Al 5-lea popas din drumul Crucii
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
Simon Cirineanul ajută Mântuitorului să-Și ducă Crucea
Să mergem mai departe pe drumul Cru cii, pe drumul vieții și mântuirii noastre sufletești.
Slăbit de bătăi, de răni și de dureri, Mântuitorul abia înaintează sub greutatea Crucii și sub povara păcatelor noastre. De la locul unde Mântuitorul S-a întâlnit cu Maica Sfântă, începea urcuș mai mare. Mântuitorul abia putu face câțiva pași pe treptele acestui urcuș și căzu din nou sub greutatea Crucii. Ostașii Îl loviră din nou, dar, văzând că bătaia nimic nu mai poate ajuta, siliră pe un oarecare Simon Cirineanul, care se întorcea de la câmp, să-I ajute Mântuitorului a-Și duce Crucea. „Și au silit pe un oarecare Simon Cirineanul, care trecea venind din țarină, ca să ducă Crucea Lui” (Mc 15, 21).
Despre acest Simon, evangheliile spun că era „tatăl lui Alexandru și al lui Ruf” (Mc 15, 21). Fiii săi cunoșteau evangheliile și primiseră pe Mântuitorul, însă Simon, tatăl lor, încă nu. Acesta fu pentru el, și mai ales pentru sufletul lui, un bun prilej de a-L cunoaște pe Mântuitorul. Greutatea Crucii i-a fost spre mântuire sufletească lui Simon, căci văzu liniștea și răbdarea Mântuitorului, auzi cuvintele Lui de pe Cruce, văzu minunea ce se întâmplă la moartea Lui și se întoarse acasă mărturisind pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Am îngenuncheat și m-am rugat pe acest loc, aducându-mi aminte că și eu eram odată un Simon care nu cunoștea pe Mântuitorul.
Însă Domnul nu m-a lăsat să mă pierd. Pe când mergeam pe drumul vieții (sau mai bine zis al pierzării), fără nici o grijă de cele sufletești, deodată, ca și în calea lui Simon, mi-a ieșit și mie o cruce, mi-a pus Domnul o cruce pe umeri: o cruce grea, crucea suferințelor și a necazurilor.
O, Scumpul meu Mântuitor, Viața mea și Lumina mea, iartă-mă că la început și eu, ca Simon, n-am priceput această cruce. Îmi venea să o arunc din spate, îmi venea să scap de ea, mi se părea o nefericire, un „nenoroc” căzut peste capul meu. Acum însă, Iisuse Mântuitorule, Îți mulțumesc pentru această cruce, căci ea m-a ajutat să Te aflu pe Tine și Crucea Ta cea sfântă. Acum nu Te mai rog să mă scapi de ea, ci Te rog, lasă-mă să stau mereu sub greutatea ei; apasă-mă mereu sub greutatea ei, ca să mă țin mereu de Tine și să Te urmez pe Tine. Lasă, Doamne, această cruce pe umerii mei, ca să nu uit niciodată cuvintele Tale: „Oricine voiește să vină după Mine, să-și ia crucea sa în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Mc 8, 34). Lasă, Doamne, această cruce pe umerii mei, căci acum, după ce am aflat Crucea Ta, crucea mea nu-mi mai este grea; dimpotrivă, această cruce îmi este o greutate dulce, îmi este „jugul cel ușor” despre care ai zis: „Luați jugul Meu asupra voastră și veți afla odihnă sufletelor voastre, căci jugul Meu este bun și povara Mea ușoară” (Mt 11, 29-30).
Aici la popasul acesta, m-am gândit la cei mulți, mulți care umblă să scape de crucea pe care Domnul o pune pe umerii lor cei sufletești. Suferințele, prigoanele, necazurile, lepădarea de lume, li se pare un jug prea greu. Le-ar plăcea o cruce ușoară de tot; umblă neîncetat să scape de crucea pe care Domnul a pus-o pe umerii lor, pentru că nu cunosc dulceața și odihna și mântuirea acestei cruci.