Al 11-lea popas din drumul Crucii
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
Mântuitorul e pironit pe Cruce
„Ca o oaie spre junghiere Se aduce și ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu-Și deschide gura Sa...”
În tot drumul spre Golgota, Maica Sfântă și femeile credincioase Îl însoțiră pe Domnul. Ele erau și aici de față la groaznica moarte ce I se pregătea Mântuitorului. Se apropiaseră și câțiva dintre învățăceii Domnului. Maica Sfântă tot mai credea și nădăjduia că Fiul Cel Sfânt nu Se va lăsa până la sfârșit; va scăpa cumva, va face vreo minune. Dar Mântuitorul acum nu mai făcu nici o minune. El era acum Mielul Care Se aducea Jertfă pentru ispășirea păcatelor noastre.
Ostașii se apucară de lucru. Alături, cei doi tâlhari se izbeau în toate părțile când îi legau pe cruce.
Dar Domnul nu Se împotrivi. El Își întinse de bunăvoie mâinile pe cruce. „Ca o oaie spre junghiere Se aduse și ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu-Și deschise gura Sa” (Is 53).
O, ce priveliște grozavă urmează acum! Ciocanele se ridicară în aer și, în clipa următoare, din sfintele mâini și picioare ale Domnului țâșni sângele. Maica Sfântă căzu jos leșinată, femeile începură a plânge cu hohot, învățăceii se retraseră îngroziți.
Mă îngrozesc și eu, Iisuse Bunule, dându-mi seama că în ciocanele ce răsună și în cuiele ce sfredelesc sfintele Tale mâini și picioare sunt și toate păcatele mele.
Mântuitorule Bun, cu ce voi răsplăti eu ticălosul această Mare Jertfă ce o faci pentru mine și iertarea mea? Mă aplec plângând și sărut sfintele Tale răni.
Veniți, fraților, veniți, suflete însetoșate, să gustăm din cei dintâi picuri de viață și iertare ce țâșnesc din rănile Domnului.
Durerile ce le răbda Mântuitorul în vremea când cuiele sfredeleau mâinile și picioarele Sale erau groaznice. Cuiele fiind mari și lătărețe, trebuia multe lovituri de ciocan până pătrundeau carnea și osul. Mântuitorul răbdă în tăcere aceste grozave dureri. Nici un strigăt de durere nu ieși din gura Lui. În nemărginita Sa iubire de oameni, Mântuitorul începu să uite grozavele Sale dureri. Văzând pe cei care-L pironeau pe Cruce, I se făcu milă de ei și de cumplita pedeapsă ce trebuia să-i ajungă în Ziua Judecății; Domnul Se rugă pentru ei, zicând: „Tată, iartă-le lor, căci nu știu ce fac” (Lc 23, 34).
Auzi tu, dragă cititorule, ce zice Mântuitorul? În vreme ce vrăjmașii Îi străpung mâinile și picioarele, El Se roagă pentru ei și iertarea lor. O, cum n-am eu glas de înger și de arhanghel să strig aceste cuvinte în toată țara, să le audă toți acei creștini care pentru toate nimicurile se dușmănesc și își petrec viața întreagă în ură, răzbunare și dușmănie!
Cele dintâi cuvinte ale lui Iisus pe Cruce au fost iubirea și iertarea. Cine nu le are pe acestea nu poate înainta spre mântuire și nu poate primi Jertfa și darurile Crucii.
Iată, Crucea se înalță...
După ce ostașii Îl pironiră pe Mântuitorul pe Cruce, câțiva bărbați mai tari apucară Crucea să o ridice și să o înfigă în pământ. Durerile cele mai grozave abia acum începeau. Când se ridica crucea, cel răstignit se sprijinea cu totul în cuiele și rănile mâinilor și picioarelor. Ridicat pe cruce în starea aceasta, cel răstignit simțea o durere teribilă ce trece peste închipuirea noastră.
Creștinilor! Aplecați-vă, căci, iată, se înalță Crucea, iată, se înalță mântuirea noastră... iată, Jertfa cea de taină negrăit Se aduce... iată pe Răscumpărătorul pe Care ni L-a proorocit Isaia proorocul când a zis: „Acesta păcatele noastre le poartă și pentru noi rabdă durere, și noi am gândit că de la Dumnezeu este El întru durere. Iar El S-a rănit pentru păcatele noastre și a pătimit pentru fărădelegile noastre”.
Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu Scump Sângele Tău. Cu sufletul înfiorat și cu ochii plini de lacrimi, ne închinăm sfintelor Tale Patimi și sărutăm rănile Tale din care curge pentru noi izvor de iertare și de viață.
O, ce priveliște grozavă! Din mâinile și picioarele Domnului curge sângele valuri. Se înfioară și îngerii din cer de această vedere.
Iadul se cutremură...
Dar la răstignirea Mântuitorului s-au înfiorat și s-au îngrozit nu numai îngerii din cer, ci mai ales s-a îngrozit diavolul, știind că i se dărâmă puterea. Diavolul căuta în tot chipul să zădărnicească planul cel mare al mântuirii omului prin Jertfa lui Iisus.
De aceea, pe tot drumul Golgotei, diavolul a aprins mereu ura în sufletele iudeilor și ale ostașilor, ca să-L bată și să-L batjocorească tot mai cumplit pe Domnul, în nădejdea că Domnul Își va pierde răbdarea, va lovi cu puterea Sa pe batjocoritori și va scăpa din mâinile lor. Dar Domnul le răbdă pe toate. Când Satan văzu că Domnul rabdă și cuiele, se îngrozi și mai mult, iar când Crucea se înălță în vârful Golgotei, tot iadul se cutremură.
Diavolul mai făcu o ultimă încercare. În fața Crucii, el nu lăsă să se trezească mila în chinuitorii Domnului, ci trezi din nou ura în sufletele lor. Diavolul puse în gura lor fel de fel de batjocuri și hule la adresa Domnului, în nădejdea că Domnul nu le va răbda până la sfârșit, va face vreo minune, Se va izbăvi și, prin asta, planul mântuirii se va zădărnici. Iudeii și ostașii începură a-L batjocori pe Domnul, zicând: „Auzi, măi, Tu, Cel care strici biserica și în trei zile o zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți și pogoară-Te de pe Cruce!” (Mc 15, 29-30). „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine Însuși nu poate să Se mântuiască. Mântuiască-Se pe Sine Însuși, dacă este Hristos, Împăratul lui Israel. Pogoare-Se acum de pe Cruce, ca să vedem și să credem într-Însul” (Mc 15, 31-32). „Nădăjduia spre Dumnezeu, izbăvească-L acum, de-L voiește, căci a zis: «Fiul lui Dumnezeu sunt»” (Mt 27, 43).
Mântuitorul răbdă în liniște și tăcere și aceste ultime zvârcoliri ale lui Satana. El S-ar fi putut coborî de pe Cruce; cu un singur cuvânt, Domnul ar fi putut doborî la pământ pe batjocoritori, dar atunci planul mântuirii noastre ar fi fost pierdut și Satana ar fi triumfat.
O, Iisuse Bunule, Satana mă ispitește și pe mine în fel și chip, ca să pierd mântuirea. Mă aplec sub Crucea Ta, ca să scap de ispitele lui. Mă aplec și rămân la picioarele Crucii Tale, căci aici Satana n-are putere asupra mea.