Foto Traian Dorz

Adevăratul ucenic al Domnului

Traian Dorz - Lupta cea Bună

1 - Adevăratul ucenic al lui Hristos, - în ceasul marii încercări, este un strigăt al adevărului, prin curajul său, prin hotărârea sa, prin tăria lui, prin demnitatea lui, prin hotărârea de martiriu, ca Ștefan - pentru Hristos.
El strigă cu graiul său, cu condeiul său, cu atitudinea sa.
El strigă luminos, cuviincios și smerit - dar hotărât prin faptele și prin curajul său sfânt.
2 - Viața și mărturisirea unui ucenic hotărât pentru Hristos, este o atitudine ca un strigăt. El strigă până la primejdie, până la sânge, până la moarte, - prin răbdarea sau prin tăcerea nevinovăției și frumuseții credinței sale neclintite.
Iar după moarte va deveni un strigăt, veșnic netăcut,
alături de Hristos
și pentru El,
împotriva tuturor tiranilor de orice fel și de oricând. Până la totala și veșnica lor dispariție.
3 - De aceea frate nu tăcea nici tu niciodată - ci strigă împotriva păcatului și pentru mărturisirea lui Hristos, Domnul și Mântuitorul tău.
Dar mai ales să nu taci din lașitate, din frică sau din lene - atunci când ești convins de adevăr.
Și ești credincios în Dumnezeul și Hristosul tău.
4 - Chiar dacă ar trebui să fii turnat și tu ca o jertfă pentru triumful lui Hristos, nu tăcea, când este mai nevoie de Hristos decât de soarele de pe cer.
Căci numai curajul adevărului îți va da o veșnică strălucire și o vrednică cinste, în viața aceasta și în cea veșnică.
5 - Ce înseamnă cuvântul acesta: Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește?
Fiecare ucenic al Domnului Isus, trebuie să fie un locțiitor al Învățătorului și Domnului său.
Și fiecare vestitor al Evangheliei este un glas al Lui.
Fiecare îndrumător este un arătător al lui Isus, ca un deget al Său, cu care Hristos arată Calea.
Atunci da, pentru că fiecare este o copie a Modelului Său Sfânt.
6 - Viața ordonată este una din cele mai Dumnezeiești virtuți:
Aceasta înseamnă că faci totul bine. Și totul la timp,
- adică nu întârzii niciodată și de la nimic. Nici de la rugăciune, nici de la meditație, nici de la biserică, nici de la adunare, nici de la post, de nicăieri.
Ci să-ți plătești orice datorie și la timpul ei față de oricine. Și în totalitatea ei.
7 - A-ți face datoria față de toți înseamnă și aceasta: să dai orice ajutor, orice sfat, orice exemplu, când trebuie, cui trebuie, unde trebuie și cât trebuie.
- Să te silești întotdeauna spre o tot mai mare sfințire lăuntrică, atât pentru ochii oamenilor, cât și pentru ai lui Dumnezeu.
8 - Dă-ți toate silințele ca să sui spre o tot mai demnă, mai cinstită și mai folositoare viață în afară, printre cei între care ești.
- Să fii măsurat în vorbire, chibzuit în fapte, mărginit în dorințe.
- Să fii atent cu oricine, încrezător în prea puțini și cuviincios cu toți.
9 - Să fii mulțumitor pentru orice, îndatoritor față de oricine și punctual oriunde.
- Să fii serios în mulțime, iubitor în familie, smerit între frați și sfânt în singurătate.
10 - Să iubești înfrânarea oricând, bunătatea oriunde și dreptatea oricui.
- Să umbli evlavios cu orice om, să stai numai cât ești folositor în orice loc.
- Și să cauți a fi ca Hristos în tot timpul și în tot locul.
11 - Atunci cine te va vedea pe tine se va gândi totdeauna la Hristos.
Și va fi îndemnat să te urmeze către El.
Atunci viața ta adevărată, se va revărsa mereu cu binecuvântarea spre tine, cu bucurie spre alții și cu slavă spre Dumnezeu.
12 - Cine trăiește în felul acesta va umbla mereu în prezența lui Dumnezeu, în lumina lui Hristos și în roadele Duhului Sfânt.
Va avea în mintea lui sănătoasă inteligența înțelepciunii cerești.
Va avea rugăciunea totdeauna fierbinte și cuvânt întotdeauna ziditor.
13 - Adevăratul ucenic va căuta să placă totdeauna lui Dumnezeu, chiar dacă ar întâmpina orice împotrivire din partea lumii.
Va vorbi totdeauna adevărul: simțit, blând, respectuos, dar hotărât.
Va înțelege pe oricine, va învăța de la toți și va fi pildă tuturor.
14 - O, desigur, nu dintr-o dată se ajunge la starea aceasta, dar cui își dă toate silințele, Harul Domnului Isus îi ajută să ajungă.
Întrebarea este numai: cât ne dăm noi silințele, cu voința de a ajunge. Cât luptăm și cât lucrăm pentru aceasta!
15 - Și cei care dinaintea lui Hristos, ca și cei care veneau după El, - și care au avut vreo strălucire în lumea aceasta, toți au primit lumina lor numai de la El.
După cum soarele luminează și înaintea sa, până nu răsare și înapoia sa, după ce a apus. Și toate cele luminoase își primesc lumina lor tot de la el.
16 - De când a venit Lumina, de cum vine soarele, - nu mai există întuneric,
căci întunericul a fost biruit prin chiar ivirea Luminii, prin chiar răsărirea soarelui.
Ceea ce mai pare întuneric acum, este numai lipsa luminii, acolo unde soarele nu este lăsat să pătrundă.
Ca și lipsa lui Hristos, care creează întunericul păcatului.
17 - De când a venit Hristos în lume, nu mai există osândire,
nici putere a păcatului,
nici judecată a morții.
Ceea ce mai este din toate acestea acum, este numai lipsa lui Isus din cineva, de undeva, de cândva, - unde n-a fost primit și lăsat să pătrundă Hristos.
18 - Și după cum întunericul exista mai înainte ca o putere și ca o stăpânire, până la venirea Luminii, iar Lumina l-a nimicit cu venirea ei,
- tot așa, osânda, păcatul și moartea existau ca niște puteri ale răului și nimicirii, înainte de Hristos,
iar Hristos la venirea Lui, le-a nimicit, pironindu-le pe Cruce prin răstignirea Lui,
și le-a dezbrăcat de orice putere
și le-a făcut de ocară înaintea lumii.
19 - La Golgota, printr-un salt uriaș, totul a fost izbăvit în lumină, ca atunci când soarele se ridică peste niște munți uriași.
De atunci, singura osândă este neprimirea lui Hristos,
și singurul păcat este neascultarea de Hristos
și singura moarte este ruperea de Hristos
și singurul întuneric este lipsa luminii lui Hristos.
20 - De aceea dacă lumea va fi osândită și dacă sufletul cuiva va fi osândit și judecat, - va fi așa numai pentru că - odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul neprimind Lumina (Ioan 13, 19).
Și păcatul, - fiindcă n-au crezut în Hristos (Ioan 16, 9; Fap. Ap. 2, 22-23).
Și judecata pentru că au făcut acest mare rău cu conștiința,
- și alegându-și cu voia și cu știința lor, neascultarea de Dumnezeu.
O Dumnezeule Bun, îndură-Te și trezește-i din moartea aceasta.
Amin.
Articol 7 din 43
Folosește săgețile ← → pentru navigare