Al 10-lea popas din drumul Crucii

Locul unde L-au dezbrăcat pe Mântuitorul şi L-au adăpat cu fiere şi oţet

Iată, convoiul a ajuns la locul răstignirii. Mulţime mare de gloată stă strânsă în jurul Domnului. Sunt de faţă şi Caiafa şi ceilalţi arhierei care veniseră să se desfăteze în chinurile Domnului. Înfrântă de durere se află, de-o parte, şi Maica Sfântă cu femeile credincioase. Mântuitorul stă liniştit în faţa morţii. Privirea Sa, plină de bunătate şi de lumină, se îndreaptă spre cer, spre Tatăl Ceresc. O ultimă rugăciune a Domnului: „Tată, a sosit ceasul... să săvârşesc lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac” (In 17, 1-4).

Ostaşii începură să-L dezbrace pe Mântuitorul pentru răstignire. Moartea pe cruce era o moarte cu dureri grozave. Din milă faţă de cei osândiţi la o astfel de moarte, era datină pe atunci să li se dea osândiţilor înainte de răstignire un fel de băutură ameţitoare: vin amestecat cu smirnă, tămâie, fiere şi alte băuturi tari. Li se dădea această băutură din milă, ca să nu simtă toată grozăvia durerilor. Această băutură I se îmbie şi Mântuitorului, precum aminteşte evanghelia: „Şi L-au adus pe El la locul numit Golgota, care se tălmăceşte Locul Căpăţânii, şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă şi, gustând, nu a voit să bea (Mt 27, 33-34). Mântuitorul voia să sufere în deplină cunoştinţă toată grozava moarte şi jertfă a izbăvirii noastre.

Locul acesta unde L-au dezbrăcat pe Mântuitorul şi L-au adăpat cu fiere şi oţet e al 10-lea popas din drumul Patimilor Mântuitorului.