Adevărul şi datoria
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Îi este cumplit de greu unei fiinţe omeneşti, care nu poate avea în lumea asta nici o casă.
Este de neînchipuit de greu, fără chiar nici un loc pe lume, unde omul să-şi plece capul.
Toţi oamenii au undeva o casă. Oricum este casa asta, dar o au.
Mântuitorul nostru, El Cel prin care noi toţi le avem pe toate, El însă nu avea nici chiar atât în lumea asta.
2 - Până când Domnul Isus nu le spusese oamenilor tot adevărul şi atât de desluşit cum li-l spusese, mai erau încă mulţi care Îl adăposteau prin casele lor.
Dar, când El le-a înfăţişat deschis şi clar, tot ceea ce cerea Dumnezeu de la fiecare din ei,
- nu s-a mai găsit nici unul care să-L mai cheme şi să-I mai dea un adăpost, în casa lui.
Fii binecuvântat trimisule al Adevărului care nu te târguieşti cu cei care vor să-l cumpere mai ieftin, ci rămâi la preţul cerut,
chiar dacă nimeni nu ţi-l cumpără niciodată - şi tu trebuie să trăieşti şi să mori sărac, - nu te târgui.
Nu este om mai bogat, decât tine, când ai adevărul.
3 - Până ce nu iubeşti încă pe nimeni, poţi să iubeşti puternic şi egal pe toţi oamenii. Căci până nu eşti al cuiva în totul, nu poţi fi al tuturor deopotrivă.
Până ce nu faci un gard şi nu sapi un şanţ de jur împrejur,
şi până ce nu baţi în pământ patru stâlpi ca să-ţi pui un acoperiş,
şi până ce nu ai o cheie pe care s-o ţii în buzunarul tău,
- da, până atunci tu eşti un slobod de robia oricărei proprietăţi,
până atunci nu te superi cu nici un vecin,
nu te temi că-ţi mută nimeni semnul hotarului
şi nu tremuri de frica nici unui hoţ.
Până atunci eşti cu adevărat fericit.
4 - Până când nu eşti mărginit de orizontul strâmt al unui sat, al unor interese, al unei case,
- ci te bucuri liber şi de soare şi de ploaie şi nu te nelinişteşte niciodată lăcomia.
Până atunci, casa ta poate fi pretutindeni, iar mama şi fraţii tăi pot fi toţi cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc,
miile de hectare de pământ pe care le poţi vedea cu ochii, sunt toate ale tale... şi pe tot locul unde îţi străbat picioarele, ai livezi de pomi şi proprietăţi fericite - de care te bucuri fără să le strângi.
O, ce bogat poate fi cel ce n-are nimic!
5 - Oriunde vei merge în Numele lui Isus, bucata de pâine de care ai nevoie muncind cinstit, - cineva o va pregăti pentru tine.
Numai în Hristos eşti liber de tot. Şi stăpân peste toate.
6 - Trăind în înfrânare şi în iubire, toate lucrurile lui Dumnezeu îţi sunt prietene şi îţi dau cu bucurie totdeauna puţinul de care tu ai adevărata nevoie, dacă tu te poţi într-adevăr mulţumi cu aceasta.
Câteva fructe pe zi şi un adăpost peste noapte, îţi dă fiecare câmp sau pădure muncind,
- iar Dumnezeu şi pacea Lui, care întrece orice pricepere omenească, îţi dă aşternutul care te odihneşte mai plăcut ca orice palat împărătesc.
7 - Cu Hristos odihneşti pe iarba moale, lângă un tufiş, mai bine decât împăraţii pământului în cel mai moale pat al lor.
Munca, smerenia, înfrânarea şi mulţumirea cu atât cât ai te vor face oricând şi oriunde şi sănătos şi fericit.
8 - Neputând fi împiedicat de nimic, a da tuturor totul,
şi nefiind silit de nimic să ceri cuiva ceva,
- poţi să te bucuri de libertatea deplină a adevărului, faţă de toţi.
Nu eşti silit să spui ce nu trebuie să spui.
Nici să taci ceea ce ştii că ai datoria să vorbeşti,
nu eşti silit nici să acoperi nelegiuirea cu ştiinţa,
şi nici să vinzi suflete şi trupuri pentru a trăi din acest preţ, cea mai ticăloasă şi mai netrebnică viaţă trupească.
9 - Nu poţi fi oprit de nimeni a căuta pe cei care au nevoie de Dumnezeu. Şi nici a părăsi pe cei care au nevoie de tine, atunci când tu eşti un suflet deplin slobod în Hristos
- căci numai când ajungi slobod faţă de toţi, te poţi face robul tuturor pentru Dumnezeu.
10 - Domnul Isus vine dis-de-dimineaţă în biserică, pentru a-i putea primi pe toţi, începând de la cel mai dintâi.
