8. Ostaşul hotărât Eftimiu Florea din Oradea - Beiuş

Fratele Eftimiu Florea s-a născut în satul Valea Ampoiului de lângă Zlatna, în județul Alba. A făcut o școală militară şi s-a angajat în armată ca subofițer de administrație. S-a căsătorit cu soția sa, Ghizela, din Târgu Mureş, având împreună șase copii.

În vremea unei boli grele pe care a primit-o în timpul şi din cauza serviciului, în anul 1935, la un sanatoriu-spital a întâlnit un frate care, mărturisindu-i Cuvântul Domnului IIisus şi dându-i una din cărțile Oastei Domnului, l-a ajutat să se predea Domnului, intrând în Frățietatea Oastei.

Din clipa predării și legământului său, fratele Eftimiu Florea a devenit un ostas deplin hotărât si devotat Domnului. Locuind în Oradea, unde era pe atunci un centru puternic al Oastei Domnului, fratele Eftimiu a început să ia parte activă la toate adunările și misiunile Oastei împreună cu toată familia sa. Înzestrat de la Domnul cu darul vorbirii şi al scrierii, el a început să propovăduiască hotărât pe Domnul atât prin cuvântul vorbit, cât şi prin cel scris.

A colaborat, cu multe articole și meditații biblice, la foaia Isus Biruitorul, Ogorul Domnului, Familia Creştină şi Viața Creştină. De asemenea, a scris mai multe cărți, din care două: Unde eşti? şi Creştini, uniți-vă au apărut la Oradea în anii 1939 şi 1940.

În timpul marilor hotărâri de la Sibiu, din 12 septembrie 1937 ori 12 februarie 1938, a luat parte alături de alți frați delegați ai Adunării Oastei din Oradea, şi a colaborat îndeaproape la buna reușită a oricăror lucrări unde a luat parte. A tradus din limba maghiară, pe care o cunoştea bine, diferite lucrări biblice pe care le-a răspândit spre slava Domnului. Şi, de asemenea, a tradus în această limbă unele din lucrările Oastei Domnului, făcând multă bucurie celor ce s-au împărtăşit din ele.

În casa lui a adăpostit şi la masa lui a hrănit, ani de zile, mulți frați nevoiaşi şi tineri lipsiți care făceau școală ori căutau locuri de muncă în Oradea. Unul dintre aceştia a fost Silviu Hărăguş.

După căderea Ardealului de Nord s-a mutat la Beiuş, unde a continuat să lucreze şi să alerge cu mult zel pentru Domnul împreună cu fraţii de acolo, mergând pe jos, zile şi nopţi, în propovăduirea Evangheliei.

Râvna lui fierbinte şi dragostea lui sinceră pentru Hristos şi Lucrarea Lui au rămas neuitate pentru toţi cei ce l-au cunoscut. Având un fin spirit de observaţie, un curaj deschis pentru Domnul şi un vocabular bogat în idei şi expresii, el a luat apărarea Oastei în fața multor potrivnici... Şi nimeni nu putea sta în fața argumentelor și dreptății lui...

Cu ce putere şi bucurie a apărat el dreptatea Părintelui Iosif şi a cauzei Oastei prin multe articole din publicațiile Oastei de la Sibiu, Oradea, Beiuş ori Cluj, dovedind în fața tuturor, în vremea conflictului, nedreptatea care se făcea profetului ales al lui Hristos şi Frățietății Oastei, în care vedea mesajul ceresc trimis special poporului şi Bisericii noastre, ca singura cale mântuitoare. Convingerea aceasta era atât de puternică la el, încât a fost în stare să o apere și să o susțină cu orice preț.

A avut şi el destul de multe necazuri şi lupte de toate felurile pentru ataşamentul lui față de Hristos şi Oastea Sa, dar nu s-a dat înapoi din fața nici unei jertfe, rămânând statornic și hotărât până la moarte față de legământul pe care l-a pus cu Mântuitorul său...

S-a stins din viața asta lucrând şi luptând cu toată râvna şi dragostea de la început și până la sfârşitul său din 1952. Pilda lui va rămâne vie şi neuitată, fiindcă a fost un vrednic slujitor şi ostaş al Domnului.

La înmormântarea lui din anul 1952, la Beiuş, au luat parte mulți frați și surori din multe părți, petrecându-l cu cântări și cu lacrimi până la biserica din Deal, unde aşteaptă sub o cruce de marmură, frumos lucrată de dragostea frățească, învierea fericită a celor morți în Domnul. Pentru a fi luat, împreună cu toți cei ce au murit biruitori, la răsplata cununii cereşti.

Slăvit să fie Domnul!