Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.
Împărtăşind ucenicilor Săi aceste Dumnezeieşti îmbărbătări şi căutând să-i facă să ajungă deplin încredinţaţi că întocmai aşa se vor desfăşura toate lucrurile, după cum El le-a spus mai dinainte,
Domnul nostru Isus Hristos le-a făcut cunoscută şi lucrarea vrăjmaşului Său, diavolul.
Astfel ucenicii Domnului au înţeles de la început, că vor avea de dus şi ei multe lupte cu puterea şi cu izvorul răului, adică cu Satana,
cu acela pe care acum Domnul îl numea stăpânitorul lumii acesteia,
adică a duhului care în prezent stăpâneşte prin păcat voinţa, raţiunea şi simţămintele oamenilor. Împotriva veşnicului şarpe şi a marelui vrăjmaş împotriva căruia venise Hristos pentru a le elibera oamenilor această voinţă, raţiune şi sentiment... A elibera adică întreagă fiinţa omului şi omenirii.
Aceasta o va face Isus Hristos prin nimicirea păcatului care este puterea diavolului (Rom. 7, 23-24), a păcatului care este şi acul, boldul ucigător al morţii (1 Cor. 15, 56).
Pentru lupta aceasta îndelungată, cumplită şi grea cu acest tiran stăpânitor al lumii, cu această putere nimicitoare a răului, pe care Hristos l-a zdrobit ajungând biruitor asupra lui prin Cruce (Efes. 2, 15-16),
i-a pregătit Domnul Hristos şi pe ucenicii Săi, căci ei sunt cei ce vor avea de dus mai departe marea luptă, desăvârşită de El, - până când va fi desăvârşită şi de ei.
În clipa aceasta când începea Marea Înfruntare a Golgotei, Hristos înştiinţează pe ucenicii Săi de apropierea crâncenă a vrăjmaşului Său.
Acel care fusese cândva creatura Sa, devenind acum rivalul Său.
Acel care fusese totdeauna în urma lui Hristos, căuta acum să iese înaintea Lui.
Acel care mâncase până acum pâinea Stăpânului său căuta acum să-şi mănânce pe Stăpânul lui.
Mândria lui nu mai primea să fie mai prejos decât Dumnezeul lui. Ci se zvârcolea înarmându-se demonic şi viclean, să-L supună zdrobindu-L.
Iată însuşirile diavolului... şi acestea sunt şi ale alor lui.
Prin toată lupta vicleană desfăşurată de diavolul de la început, prin tot felul de curse şi ispite, vrăjmaşul căutase să arunce în Inima Domnului Isus Hristos vreun păcat,
- ca un cap de pod, de unde apoi el să poată desfăşura împotriva lui Isus toate forţele sale ucigaşe, în lupta nimicitoare şi totală dezlănţuită contra Lui pentru noi.
Dar Hristos l-a biruit pentru noi, prin înfrânarea Sfinţeniei Sale lăuntrice
Satana a trebuit să se măsoare direct cu Hristos,
faţă în faţă,
dar fără să poată avea dinăuntrul Fiinţei Lui Sfinte, nimic care l-ar fi putut ajuta pe Satana să-L doboare pe Isus. În Domnul nostru Isus Hristos, Satan n-a avut nimic, aşa cum are dinăuntrul fiinţei noastre, care am primit ceva de la Satana, când ne-am lăsat biruiţi de ispite şi păcat.
Hristos l-a biruit definitiv pe Satana, numai pentru că Satana n-avea nimic în El.
Noi singuri fără Hristos nu-l putem birui pe Satan,
fiindcă în noi el are, în fiecare câte ceva, prin firea noastră veche.
Iată aici este şi taina biruinţei noastre:
- până când Satana mai are în noi vreun păcat ascuns,
vreo poftă lumească,
vreo dorinţă izvorâtă din firea cărnii,
- uşor putem fi doborâţi şi nimiciţi şi noi de el. Şi toată lucrarea noastră uşor poate fi nimicită de către cel rău care prin păcat şi prin firea pământească mai lucrează uneori în noi (Rom. 5, 19).
Dar când am ajuns, prin Hristos, ca Satana să nu mai aibă nimic în noi el cel ce stăpâneşte prin duhul lumesc, - atunci şi noi vom fi nebiruiţi.
Slavă veşnică Ţie Isuse Măreţ Biruitor al stăpânitorului duhului lumesc şi necurat.
Slavă Ţie care prin biruinţa Ta, ne-ai dăruit şi nouă puterea şi îmbărbătarea să luptăm şi să biruim contra celui rău şi să-l biruim şi noi prin puterea Ta şi prin pilda Ta.
Te rugăm fă pe toţi luptătorii Tăi plini de dorinţa de a trăi în sfinţenia Ta pentru ca Tu să ai în ei totul, iar vrăjmaşul Tău nimic.
Pune în toate vorbirile şi în toate lucrările alor Tăi, în totul partea Ta şi în nimic din partea lui.
Amin.
+
Cine te laudă-n faţă şi te critică în dos
nu ţi-l socoti prieten, - e un om primejdios.
+
Pe duşmanul tău cinstit, nu-l bârfi, căci eşti greşit
nici pe prietenul stricat, să nu-l lauzi că-i păcat.