Adevărul și datoria
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Îi este cumplit de greu unei ființe omenești, care nu poate avea în lumea asta nici o casă.
Este de neînchipuit de greu, fără chiar nici un loc pe lume, unde omul să-și plece capul.
Toți oamenii au undeva o casă. Oricum este casa asta, dar o au.
Mântuitorul nostru, El Cel prin care noi toți le avem pe toate, El însă nu avea nici chiar atât în lumea asta.
2 - Până când Domnul Isus nu le spusese oamenilor tot adevărul și atât de deslușit cum li-l spusese, mai erau încă mulți care Îl adăposteau prin casele lor.
Dar, când El le-a înfățișat deschis și clar, tot ceea ce cerea Dumnezeu de la fiecare din ei,
- nu s-a mai găsit nici unul care să-L mai cheme și să-I mai dea un adăpost, în casa lui.
Fii binecuvântat trimisule al Adevărului care nu te târguiești cu cei care vor să-l cumpere mai ieftin, ci rămâi la prețul cerut,
chiar dacă nimeni nu ți-l cumpără niciodată - și tu trebuie să trăiești și să mori sărac, - nu te târgui.
Nu este om mai bogat, decât tine, când ai adevărul.
3 - Până ce nu iubești încă pe nimeni, poți să iubești puternic și egal pe toți oamenii. Căci până nu ești al cuiva în totul, nu poți fi al tuturor deopotrivă.
Până ce nu faci un gard și nu sapi un șanț de jur împrejur,
și până ce nu bați în pământ patru stâlpi ca să-ți pui un acoperiș,
și până ce nu ai o cheie pe care s-o ții în buzunarul tău,
- da, până atunci tu ești un slobod de robia oricărei proprietăți,
până atunci nu te superi cu nici un vecin,
nu te temi că-ți mută nimeni semnul hotarului
și nu tremuri de frica nici unui hoț.
Până atunci ești cu adevărat fericit.
4 - Până când nu ești mărginit de orizontul strâmt al unui sat, al unor interese, al unei case,
- ci te bucuri liber și de soare și de ploaie și nu te neliniștește niciodată lăcomia.
Până atunci, casa ta poate fi pretutindeni, iar mama și frații tăi pot fi toți cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L împlinesc,
miile de hectare de pământ pe care le poți vedea cu ochii, sunt toate ale tale... și pe tot locul unde îți străbat picioarele, ai livezi de pomi și proprietăți fericite - de care te bucuri fără să le strângi.
O, ce bogat poate fi cel ce n-are nimic!
5 - Oriunde vei merge în Numele lui Isus, bucata de pâine de care ai nevoie muncind cinstit, - cineva o va pregăti pentru tine.
Numai în Hristos ești liber de tot. Și stăpân peste toate.
6 - Trăind în înfrânare și în iubire, toate lucrurile lui Dumnezeu îți sunt prietene și îți dau cu bucurie totdeauna puținul de care tu ai adevărata nevoie, dacă tu te poți într-adevăr mulțumi cu aceasta.
Câteva fructe pe zi și un adăpost peste noapte, îți dă fiecare câmp sau pădure muncind,
- iar Dumnezeu și pacea Lui, care întrece orice pricepere omenească, îți dă așternutul care te odihnește mai plăcut ca orice palat împărătesc.
7 - Cu Hristos odihnești pe iarba moale, lângă un tufiș, mai bine decât împărații pământului în cel mai moale pat al lor.
Munca, smerenia, înfrânarea și mulțumirea cu atât cât ai te vor face oricând și oriunde și sănătos și fericit.
8 - Neputând fi împiedicat de nimic, a da tuturor totul,
și nefiind silit de nimic să ceri cuiva ceva,
- poți să te bucuri de libertatea deplină a adevărului, față de toți.
Nu ești silit să spui ce nu trebuie să spui.
Nici să taci ceea ce știi că ai datoria să vorbești,
nu ești silit nici să acoperi nelegiuirea cu știința,
și nici să vinzi suflete și trupuri pentru a trăi din acest preț, cea mai ticăloasă și mai netrebnică viață trupească.
9 - Nu poți fi oprit de nimeni a căuta pe cei care au nevoie de Dumnezeu. Și nici a părăsi pe cei care au nevoie de tine, atunci când tu ești un suflet deplin slobod în Hristos
- căci numai când ajungi slobod față de toți, te poți face robul tuturor pentru Dumnezeu.
10 - Domnul Isus vine dis-de-dimineață în biserică, pentru a-i putea primi pe toți, începând de la cel mai dintâi.
