Adevărata credință
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Credința care nu te face să pornești, nu-i credință.
Dacă tu cu adevărat crezi în Hristos și în Cuvântul Său,
dacă crezi în Evanghelia și Dumnezeirea Sa,
dacă crezi în Judecata și în răsplata Lui,
- atunci neapărat trebuie să pornești.
Să pornești pe calea întoarcerii din păcate la Dumnezeu.
Să pornești pe calea căinței, înfrânării și mântuirii
să pornești prin rugăciune, prin lacrimi, prin ascultare, prin binefaceri, prin iubire.
Să pornești acum, să pornești convins, să pornești voios.
Să pornești pentru tine, pentru ai tăi și pentru alții.
2 - Părinte credincios, oare fiul tău este sănătos sufletește?
Oare fiul tău crede în Domnul și face el parte cu ascultare dintre fiii Domnului, - sau nu?
Dacă nu, ce faci tu mamă, ce faci tu tatăl lui, ce faceți voi pentru el? Alergați voi oare la Domnul stăruitor în rugăciune și așteptând cu răbdare izbăvirea Lui, - sau nici nu vă pasă de pierzarea fiului vostru?
3 - Cum puteți voi părinților, să mergeți liniștiți pe căile Domnului când fiul sau fica voastră merg pe căile lui Satana?
Sau nu cumva chiar voi îi gătiți și îi trimiteți la același potop de desfrâu, la care aleargă lumea păcătoșită, ca să fie și ei
„ca lumea”?
Nu vi-i groază că moartea la care îi trimiteți pe ei vă va înghiți și pe voi?
4 - Nu există boală mai grea ca păcatul
și nu există sănătate mai fericită ca credința în Hristos!
Ferice de oricine scapă de boala păcatului și se întărește în credință spre Dumnezeu.
Vai de cei care spun răului bine și desfrânării bucurie. Vai celor care în loc să se ferească de focul păcatului se joacă cu el.
Aceștia mergând la moarte, mai împing, sau mai duc și mai trag în pierzare și pe alții... unii chiar pe cei iubiți ai lor. Pe fiii și pe fiicele lor.
5 - Nenumărate sunt minunile rugăciunii.
Fiecare suflet care crede și se încrede în Domnul, dacă a trăit o viață de ascultare de Dumnezeu și o viață de rugăciune, are atât de multe minuni văzute în urma rugăciunii fierbinți înălțate spre Dumnezeu, de către el și de către alții cu credință pentru el,
Tu oare le-ai văzut pe acestea?
6 - Nenumărate sunt în viața noastră primejdiile pe care le vedem și din care rugându-ne suntem ajutați și izbăviți.
Dar mult mai multe sunt ocaziile când suntem în cea mai mare primejdie și noi nici nu băgăm de seamă, nici nu vedem primejdia, decât mult mai târziu, sau poate niciodată chiar,
căci Dumnezeu chiar fără să-I fi cerut ajutorul Său - ne-a izbăvit.
O, cât de nemărginit de bun și de puternic este El.
7 - Vai, noi cei mai mulți uităm așa de repede minunea pe care Domnul a făcut-o cu noi sau cu ai noștri.
- Și nu ne mai întoarcem să-I mulțumim lui Dumnezeu după ce ne-am vindecat noi sau ai noștri.
Câți facem oare ca al zecelea lepros - și ce mulți suntem nerecunoscători ca cei nouă care au uitat să se întoarcă să-I mulțumească Domnului după ce au fost vindecați.
Să nu mai fie tot așa!
8 - Lumea este un uriaș spital cu bolnavi care așteaptă.
Cei ce așteaptă în paturi așteaptă ușurarea vindecării sau a morții.
Cei ce zac în închisori așteaptă seara sau dimineața.
O mâncare sau o minune.
O scăpare pe pământ, sau sub el.
Cei ce zac în rătăcire, așteaptă să scape de ea.
Cei disprețuiți, să se ridice,
cei vinovați osânda,
iar cei ce chinuiesc a se păstra curați, Îl așteaptă pe Hristos.
9 - Dumnezeu a iubit și iubește smerenia, căci ea este sinceră, după cum a urât totdeauna mândria pentru că aceasta este și fățarnică (Luca 18, 10-14).
