588. Timpul, viața și moartea
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Calendarul este un fel de măsură a timpului. Distanţele se măsoară cu metrul; timpul, cu calendarul. Calendarul e un fel de „metru” al timpului. Dar, pe lângă aceasta, calendarul mai este şi un predicator ce ne spune mereu: „trece timpul, trec şi eu”. Calendarul ne întreabă: cum folosim noi timpul vieţii noastre?
Despre timp sunt multe asemănări potrivite. Cineva a pus timpul vieţii noastre, foarte potrivit, în chipul de mai jos.
Timpul şi viaţa omului sunt o lumânare; dar o lumânare foarte gingaşă. Se poate stinge în orice clipă. Iar duşmanul acestei lumânări este Moartea.
Moartea aici e mai tare decât Timpul. Timpul - arătat în chip ca un moşneag - nu ne poate apăra contra Morţii. Ne apără însă în altă formă: contra morţii celei sufleteşti. Timpul ni s-a dat ca să dobândim cu el mântuirea sufletului.
În acest înţeles, timpul e o comoară ce nu se poate preţui. „Timpul - zicea un Sfânt Părinte - e tot atât de preţios ca Dumnezeu, pentru că, întrebuinţând bine timpul, Îl putem dobândi pe Dumnezeu”.
Oh! În ce osândă sunt acei nenorociţi care îşi pierd timpul în păcate, pierzând Împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului! Lucraţi până este ziuă, căci vine noaptea (moartea) când nimeni nu mai poate lucra nimic! (In 9, 4).