Domnul Hristos vine cel Dintâi la Templu, pentru a le putea asculta și pe cele mai dintâi rugăciuni.
Vine, ca să vadă pe fiecare când vine.
Chiar și la biserică, în lăcașul Domnului.
11 - Sculați-vă cei cărora vă place să leneviți în patul vostru, cu mâinile încrucișate în starea dulceagă și putredă a păcatului, când ar trebui să vă rugați, să privegheați și să vă grăbiți la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, la Sfintele Rugăciuni ale bisericii.
Sculați-vă acum la mântuire, căci când vă veți scula din morminte
- va fi numai judecata.
12 - Treziți-vă cei care vă duceți la biserică sau la adunare când este aproape să se încheie totul cu Amin, în loc să vă duceți dis-de-dimineață de la început așa cum a făcut și face Domnul.
Treziți-vă acum mai înainte, - ca să nu vă treziți numai în iad.
13 - Învățați toți de la Hristos Domnul cum trebuie să vă purtați în biserică
căci este o batjocură și un păcat ceea ce se vede la foarte mulți, care vin la ascultarea Evangheliei, când totul e pe sfârșite. Sau vin numai ca să poată și ei spune că au fost.
Voi care sunteți gata de plecare cu mult înainte - nu plecați până la sfârșit.
Unde vreți să mergeți voi toți cei grăbiți când trebuie să fiți acolo?
Și ce faceți voi în timpul când Domnul vă așteaptă, iar alții se tot uită și întreabă după voi?
14 - O, fiți cu toții silitori spre biserică și spre adunare.
Căutați să fiți cei dintâi acolo, cu Isus.
Căci El vă așteaptă pe toți și ține seama de fiecare când vine.
15 - Căci în biserică nu mergi la om. Și nici să nu mergi la om.
Să nu asculți acolo omul, ci să-L asculți pe Dumnezeu
nu privi acolo pe nimeni ci privește-L numai pe Hristos.
Și nu te gândi acolo la nimic altceva, decât la voia Lui.
16 - Hristos Domnul vine în Templu pentru tot norodul.
El îi ascultă acolo pe toți.
El ia seama cum se roagă, ce cere, ce face și ce gândește fiecare suflet dintre tot norodul venit acolo la rugăciune și ascultare.
Nu uitați nici o clipă și nici una din acestea, voi toți cei care mergeți și trebuie să mergeți, în Casa Domnului.
17 - În noaptea în care nu dormise Isus, nici diavolul nu dormise, dacă nu dormise Domnul.
După cum Hristos umblă căutând cum să mântuiască sufletele și diavolul umblă mereu căutând cum să le piardă.
Căci diavolul este un imitator nerușinat...
18 - Există locuri stăpânite de Dumnezeu și de Duhul Său Sfânt.
Pe acolo când mergi, sufletul simte puterea și mireasma cerului cuprinzându-l.
Atunci omul își vede stricăciunea în care a trăit,
și-l cuprinde scârba de o viață trăită în păcate.
Atunci îndemnul Duhului este mai puternic, iar sufletul care Îl ascultă și-L primește - scapă de robie, devenind un liberat al lui Hristos Domnul.
19 - Există și locuri stăpânite numai de diavolul, locuri unde stă păcatul și domnește răutatea.
De acolo Dumnezeu Și-a retras Prezența Sa, iar diavolul stăpânește deplin prin duhul rău.
Când te apropii de astfel de locuri, simți ori groaza diavolului amenințând, ori puterea patimii și a dorinței după păcat, - cuprinzându-te molatic și adormitor în patul morții.
Îl simți pe Satan trăgându-te spre prăpastie cu mii de brațe moi, dar cumplit de puternice.
Atunci judecata ți se adoarme,
puterea te părăsește
și voința ți se frânge.
Și dacă nu întorci la timp,
ori dacă după aceea nu te smulge Dumnezeu din laț, cazi pe totdeauna în focul cel nimicitor.
20 - Există ființe pe care Puterea lui Dumnezeu le însoțește aproape văzut. Și ori de câte ori ești lângă ele ți se pare că ești lângă Hristos și simți numai îndemnurile sfințeniei.
Dar există și ființe care sunt stăpânite cu totul de puterea diavolului.
Simți această putere care se luptă ca să te învăluie și pe tine. Și atât timp cât ești lângă ele, simți numai îndemnuri pătimașe spre păcat. Numai gânduri nechibzuite și ademeniri viclene care îți întinează și îți chinuiesc atât duhul cât și mintea ta.
O, Dumnezeule, scapă-ne de acestea.
Amin.