Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.
Slavă lui Dumnezeu prin care au fost făcute Veşnicia şi Veacurile cu tot ce conţin ele.
Timpul, care are Începutul în Hristos
Prin Hristos a fost făcut Timpul, cu tot ce este în el, tot aşa după cum a fost făcută marea cu tot ce este în ea,
după cum a fost făcut Cerul cu tot ce este în el,
sau pământul cu tot ce este pe el sau în el.
Tot aşa a făcut Hristos-Cuvântul lui Dumnezeu şi Timpul, cu toată cuprinderea lui de întâmplări, de evenimente, de situaţii, de neprevăzut...
- neprevăzut pentru noi, dar prevăzut pentru El, care este Creatorul - căci Dumnezeu-Hristos este Cadrul
şi Mişcarea
şi Viaţa
şi Esenţa tuturor, care sunt,
în Timp şi în afară de Timp,
a tuturor celor care sunt făcute de Înţelepciunea lui Dumnezeu şi determinate de voinţa omului (în măsura îngăduinţei acestei Înţelepciuni a lui Hristos), toate întâmplările nespus de felurite ale secundei,
- adică a Timpului,
au şi înţeles,
au şi durată,
au şi întindere,
au şi scop.
Unele sunt hotărâte de Înţelepciunea lui Dumnezeu,
altele sunt determinate de voinţa liberă a oamenilor,
dar în toate întâmplările se întrepătrund şi îşi condiţionează unele altora urmările şi răsplata
şi prin aceste întreţesării de fire, se desăvârşesc planurile lui Dumnezeu şi planurile oamenilor,
şi se împlinesc judecăţile lui Dumnezeu şi judecăţile oamenilor.
În întinderea nemărginită a Timpului, frântă de veacuri
şi de ani
şi în zile şi nopţi
şi în clipe şi întâmplări,
- care pentru noi oamenii sunt acum trei: Prezentul - în această pânză a vremii care este Timpul şi viaţa trecătoare se împlinesc tainele posibilităţilor noastre de a ne câştiga slava şi viaţa veşnică.
Şi cum noi vedem prin măsura întinderii ochilor noştri şi a priceperii noastre tot ce se petrece în faţa noastră şi în prezent,
- tot aşa Dumnezeu cunoaşte tot ce se petrece în faţa Lui în Timp,
şi în Veşnicie, pe toată întinderea nemărginitului şi pentru toţi.
De aceea El ne-a putut spune mai dinainte (mai dinainte de noi sau de El) toate aceste lucruri până când ele nici nu se întâmplaseră,
căci ştiindu-le de mai înainte de Timp, El le-a cunoscut pe toate mai dinainte de a fi împlinite.
El a cunoscut toată desfăşurarea tuturor întâmplărilor,
dar pentru răsplătirea legilor întocmite de Înţelepciunea Lui şi de respectul Său faţă de libera voinţă a omului înzestrat de raţiune, Dumnezeu n-a intervenit în dirijarea acestor întâmplări,
decât în măsura în care bunătatea şi dreptatea Sa poruncea răsplătirea actelor omului, prin urmările drepte ale acestor acte.
Acestea ni s-au descoperit nouă mai dinainte doar ca o invitaţie la grijă şi teamă,
şi ca o luminoasă încredinţare a preexistenţei şi a preştiinţei lui Dumnezeu.
Dar, încă odată:
nu toate întâmplările sunt prin dorinţa lui Dumnezeu,
dar toate sunt prin ştiinţa Lui.
Dumnezeu n-a scris întâi profeţia apoi să fi îngăduit întâmplarea, numai pentru ca să se adeverească ceea ce a profeţit El.
Ci mai întâi a cunoscut întâmplarea, apoi a făcut profeţia, numai în măsura în care această profeţie trebuia să servească omenirii pentru cele două scopuri de mai sus: adică pentru a fi o invitaţie la grija de adevăr şi apoi o înştiinţare la teama de păcat, precum şi la o luminoasă încredinţare despre Preexistenţa şi Preştiinţa lui Dumnezeu, arătate nouă prin Cuvântul şi prin lucrarea lui Hristos, atât în crearea Timpului cu tot ce cuprinde el, cât şi a Veşniciei cu tot ce cuprinde ea,
mai dinainte de Timp
şi până după el.
Slavă veşnică Ţie Atotputernic Dumnezeu,
Cel mai dinainte de Veşnicie
şi de dincolo de ea.
Slavă Ţie ale cărui lucrări sunt necuprinse de mintea noastră, atât în întinderea lor, cât şi în strălucirea, frumuseţea şi în bogăţia lor.
Slavă Ţie al cărui Cuvânt este adevărat şi a cărui Revelaţie este Realitatea.
Credem din tot sufletul tot ce ne-ai spus Tu...
fiindcă prin Tine sunt făcute toate
şi numai Tu le cunoşti.
Credem tot ce nu s-a întâmplat încă, cum credem tot ce s-a întâmplat, după Cuvântul Tău.
Ajută-ne să nu ne îndoim niciodată de nici unele ca să dobândim tot ce credem şi tot ce ne-ai promis Tu,
să vedem tot ce nădăjduim prin credinţa în Tine
şi să ne bucurăm în vecii vecilor de tot ce am iubit.
Amin.