Al 12-lea popas din drumul Crucii

Mântuitorul rabdă pe Cruce chinuri şi moarte pentru noi şi mântuirea noastră

După ce au isprăvit cu lucrul răstignirii, soldaţii romani au împărţit între ei hainele Mântuitorului, făcând „patru părţi”, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care nu era cusută, ci ţesută peste tot. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţi a cui să fie”, ca să se plinească Scriptura ce zice: „Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi” (Ps 21, 20).

Pe locul acesta se află astăzi o capelă numită „Capela împărţirii veşmintelor”.

Pe Cruce, deasupra Domnului, Pilat pusese şi o plăcuţă pe care erau scrise în trei limbi: latineşte, evreieşte şi greceşte, cuvintele: „Iisus Nazarineanul, Împăratul Iudeilor”. Era această inscripţie un fel de vină a Domnului. Pe iudei i-a supărat această scriere şi o delegaţie a mers la Pilat, rugându-l: „Nu scrie Împăratul iudeilor, ci că El a zis: Împărat sunt al iudeilor”. Însă Pilat, fiind întristat şi tulburat de toată această osândire a unui nevinovat, i-a respins, strigându-le aspru: „Ce am scris, am scris!” (In 19, 19-22).

Împreună cu Iisus au fost răstigniţi şi doi tâlhari, unul de-a dreapta, altul de-a stânga Lui, ca să se împlinească Scriptura care zice: „Şi cu cei fărădelege împreună S-a socotit” (Is 53, 12).

Mântuitorul a stat pe Cruce şase ceasuri, de la ceasul al 3-lea până la ceasul al 9-lea, ceea ce faţă de vremea noastră se potriveşte cu ceasurile de la 9 dimineaţa până la 3 dupăamiază.