9. Gheorghe Munteanu din Batiz - Hunedoara

S-a născut în anul 1895, în satul Batiz şi a fost singurul fiu al părinților săi, Gheorghe şi Firuța.

Fratele Gheorghe Munteanu a fost printre primii ostaşi ai Domnului din Hunedoara, care a devenit în curând județul Oastei. Din primele zile când i-a căzut în mână foaia Lumina Satelor scrisă de Părintele Iosif, inima lui s-a ataşat total față de părintele şi de Lucrarea Oastei Domnului.

Mama sa, Firuța, a fost o femeie evlavioasă şi şi-a crescut pe singurul ei fiu în frica şi ascultarea lui Dumnezeu, aşa că întoarcerea lui la Domnul a fost ca o urmare normală a creşterii primite din copilăria sa. S-a înscris în Oastea Domnului încă din primii ani ai Oastei, printre cei dintâi ostași hunedoreni.

Încă din primele zile după hotărârea sa, a început o puternică lucrare pentru răspândirea Cuvântului Sfânt şi întoarcerea la Dumnezeu, atât în satul natal, cât și în toate satele din jur şi până departe, vestind Lucrarea Oastei Domnului şi chemând sufletele să se întoarcă la Dumnezeu. Chemările lui la Domnul erau pline de pilde şi întâmplări din viața sa, toate având un puternic înțeles duhovnicesc şi fiind ascultate cu multă luare aminte şi dragoste de către toți.

În multe din aceste cuvântări vorbea cu recunoștință despre mama lui credincioasă, despre grija cu care l-a îndemnat ea către Dumnezeu, despre asprimea cu care îl ferea ea de orice obicei rău şi despre felul duios în care îl învăța să se roage şi să împlinească voia lui Dumnezeu.

Fratele Gheorghe s-a căsătorit în anul 1918 cu soția sa Maria. Au avut împreună patru copii. Sora Măriuca este cea mai mare, născută în 1919. După ce a crescut mai mare, ea a început să-l urmeze pe tatăl ei prin toate adunările, spunând mişcătoare poezii care storceau lacrimi din ochii tuturor celor ce ascultau.

Adeseori aceste poezii erau scrise chiar de fratele Gheorghe, tatăl ei, și publicate de Părintele Iosif prin foile Oastei Domnului. Iar la urmă au fost strânse într-un volum, anume IIisus ne-mbie crucea - titlu al unei poezii care a şi devenit una dintre cele mai frumoase cântări ale Oastei. Multe dintre poeziile fratelui Gheorghe au primit frumoase melodii din mijlocul fraților și se mai cântă și azi cu plăcere şi bucurie neîntrecută.

În călătoriile sale misionare, mergea deseori și cu evlavie la Sibiu. Părintele Iosif îl primea mereu cu o mare dragoste şi bucurie, prețuindu-l nespus de mult din pricina râvnei sale pentru Domnul şi a dragostei sale pentru frați. Din stările de vorbă cu Părintele Iosif, fratele Gheorghe a învăţat multe lucruri scumpe, iar apoi le ducea şi le împărtăşea cu bucurie tuturor fraților pe unde ajungea.

A fost un harnic lucrător al Oastei Domnului, cutreierând toate satele din jurul Călanului, până la Ilia și mai departe apoi, spre Arad, și până la Hațeg şi Petroşani.

Prin anii 1934-1935, fratele Gheorghe şi-a zidit o casă familială la Batiz, spunând: Camera dinspre stradă să fie mai mare, pentru adunările frățești... Şi prima adunare în ea a fost pentru privegherea şi înmormântarea lui din ianuarie 1937.

Cu ocazia aceasta, în foaia Isus Biruitorul din Sibiu, Părintele Iosif a publicat următoarele:

A trecut la Domnul fratele Gheorghe Munteanu din Batiz

Sunt 4 săptămâni de când căzuse bolnav, îndată după adunarea de la Gura-Sada, ultima adunare la care a participat. O răceală i-a cuprins vasul de lut şi boala a trecut pe urmă într-un tifos greu. S-a stins în spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 ianuarie 1937.

Vestea plecării lui ne-a umplut de durere. Dragul nostru frate era în plină viață și activitate duhovnicească. Mărturie despre aceasta este ostășia lui de 10 ani. Ca un viteaz al Domnului, ca un erou al Domnului, a colindat mereu satele si oraşele, vestindu-L pe tot locul pe IIisus cel Răstignit. Era un suflet care Îl aflase pe IIisus cel Răstignit și Îl propovăduia cu foc şi altora. Pe acest IIisus L-a iubit el și L-a vestit cu foc prin sate și orașe. Cu Acest IIisus a alergat prin mii de adunări.

Sub crucea Lui a plâns și i-a îmbiat și pe alții cu această cruce. Sub crucea lui IIisus a plâns mereu şi scumpa lui fetiță, iubita noastră soră Maria, care îl însoțea pe la adunări, cu-tremurând toate sufletele cu focul ei și cu lacrimile ei pentru Domnul, spunând atât de minunate poezii și rugăciuni.

