsplătească ajutorul cu dar și răsplată de Sus...
Din pricina aceasta, socotindu-l şi noi ca un înaintaş vrednic şi ca pe un curajos apărător al dreptății părintelui nostru şi al Cauzei Oastei Domnului, însemnăm aici numele său printre numele vrednice a căror pomenire o facem cu evlavie ori de câte ori ne plecăm înaintea Dumnezeului nostru cu frică, cu credinţă şi cu evlavie, întru pomenirea binefăcătorilor noştri. Domnul Dumnezeul nostru să-i facă parte cu cei mai aleşi ai Lui. Amin.
Slăvit să fie Domnul!