A cerceta sau nu
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Nu-i este permis nimănui să facă afirmații necontrolate. Nu-i este permis mai ales aceluia care-nvață pe alții, care judecă pe alții, care combate pe alții.
Nu-i este permis mai ales aceluia care spune altuia:
cercetează bine! ...
2 - Cei care nu cercetează niciodată bine, tocmai ei care nu văd deloc cu ochii credinței, se pretind că știu totul, cu privire la Hristos.
Pentru că nu sunt născuți din nou ca să-L cunoască pe Isus și să știe unde este El, ei cred că Hristos este „colo și colo”, sau nu este nicăieri.
Pretind că El este „așa și așa”. Sau că nu este deloc!
Ce netrebnic este în această îngâmfare neștiutoare.
3 - O, ce nimic sunt oamenii care se cred singuri că sunt ceva...
O, ce înguști și proști pot fi cei care se pretind că au în întregime numai ei, toată știința lui Dumnezeu.
Și cât de nebuni trebuie să fie acei care se cred ei singurii înțelepți.
4 - Omul care cercetează bine, vede cât de puțin cunoaște!
Dar numai acela care vede acest lucru, este un om înțelept, cu adevărat.
5 - Cine știe când să vorbească, știe și când să tacă.
Fiindcă este o înțelepciune rară să știi să taci, când bagi de seamă că vorbești degeaba.
6 - Iar când voi veți spune ceva, căutați să fiți totdeauna siguri pe ceea ce spuneți.
Fiindcă printre cei care vă aud, sau vă citesc, se poate să fie cineva care știe, că ceea ce spuneți voi sau scrieți voi, este așa sau nu.
Și să nu vă faceți de rușine sau de păcat.
7 - Dacă vreți să-L cunoașteți pe Isus, cercetați bine.
Cercetați bine dacă cei care vă învață Îl cunosc sau nu,
și dacă acolo unde vă duceți voi este sau nu este Hristos.
Cercetați bine nu numai învățătura ci și pe învățători, purtările lor, viața lor și roadele lor.
8 - După ce se întâlnește cu Hristos și aude Cuvântul Lui, nu există nici un om care să se mai întoarcă acasă tot așa cum a plecat spre această întâlnire cu El,
- chiar dacă numai întâmplător s-ar fi întâlnit cu Isus.
9 - Într-un fel sau în altul, Dumnezeu îi rânduiește fiecărui om, măcar odată în viață prilejul să-L întâlnească pe Hristos
s-audă Cuvântul Său și să-L cunoască,
pentru ca să poată primi și El Cuvântul lui Hristos
și ascultându-L să fie mântuit, prin împlinirea și trăirea Lui.
Auzind Cuvântul lui Hristos, fiecare om gândește asupra Lui.
Și-l judecă, - dacă este om cu judecată.
Sau L-ascultă, dar nu-L aude.
Și pleacă mai departe fără să-i pese
- dacă este un om ușuratic.
Sau ascultă, dar se împotrivește cu ură, cu mânie și cu dispreț - dacă este un om ticălos.
10 - Necunoașterea este una, dar nepăsarea este cu totul altceva.
Cea dintâi are iertare, dar ce-a de-a doua nu.
Poate să nu fie cineva vrăjmaș pe față! Dacă este nepăsător față de Dumnezeu, omul se arată tot necredincios și este tot pierdut (Evrei 2, 1-4).
11 - Unii vreau să creadă rău și nu bine!
Adică vreau să creadă, dar vreau să creadă că Lucrarea Domnului este rea și dăunătoare, poporului sau intereselor lor. Și vreau să creadă așa, fiindcă Lucrarea lui Dumnezeu le amenință păcatul lor, sau cultul lor,
- și atunci iau atitudine împotriva lui Dumnezeu, urând Lucrarea Lui și luptând contra ei.
12 - Dacă unii cercetează cu patimă și cu ură, iau de-a gata părerile rele ale altora însușindu-și-le,
- sau judecă sucit credința, numai după faptele unor creștini răi.
Astfel, ei devin vrăjmași ai lui Hristos, Cel Viu.
Și potrivnicii Voii Lui.
Dacă ar fi sinceri, și dacă ar cerceta personal și cu de-amănuntul, e cu neputință să nu ajungă la credință (Matei 21, 29).
Dar așa, ei sunt pierduți. Ușurătatea este o mare primejdie.
13 - Cei puțini, care iau lucrurile în serios, când aud Cuvântul Domnului Isus și gândesc adânc, cinstit și curat asupra Lui,
- fiind convinși de adevăr, Îl primesc îndată cu bucurie.
Și renăscându-se din nou, se înnobilează din nou după Chipul Domnului, Cel cu care se străduiesc să ajungă asemenea.
14 - Înapoi acasă se întoarce fiecare de la Hristos, schimbat total, față de felul cum a venit.
Va fi ori mai bun, ori mai rău decât la venire.
Va fi ori izbăvit de toate păcatele sale, ori mai încărcat cu încă unul, din cele mai mari păcate,
- cu acela al urii sau al nepăsării față de Hristos,
păcat care este apoi nespus mai mare și mai greu decât toate celelalte păcate de până atunci.
Fiindcă pe acesta îl face după ce aude și cunoaște pe Dumnezeu.
15 - Lumea aceasta și viața aceasta este un loc unde toate sufletele vin, după voia lui Dumnezeu, pentru a se întâlni cu Hristos și Cuvântul Său. Pentru ca apoi să fie mântuite prin urmarea lui Hristos,
și pentru ca fiecare să aleagă calea care-i convine s-o ia față de El,
- alegându-și astfel de bună voia lui fiecare locul unde dorește să-și petreacă veșnicia.
16 - În curând fiecare om se va întoarce iarăși în lumea duhurilor din care a venit în lumea aceasta.
Dar nici unii dintre noi nu ne vom mai întoarce înapoi, tot așa cum am și venit în lumea aceasta.
- Ne vom întoarce în veșnicie, fiecare pe drumul pe care fiecare ni l-am luat, de la întâlnirea cu Hristos;
ori cu Hristos pe drumul luminii și al fericirii veșnice,
17 - Gândește-te foarte serios asupra poziției, asupra atitudinii pe care tu o iei acum față de Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Viața Veșnică, - Singurul tău Mântuitor,
căci de atitudinea pe care tu o iei acum față de Isus, atârnă tot viitorul tău veșnic!
Dacă ai o minte curată și o judecată cinstită, vei ajunge sigur la credința lui Hristos, la dragostea față de El și la umblarea cu El pe totdeauna.
Și vei fi pe totdeauna cu Hristos.
18 - N-am auzit niciodată o făgăduință mai strălucită și n-am scris niciodată un cuvânt mai cutremurător ca acesta:
- Veți cunoaște Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi!
Nu este nici o altă cunoaștere mai strălucită și nu este nici o altă libertate mai nobilă decât aceasta.
19 - Adevărul este puterea pătrunderii tainelor lucrării lui Dumnezeu- și încrederea fericită a acestora.
Adevărul este lumina înțelegerii limpezi a tuturor celor văzute și nevăzute.
Adevărul este cea mai desăvârșită minune pe care o face Duhul Sfânt în viața unui om.
Adevărul îl identifică pe om cu Dumnezeu.
20 - Adevărul este înalta și desăvârșita limpezime și odihnă a minții, pătrunsă în realitățile cerești și în dezlegarea lor.
O, Dumnezeul Adevărului, dă-ne harul acesta cel mai înalt cu putință de atins pe pământ, unui muritor.
Amin.