Pe Acest IIisus L-a cântat el și în poeziile sale dulci și duioase... pentru IIisus şi-a cheltuit el viața sa, ostenind şi mergând pretutindeni, să spună tuturor cântarea cea dulce care a învățat-o la picioarele Crucii: «О, Tara mea, o, Domnul meu / o, Veşnicule Dumnezeu».

Oastea Domnului în județul Hunedoara, în o bună parte, s-a lățit și s-a întărit prin râvna și jertfa acestui devotat luptător al Domnului. Vom spicui aici la foaie, pe larg, tot ce a făcut acest luptător al Domnului, pentru a fi pildă vie pentru toți luptătorii Domnului.

Plecarea dragului nostru frate Gheorghe ne doare. Îl plânge un ținut întreg, îl plâng frații pe care i-a deșteptat el pentru Domnul și care l-au avut ca pe un frate şi părinte drag, îl plângem cu toții, Oastea din toată țara. Ne mângâie însă gândul că dragul nostru a trecut la Domnul ducând cu el lupta cea bună. Solia morții l-a aflat pe câmpul de luptă. Moartea l-a aflat în plină viață și l-a trecut la viață. Domnul să mângâie și să întărească pe cei ce rămân după el (o soție și doi copii).

Îngropăciunea se va face acum, în ziua Botezului. Se vor strânge frați din toate părțile. Va merge și o delegație de la Sibiu. Despre îngropăciune vom scrie pe larg. În veci să fie pomenirea și pilda preaiubitului nostru luptător.

La înmormântare au fost foarte mulți frați. Au vorbit 3 preoți și 2 frați. Fratele Diniş, notar din Gura-Sada, a spus: ...Am avut cele mai plăcute legături sufleteşti în ce priveşte lucrul Domnului... Au trecut abia câteva săptămâni de la adunarea plină de bucurii din Gura-Sada, unde l-am avut și pe el între noi. Venea la Gura-Sada totdeauna cu bucurie. Aceasta a fost ultima adunare, aici a fost ultimul front unde a luptat cu bărbăție. Din casa mea a plecat în miez de noapte, istovit de truda luptei.

Totdeauna a venit la noi de câte ori l-am chemat, mânat de o dragoste curată și plin de viață. Știa că are aici ascultători care îi sorbeau învățăturile ce le rostea cu duh. Dragostea neschimbată ce o avea față de biserica veche din Gura-Sada, în care s-a împărtășit cu atâta smerenie cu Sfintele Taine ultima dată, cinstea față de preotul bătrân și simpatia satului nostru frumos îl aduceau cu plăcere la noi.

Nu se putea despărți de bucuria vestirii Cuvântului lui Dumnezeu. Şi, după ce se termina adunarea publică, avea o plăcere dumnezeiască să vestească pe IIisus și în cerc mai restrâns, la mine acasă și în edificiul notarial...

În noaptea de 20 noiembrie 1936 a plecat să pregătească alte adunări, dintre care ne-a promis și cea de la Batiz. Şi adunarea care s-a făcut la el acasă în 6 ianuarie a fost adunarea întregii familii a Oastei Domnului din Hunedoara. A fost o adunare plină de lacrimi.

....Din tinerețea lui și până la sfârşitul vieții, fratele Gheorghe și-a pus de bunăvoie în slujba Domnului tot ce a avut. A cutreierat întreg județul și partea cea mai însemnată a țării, ducând solia sfântă și chemând la Domnul pe toți câți îi întâlnea în cale. În această slujbă sfântă, moartea l-a chemat la Domnul...

Pentru noi, ostașii Domnului, moartea este o nădejde fericită. A plecat la Domnul cu gândul împăcat și și-a împlinit rostul vieții ca un bun ostaș al lui Hristos. Rănit în bătălia sfântă, a căzut la pat, a suferit atunci dureri cumplite, dar a răbdat sprijinit de Sf. Scriptură până ce Domnul l-a chemat la Sine. Ne mângâiem cu credința adevărului că sufletul fratelui nostru este primit de glasul blând al Scumpului nostru Mântuitor IIisus: «Bine, slugă bună și credincioasă, intră în bucuria Domnului tău»...

Înmormântarea sa a fost în ziua de Bobotează, 1937.

Viața fratelui Gheorghe Munteanu rămâne încă o pildă neuitată şi luminoasă despre lupta şi jertfa primilor noştri frați.

Domnul să îndrepte toate inimile celor din viitor spre pilda Domnului şi Mântuitorului nostru IIisus Hristos, iar prin El, spre ale tuturor părinților şi fraților noştri vrednici, care au păşit aşa de frumos pe urmele Lui. Să căutăm să le fim cu adevărat urmaşi tot aşa de vrednici de Domnul nostru IIisus cum au fost ei, înaintaşii noştri în El. Doamne Dumnezeul nostru, ascultă-ne dorința aceasta! Amin.

Slāvit să fie Domnul!