Domnul Hristos vine cel Dintâi la Templu, pentru a le putea asculta şi pe cele mai dintâi rugăciuni.
Vine, ca să vadă pe fiecare când vine.
Chiar şi la biserică, în lăcaşul Domnului.
11 - Sculaţi-vă cei cărora vă place să leneviţi în patul vostru, cu mâinile încrucişate în starea dulceagă şi putredă a păcatului, când ar trebui să vă rugaţi, să privegheaţi şi să vă grăbiţi la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, la Sfintele Rugăciuni ale bisericii.
Sculaţi-vă acum la mântuire, căci când vă veţi scula din morminte
- va fi numai judecata.
12 - Treziţi-vă cei care vă duceţi la biserică sau la adunare când este aproape să se încheie totul cu Amin, în loc să vă duceţi dis-de-dimineaţă de la început aşa cum a făcut şi face Domnul.
Treziţi-vă acum mai înainte, - ca să nu vă treziţi numai în iad.
13 - Învăţaţi toţi de la Hristos Domnul cum trebuie să vă purtaţi în biserică
căci este o batjocură şi un păcat ceea ce se vede la foarte mulţi, care vin la ascultarea Evangheliei, când totul e pe sfârşite. Sau vin numai ca să poată şi ei spune că au fost.
Voi care sunteţi gata de plecare cu mult înainte - nu plecaţi până la sfârşit.
Unde vreţi să mergeţi voi toţi cei grăbiţi când trebuie să fiţi acolo?
Şi ce faceţi voi în timpul când Domnul vă aşteaptă, iar alţii se tot uită şi întreabă după voi?
14 - O, fiţi cu toţii silitori spre biserică şi spre adunare.
Căutaţi să fiţi cei dintâi acolo, cu Isus.
Căci El vă aşteaptă pe toţi şi ţine seama de fiecare când vine.
15 - Căci în biserică nu mergi la om. Şi nici să nu mergi la om.
Să nu asculţi acolo omul, ci să-L asculţi pe Dumnezeu
nu privi acolo pe nimeni ci priveşte-L numai pe Hristos.
Şi nu te gândi acolo la nimic altceva, decât la voia Lui.
16 - Hristos Domnul vine în Templu pentru tot norodul.
El îi ascultă acolo pe toţi.
El ia seama cum se roagă, ce cere, ce face şi ce gândeşte fiecare suflet dintre tot norodul venit acolo la rugăciune şi ascultare.
Nu uitaţi nici o clipă şi nici una din acestea, voi toţi cei care mergeţi şi trebuie să mergeţi, în Casa Domnului.
17 - În noaptea în care nu dormise Isus, nici diavolul nu dormise, dacă nu dormise Domnul.
După cum Hristos umblă căutând cum să mântuiască sufletele şi diavolul umblă mereu căutând cum să le piardă.
Căci diavolul este un imitator neruşinat...
18 - Există locuri stăpânite de Dumnezeu şi de Duhul Său Sfânt.
Pe acolo când mergi, sufletul simte puterea şi mireasma cerului cuprinzându-l.
Atunci omul îşi vede stricăciunea în care a trăit,
şi-l cuprinde scârba de o viaţă trăită în păcate.
Atunci îndemnul Duhului este mai puternic, iar sufletul care Îl ascultă şi-L primeşte - scapă de robie, devenind un liberat al lui Hristos Domnul.
19 - Există şi locuri stăpânite numai de diavolul, locuri unde stă păcatul şi domneşte răutatea.
De acolo Dumnezeu Şi-a retras Prezenţa Sa, iar diavolul stăpâneşte deplin prin duhul rău.
Când te apropii de astfel de locuri, simţi ori groaza diavolului ameninţând, ori puterea patimii şi a dorinţei după păcat, - cuprinzându-te molatic şi adormitor în patul morţii.
Îl simţi pe Satan trăgându-te spre prăpastie cu mii de braţe moi, dar cumplit de puternice.
Atunci judecata ţi se adoarme,
puterea te părăseşte
şi voinţa ţi se frânge.
Şi dacă nu întorci la timp,
ori dacă după aceea nu te smulge Dumnezeu din laţ, cazi pe totdeauna în focul cel nimicitor.
20 - Există fiinţe pe care Puterea lui Dumnezeu le însoţeşte aproape văzut. Şi ori de câte ori eşti lângă ele ţi se pare că eşti lângă Hristos şi simţi numai îndemnurile sfinţeniei.
Dar există şi fiinţe care sunt stăpânite cu totul de puterea diavolului.
Simţi această putere care se luptă ca să te învăluie şi pe tine. Şi atât timp cât eşti lângă ele, simţi numai îndemnuri pătimaşe spre păcat. Numai gânduri nechibzuite şi ademeniri viclene care îţi întinează şi îţi chinuiesc atât duhul cât şi mintea ta.
O, Dumnezeule, scapă-ne de acestea.
Amin.