A cerceta sau nu
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Nu-i este permis nimănui să facă afirmaţii necontrolate. Nu-i este permis mai ales aceluia care-nvaţă pe alţii, care judecă pe alţii, care combate pe alţii.
Nu-i este permis mai ales aceluia care spune altuia:
cercetează bine! ...
2 - Cei care nu cercetează niciodată bine, tocmai ei care nu văd deloc cu ochii credinţei, se pretind că ştiu totul, cu privire la Hristos.
Pentru că nu sunt născuţi din nou ca să-L cunoască pe Isus şi să ştie unde este El, ei cred că Hristos este „colo şi colo”, sau nu este nicăieri.
Pretind că El este „aşa şi aşa”. Sau că nu este deloc!
Ce netrebnic este în această îngâmfare neştiutoare.
3 - O, ce nimic sunt oamenii care se cred singuri că sunt ceva...
O, ce înguşti şi proşti pot fi cei care se pretind că au în întregime numai ei, toată ştiinţa lui Dumnezeu.
Şi cât de nebuni trebuie să fie acei care se cred ei singurii înţelepţi.
4 - Omul care cercetează bine, vede cât de puţin cunoaşte!
Dar numai acela care vede acest lucru, este un om înţelept, cu adevărat.
5 - Cine ştie când să vorbească, ştie şi când să tacă.
Fiindcă este o înţelepciune rară să ştii să taci, când bagi de seamă că vorbeşti degeaba.
6 - Iar când voi veţi spune ceva, căutaţi să fiţi totdeauna siguri pe ceea ce spuneţi.
Fiindcă printre cei care vă aud, sau vă citesc, se poate să fie cineva care ştie, că ceea ce spuneţi voi sau scrieţi voi, este aşa sau nu.
Şi să nu vă faceţi de ruşine sau de păcat.
7 - Dacă vreţi să-L cunoaşteţi pe Isus, cercetaţi bine.
Cercetaţi bine dacă cei care vă învaţă Îl cunosc sau nu,
şi dacă acolo unde vă duceţi voi este sau nu este Hristos.
Cercetaţi bine nu numai învăţătura ci şi pe învăţători, purtările lor, viaţa lor şi roadele lor.
8 - După ce se întâlneşte cu Hristos şi aude Cuvântul Lui, nu există nici un om care să se mai întoarcă acasă tot aşa cum a plecat spre această întâlnire cu El,
- chiar dacă numai întâmplător s-ar fi întâlnit cu Isus.
9 - Într-un fel sau în altul, Dumnezeu îi rânduieşte fiecărui om, măcar odată în viaţă prilejul să-L întâlnească pe Hristos
s-audă Cuvântul Său şi să-L cunoască,
pentru ca să poată primi şi El Cuvântul lui Hristos
şi ascultându-L să fie mântuit, prin împlinirea şi trăirea Lui.
Auzind Cuvântul lui Hristos, fiecare om gândeşte asupra Lui.
Şi-l judecă, - dacă este om cu judecată.
Sau L-ascultă, dar nu-L aude.
Şi pleacă mai departe fără să-i pese
- dacă este un om uşuratic.
Sau ascultă, dar se împotriveşte cu ură, cu mânie şi cu dispreţ - dacă este un om ticălos.
10 - Necunoaşterea este una, dar nepăsarea este cu totul altceva.
Cea dintâi are iertare, dar ce-a de-a doua nu.
Poate să nu fie cineva vrăjmaş pe faţă! Dacă este nepăsător faţă de Dumnezeu, omul se arată tot necredincios şi este tot pierdut (Evrei 2, 1-4).
11 - Unii vreau să creadă rău şi nu bine!
Adică vreau să creadă, dar vreau să creadă că Lucrarea Domnului este rea şi dăunătoare, poporului sau intereselor lor. Şi vreau să creadă aşa, fiindcă Lucrarea lui Dumnezeu le ameninţă păcatul lor, sau cultul lor,
- şi atunci iau atitudine împotriva lui Dumnezeu, urând Lucrarea Lui şi luptând contra ei.