N-a fost vreodată cineva care smerindu-se înaintea Domnului de pocăință sinceră și adâncă să nu fi fost vindecat. Și să nu fi fost izbăvit de El cu toată graba și plinătatea.
10 - N-a fost nimeni care venind la Domnul,
coborându-se înaintea Lui,
aplecându-se la Crucea Sa,
întorcându-se cu sinceritate,
și cerându-I cu credință ajutorul, - și totuși vreodată să fie scos afară cu mâinile goale,
11 - Vai de omul care are o singură grijă, a spus cineva. Și cât de adevărat este lucrul acesta!
Că bolnavii au numai o singură grijă: să se vindece!
Cel închis are numai o singură grijă: să ajungă liber.
Cel ajuns în primejdie, o singură grijă: să scape.
Părinții cu copii nenorociți, o singură grijă: să li se vindece.
O singură grijă dar ce grea este aceasta una! Toate celelalte la un loc, oricâte ar fi, nu sunt atât de grele, ca aceasta una singură.
Ferice de cel ce are grija lui Hristos.
Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, spune Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tim. 5, 24). Acestea se ispășesc aici pe pământ.
Ale unora merg pe urmă. Acestea se vor ispăși acolo sub pământ.
Unii își ispășesc păcatele și aici și acolo.
E mult mai bine să ne ferim de păcat.
13 - Mai degrabă cutremurați-vă și nu păcătuiți!
Căci nu există nimic care să nu trebuiască să fie ispășit.
Ori aici, ori dincolo.
Ori și aici și dincolo.
Ori de voi, ori de alții.
Ori și de voi și de alții, pentru voi.
14 - Păcatele dinainte de credință ți le-a iertat Tatăl căci le-a ispășit Hristos în locul tău.
Cele de după credință ți le iartă Hristos, dar trebuie să le ispășești tu...
15 - Căci nu este nici un singur păcat care să nu trebuiască să fie ispășit, într-un fel. Și într-o zi.
Dacă păcatul e ușor, atunci și ispășirea va fi ușoară.
Dar dacă păcatul e greu și ispășirea va fi grea.
16 - Tuturor celor care aveți o mare dorință, Isus vă zice: Vreți?
Vrei tu într-adevăr?
Vrei tu cu tot dinadinsul?
Vrei neapărat?
Pentru că de voința ta, atârnă primirea lucrului dorit!
17 - Vrei să te faci bolnav? - Vei ajunge să fii!
Vrei să te faci sănătos? - Dacă vrei puternic și cu credință, și aceasta este cu putință! Cunoști și tu atâtea cazuri!
Vrei să faci răul? Poți să-l faci și pe acesta. Până într-un loc și până într-o zi - desigur!
Vrei să faci binele? - Dacă ai cuget curat și o voință puternică, totdeauna vei reuși!
18 - Totul depinde de voința ta.
De aceea ești răspunzător numai tu de tot ce se întâmplă și de toate urmările faptelor tale. Atât față de oameni cât și față de Dumnezeu.
Hristos este lângă tine și duios îți îmbie binele. Viața, mântuirea, slava și cununa, întrebându-te: vrei?
Diavolul este la fel lângă tine, îmbiindu-ți răul, moartea, pierzarea, rușinea și disprețul veșnic - ascunse sub un văl de înșelătoare dulceață. Și obraznic te îmbie - vrei?
- Iar tu alegi.
Alegi liber,
alegi zilnic,
alegi conștient,
alegi nesilit,
alegi pe totdeauna.
Și în veac vei rămâne cu ceea ce singur ți-ai ales acum.
19 - Ai o mamă sau un tată,
ai un soț sau o soție,
ai vreun copil iubit sau vreun prieten adevărat?
- Până unde merge sufletul iubit cu tine, și cât cunoaște el din tainele tale cele mai grele și mai adânci?
Câte lucruri încă nu ți le-ai spus ființei iubite și nici nu le vei putea spune niciodată! - Nici ei, nici nimănui pe pământ.
Fiindcă simți că nu te-ar putea înțelege. Ori nu te-ar mai putea iubi.
20 - Tainele sunt totdeauna ori ele prea grele, ori oamenii sunt prea slabi! Nu le pot purta.
Vezi cu durere cât de aproape este hotarul până la care te pot însoți chiar și cei mai iubiți ai tăi, în tainele sufletului tău.
O, Doamne Isuse însoțește-ne Tu.
Amin.