A fost cândva o Veşnicie

în care toate câte sunt

erau în Tine, iar Tu-n Tatăl

Idee-ntâi, - apoi Cuvânt.

... Tu Cel ce-acum, oriunde-n toate

eşti Viaţă, Sâmbure şi Miez

Fiinţă, Suflet şi Mişcare

- Întreg, niciunde nu Te vezi!

Prin Tine stă, prin Tine suie

lumina-ntregului pătruns

Tu care ne dezvălui totul

ne eşti mereu Cel mai Ascuns.

Tu Cel ce, cât Te-aflăm mai dulce,

eşti mai dorit şi mai cântat, -

cu cât mai mult ne-apropii totul

ne pari mereu mai depărtat.

... Va fi cândva o Veşnicie

când iar vei strânge câte sunt

în Tine-întâi, apoi în Tatăl

- Ideea de după Cuvânt!...

Tot Cuvântul Celui Veşnic, e-adevărul, - noi simţim

căci El şi pe noi ne face Adevărul să-L iubim.