12 - Dacă unii cercetează cu patimă şi cu ură, iau de-a gata părerile rele ale altora însuşindu-şi-le,
- sau judecă sucit credinţa, numai după faptele unor creştini răi.
Astfel, ei devin vrăjmaşi ai lui Hristos, Cel Viu.
Şi potrivnicii Voii Lui.
Dacă ar fi sinceri, şi dacă ar cerceta personal şi cu de-amănuntul, e cu neputinţă să nu ajungă la credinţă (Matei 21, 29).
Dar aşa, ei sunt pierduţi. Uşurătatea este o mare primejdie.
13 - Cei puţini, care iau lucrurile în serios, când aud Cuvântul Domnului Isus şi gândesc adânc, cinstit şi curat asupra Lui,
- fiind convinşi de adevăr, Îl primesc îndată cu bucurie.
Şi renăscându-se din nou, se înnobilează din nou după Chipul Domnului, Cel cu care se străduiesc să ajungă asemenea.
14 - Înapoi acasă se întoarce fiecare de la Hristos, schimbat total, faţă de felul cum a venit.
Va fi ori mai bun, ori mai rău decât la venire.
Va fi ori izbăvit de toate păcatele sale, ori mai încărcat cu încă unul, din cele mai mari păcate,
- cu acela al urii sau al nepăsării faţă de Hristos,
păcat care este apoi nespus mai mare şi mai greu decât toate celelalte păcate de până atunci.
Fiindcă pe acesta îl face după ce aude şi cunoaşte pe Dumnezeu.
15 - Lumea aceasta şi viaţa aceasta este un loc unde toate sufletele vin, după voia lui Dumnezeu, pentru a se întâlni cu Hristos şi Cuvântul Său. Pentru ca apoi să fie mântuite prin urmarea lui Hristos,
şi pentru ca fiecare să aleagă calea care-i convine s-o ia faţă de El,
- alegându-şi astfel de bună voia lui fiecare locul unde doreşte să-şi petreacă veşnicia.
16 - În curând fiecare om se va întoarce iarăşi în lumea duhurilor din care a venit în lumea aceasta.
Dar nici unii dintre noi nu ne vom mai întoarce înapoi, tot aşa cum am şi venit în lumea aceasta.
- Ne vom întoarce în veşnicie, fiecare pe drumul pe care fiecare ni l-am luat, de la întâlnirea cu Hristos;
ori cu Hristos pe drumul luminii şi al fericirii veşnice,
17 - Gândeşte-te foarte serios asupra poziţiei, asupra atitudinii pe care tu o iei acum faţă de Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Viaţa Veşnică, - Singurul tău Mântuitor,
căci de atitudinea pe care tu o iei acum faţă de Isus, atârnă tot viitorul tău veşnic!
Dacă ai o minte curată şi o judecată cinstită, vei ajunge sigur la credinţa lui Hristos, la dragostea faţă de El şi la umblarea cu El pe totdeauna.
Şi vei fi pe totdeauna cu Hristos.
18 - N-am auzit niciodată o făgăduinţă mai strălucită şi n-am scris niciodată un cuvânt mai cutremurător ca acesta:
- Veţi cunoaşte Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi!
Nu este nici o altă cunoaştere mai strălucită şi nu este nici o altă libertate mai nobilă decât aceasta.
19 - Adevărul este puterea pătrunderii tainelor lucrării lui Dumnezeu- şi încrederea fericită a acestora.
Adevărul este lumina înţelegerii limpezi a tuturor celor văzute şi nevăzute.
Adevărul este cea mai desăvârşită minune pe care o face Duhul Sfânt în viaţa unui om.
Adevărul îl identifică pe om cu Dumnezeu.
20 - Adevărul este înalta şi desăvârşita limpezime şi odihnă a minţii, pătrunsă în realităţile cereşti şi în dezlegarea lor.
O, Dumnezeul Adevărului, dă-ne harul acesta cel mai înalt cu putinţă de atins pe pământ, unui muritor.
Amin.