Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
Când Ioan, ucenicul pe care îl iubea Isus stătea la masă culcat pe sânul Lui, plin de întristare pentru cele auzite,
și plin de presimțirile dureroase ale despărțirii apropiate de către Domnul său,
- Simon Petru, care, precum s-ar părea din cele scrise, era dincolo de el, i-a făcut semn să-L întrebe pe Domnul cine este acela despre care vorbea Isus.
- Din toate acestea și din cele ce mai urmează, s-ar părea că Domnul nu l-a descoperit cu glas tare, în auzul tuturor, pe Iuda. Ci l-a descoperit în șoaptă, numai lui Ioan.
O, Domnul Isus iată cum l-a iubit chiar și pe Iuda - până la capăt:
a vorbit despre păcatul lui, l-a înștiințat spre a nu-l face,
a osândit păcatul acesta grozav și în mai multe rânduri,
a arătat cât de greu și cât de mare este păcatul aceluia care s-ar face, care s-a făcut vânzătorul Său,
- dar pe omul nenorocit, înșelat de diavolul la aceasta,
pe ucenicul căzut în ghearele acestei nelegiuiri,
- nu l-a numit cu numele niciodată, nu l-a descoperit Isus,
a lăsat să se descopere el singur, să-l descopere ei toți, ceilalți, să-i descopere păcatul său, să-l descopere Satana.
Acela despre care vorbea Isus, era păcatul - și nu omul.
Păcatul, nu putea să nu fie acela, vânzarea!
- Dar omul putea să nu fie el, vânzătorul!
Dar acela prin care venea, putea să nu fie tocmai el, Iuda. Putea să fie oricine, altcineva, nu tocmai el,
În lume există tot felul de păcate.
Și păcate de acelea care mai pot avea iertare în veacul acesta
Domnul Isus a arătat că păcatele sunt rânduite la osândă, iar nu oamenii.
Că dacă fiecare din noi ne-am feri să nu cădem în păcate,
și dacă ne-am lupta ca nicidecum să nu rămânem în el când am căzut, ci am veni cu lacrimi de căință să-I cerem și să primim iertarea lui Hristos, - atunci n-am fi niciodată osândiți, nici unii dintre noi. Ar fi osândit numai păcatul, nu noi. Ar arde numai păcatul, și nu noi.
Acel om care așa face, este totdeauna spălat de păcatele sale: - el scapă. Și ard numai păcatele lui,
el este izbăvit de osânda lor. Sunt osândite numai ele.
Prin credința în Sângele lui Hristos păcatele sunt aruncate în foc
și prin lacrimile amare ale unei pocăințe adevărate, sunt aruncate în mare.
Ca niște zdrențe rele dezbrăcate de pe cel care le-a purtat, - iar păcătosul scapă.
Dacă acela care neascultând cuvântul de înștiințare, rămâne îmbrăcat în zdrențele sale condamnate
și nepriveghind și nerugându-se, rămâne în păcat,
și nu mai iese din el,
- acela va fi osândit împreună cu păcatul său în care s-a prins, în care s-a îmbrăcat, de care nu vrea să se dezbrace și cu care de bună voie și cu plăcere s-a unit contra lui Dumnezeu.
El va fi aruncat în același foc cu păcatul său.
Despre acela a vorbit Isus.
Până când nu este spus pe față acela care săvârșește păcatul
și până când nici Dumnezeu nu-l descoperă,
- omul acela se poate îndrepta și se poate mântui, întorcându-se cu pocăință de la ceea ce face. Dumnezeu l-ar putea curăți de nelegiuire și el ar putea fi salvat.
Ușa Domnului este deschisă până la capăt...
- dar vai, cât de puțini mai pot întoarce când lăcomia a intrat mai dinainte în inima lor. Când ambiția și trufia le-a cuprins toată ființa, și când un duh de prefăcătorie și de false încredințări le-a orbit orice vedere duhovnicească.
Când mincinoasele încredințări îi îmbărbătează în rătăcire
și când ura contra nevinovăției - îi împinge la cruzimi și la orice act satanic, - aceștia nu se mai întorc niciodată.
O, Îndelung-Răbdătorule Doamne Isuse, slavă veșnică bunătății Tale.
Cu o iubire păstrată până la capăt față de toți ai Tăi, Tu nu Te-ai schimbat față de nici unul.
Nici chiar față de acela care s-a făcut vânzătorul Tău.
De la nici una din binefacerile Tale nu l-ai înlăturat.
Întru nimic el n-a putut vedea din partea Ta decât iubire și bunătate.
Până în clipa când Te-ai despărțit de el pentru vecii vecilor, pentru că el se despărțise mai înainte de Tine pentru păcat.
O, Preabunule Doamne Isuse,
dăruiește-ne și nouă, Te rugăm, o răbdare asemenea cu a Ta și o asemenea curăție, în toate umbletele noastre, - spre a nu cădea niciodată și în nici o ispită.
Mai ales față de cei care se dovedesc că ne sunt vrăjmași de moarte și umblă să ne facă cel mai mare rău, ajută-ne să fim veghetori și curați.
Căci numai atunci noi vom fi în totul nevinovați,
atât față de Cuvântul iubirii Tale,
cât și față de datoria iubirii noastre.
Amin.
+
Să nu crezi că-nvingi ispita, fără rugă și răbdare
că n-o-ndepărtezi de tine, ci-o apropii și mai tare.